Mihaela are o experiență de peste 10 ani în formarea profesională a adulților, iar schimbarea către lucrul cu adolescenții, iar, mai apoi, cu elevii de gimnaziu a venit odată cu înțelegerea că, pentru a avea anumite competențe ca adult, e nevoie de o investiție mai mare în formarea lor inițială, din școală.
Până să ajungă în programul nostru, Mihaela a implementat diverse proiecte culturale, iar unul dintre ele, desfășurat în Ferentari, i-a marcat chiar traseul profesional.
Unul dintre băieții din atelierul pe care l-am organizat atunci mi-a zis că i-ar plăcea să fiu profesoara lui de istorie. Acela cred că a fost momentul în care am zis că asta trebuie să fac. Așa am aplicat eu la Teach. Era oricum ceva ce îmi doream să fac demult, o dorință ascunsă.
De ce a ales să se implice în astfel de proiecte?
Mihaela crede că educația de acasă și-a spus cuvântul, că a ajuta fără să ceri ceva în schimb a fost o valoare cu care a crescut încă de mică. În plus, proiectele din comunitate au ajutat-o să se apropie și mai mult de copii și să își dorească din ce în ce mai tare să sprijine zonele defavorizate, să fie printre ei. A făcut asta inclusiv din rolul de consilier local, motivația ei principală fiind să își salveze comunitatea în care a crescut, să poată face ceva pentru orașul ei.
Chiar mă gândeam că am putea să construim niște comunități în care oamenii să se ajute, să readucem la viață solidaritatea între oameni, care parcă s-a pierdut, cu timpul. Mi-am dat seama că e prea mult pentru puterile mele atunci, așa că am zis să merg către zonele rurale, unde, paradoxal, este și mai provocator să construiești comunități.
Totuși, în ciuda tuturor obstacolelor, Mihaela a rămas cu aceeași determinare de a schimba lucrurile care nu funcționează, de a căuta adevăratele probleme și de a veni cu soluții potrivite, atât din rolul de profesor, cât și mai departe de acesta, visul ei pe termen lung fiind să facă dezvoltare comunitară și să se implice chiar în crearea de politici publice legate de educație.
