Alexandru consideră că a fost un copil norocos, care a crescut într-un mediu propice pentru o dezvoltare frumoasă, unde educația era prioritară, iar sprijinul familiei necondiționat.
Mult timp s-a gândit să devină judecător. I se părea că așa poți avea un impact în societate, iar ideea de dreptate era una fundamentală, cu care crescuse.
Așa a ajuns ca, după finalizarea liceului, să se înscrie la Facultatea de Drept. Nu a profesat niciodată, în schimb.
Prin anul 1 de facultate, dornic să iasă din zona de confort și să testeze învățarea și sub alte forme, s-a hotărât să plece în Rusia, unde a predat engleză unor copii, timp de 8 săptămâni, într-un proiect al organizației AIESEC. Această experiență, alături de perioada în care învăța pentru licență și se surprindea „predându-le unor copii” ceea ce învățase, l-au determinat să ia în calcul ideea de a deveni profesor.
Vedeam un trend al copiilor care se îndepărtează de școală și simțeam că la clasă nu li se oferă un spațiu în care să spună ce gândesc, să își dezvolte spiritul critic. Așa că m-am hotărât să fac eu asta.
La Teach l-a atras ideea de mișcare în educație, faptul că aici a găsit oameni cu valori comune, care voiau să tragă în aceeași direcție ca și el.
În plus, era dezamăgit de cum mergeau lucrurile în țară și chiar se gândea să plece. A rămas pentru că a continuat să spere și pentru că se simțea dator să dea ceva înapoi.
Încerc să fac lucruri pe care alții nu sunt dispuși să le facă. Atunci, se naște în mine o responsabilitate. Am simțit că e momentul să dau ceva înapoi, după mult timp în care a fost despre mine și despre pregătirea mea, așa că am ales să le fiu alături celor care nu au avut o astfel de șansă.
