La 1 an și 10 luni, viața Gabrielei s-a schimbat – a făcut poliomelită și a paralizat de la bazin în jos. Medicii i-au spus că nu o să mai poată merge vreodată, însă salvarea ei a venit din partea a două persoane tare importante, care nu au încetat să creadă în ea – mama și kinetoterapeuta cu care lucra.
Știu că poți. Am încredere în tine. Sunt aici pentru tine. Fiecare pas l-au transformat într-o victorie. Abia atunci când am devenit învățătoare am realizat ce au simțit ele când am reușit. E mai mult decat bucurie. Te uiți la copilul ăla din fața ta și îți dai seama că el a făcut toată munca, că victoria îi aparține în întregime, tu doar ai fost acolo, prezent, lângă el.
Mult timp, când era întrebată cu ce se ocupă, îi plăcea să spună că vrea să ajute oamenii să-și îndeplinească visurile.
Așa a ajuns să lucreze în centre și ONG-uri care ajutau persoanele cu dizabilități, nevăzătoare sau copiii cu autism. Era forma ei de a da ceva înapoi, de a îi ajuta și pe alții. În 2015, după momentul Colectiv, și-a dat seama că e nevoie să se implice în politică și a făcut parte din guvernul tehnocrat, la Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabiliăți.
Experiența din politică a fost foarte valoroasă, însă și-a dat seama că, pentru a avea impact cu adevărat, nu e de ajuns să dezvolți politici publice, ci ai nevoie să te implici și la firul ierbii. Acela a fost momentul în care a decis să se înscrie în programul nostru, motivația ei principală fiind să facă dezvoltare comunitară, lucru pe care îl face chiar și din rolul actual de învățător.
Nu știe cum va arăta viitorul, fiind o perioadă cu multe schimbări, însă un lucru e cert – va fi mereu acolo unde este cea mai mare nevoie.
