„Eram învățătoare de mică și am aflat abia la 31 de ani”
Angela Popeia a fost fetița care a învățat-o pe bunica ei să citească. Mica Mare, așa cum îi spune bunicii, citește rugăciuni la cei 92 de ani și e cea care a crescut-o pe Angela, în satul Peștera de lângă Brașov, o comunitate dintre munți și dealuri, izolată. A crescut-o simplu, frumos, cu exemplul de dorință de a aduce bine comunității și de a fi sincer cu tine și cu cei din jurul tău. Fiind mică, Angela nu a simțit această izolare a satului pe care o recunoaște acum, ca adult. Școala din sat rămăsese fără învățător. Angi era clasa a doua. Mare dezamăgire fiindcă Angelei îi plăcea tare mult la școală, chiar dacă era nevoită să parcurgă câțiva km pe jos, urcând și tot coborând dealurile spre școala primară. Adultul de acum povestește despre Mica Mare asemeni unei forțe protective care reușește mereu să aducă binele în viața ei, dar și a celorlalți. Așa că binele a venit la școala din Peștera sub forma unei doamne învățătoare. Era o doamnă simplă, mare iubitoare de munte, care a aflat că în sat nu era niciun cadru didactic, așa că, timp de un an jumătate, a locuit la Mica Mare și Angi în casă, ca doamna
