Construim modele pentru viitor. Alături de Mălina Flocea, generația a 5-a Teach for Romania

December 29, 2019
Comments Off on Construim modele pentru viitor. Alături de Mălina Flocea, generația a 5-a Teach for Romania

Mălina își dorea încă de mică să cutreiere lumea și să-și îndeplinească visul de a avea o engleză fluentă, așa că, imediat după bac, a plecat la facultate în Anglia, cu gândul că nu se va întoarce acasă prea curând.

După absolvirea facultății, fiind indecisă în privința unei cariere, s-a hotărât să exploreze și alte părți ale lumii, dornică să învețe cât mai multe lucruri noi. Așa a ajuns în Elveția, unde a lucrat ca au-pair timp de câteva luni, apoi, întoarsă în Anglia, a pornit în aventura Mongolia Charity Rally – o călătorie caritabilă, cu scopul de a strânge fonduri necesare unor proiecte educaționale și de sănătate.

Și cum universul lucrează și se pricepe să facă cele mai faine conexiuni, în călătoria aceasta a întâlnit un cuplu de englezi, care îi făcuseră cunoștintă, prin intermediul a zeci de povești, cu un loc foarte drag inimii lor, o casă de copii din jungla thailandeză/burmeză.

În august 2016 era în drum spre Huay Ma Lai, un sat micuț de la granița dintre Thailanda și Myanmar, unde au întâmpinat-o zeci de ochi curioși. Baandada Children’s Home i-a fost casă o perioadă, unde aplicase pe o poziție de coordonator de voluntari și unde ajunsese să fie și fundraiser, profesoară de engleză, ajutor de bucătăreasă, fermier, zidar sau vânzătoare la un magazin din orașul cel mai apropiat .

Mă atașasem incredibil de ei toți și mă simțeam în permanență ca o soră mai mare și că acolo mi-era locul. România, însă, îmi apărea din ce în ce mai des în gând și ideea de a face ce făceam la Baandada, dar acasă, îmi surâdea din ce în ce mai mult.

Își dorea tare mult să se întoarcă în satul ei natal și să lucreze cu copiii de acolo și fix în perioada aceea a aflat și de organizația noastră.

Ce mi-am dorit cel mai mult ca profesor a fost să construiesc un spațiu de învățare unde copiii să simtă că sunt în siguranță, că sunt văzuți fără niciun fel de etichetă, ascultați și sprijiniți. Abia atunci a început magia. Astăzi, Toflea mi-a devenit al nu știu câtelea “acasă”, iar copiii mei, cei mai de preț parteneri în călătoria mea de profesor.

“Aș cere tuturor care-și cam pierd speranța în România să nu renunțe, să creadă în bine, în oameni dornici de frumos, în oameni care fac eforturi pentru noi toți și să nu aștepte pentru a li se alătura.” este gândul cu care ne lasă Mălina.

Află mai multe detalii și hai alături de noi!