Mihaela Vlăsceanu a fost alături de organizație timp de 1 an, ca voluntar. I-a plăcut tare mult să fie printre copii, așa că a ales să aplice la programul Teach for Romania și este învățătoare pentru clasa a IV-a din Crețești.
Acum, la sfârșitul anului școlar, își privește elevii cu multă mândrie pe care numai un cadru didactic o poate resimți. Știe că în fiecare personalitate conturată, în fiecare temperament, răspuns, gest, determinare a elevului, stă multă muncă personală, multă motivație să aducă educație de calitate pentru fiecare copil din clasă și nimeni să nu rămână în urmă. Și a reușit! 
Cei 9 magnifici ai Mihaelei au un aer de empatie matură și un vocabular extrem de dezvoltat! Este rezultatul celor multe ore pretrecute la clasă, cu plan remedial, cu lectură după școală, cu răbdare, cu așezare pe subiecte din viața lor cotidiană. Această energie egală a clasei s-a câștigat cu timpul, deoarece fiecare elev fiind diferit, cu personalitate puternică, încercând să își impună opiniile sau dorințele personale, acestea au afectat o posibilă relaționare între elevi. Așa i-a cunoscut Mihaela.
S-au stabilit reguli, obiective, viziuni și elevii au primit sarcini pe care le respectau cu mare strictețe. Fiecare elev s-a simțit văzut, ascultat, valorizat. Astfel s-a născut, și la dorința elevilor, dar și a Mihaelei din nevoia de a îi determina pe elevi să citească, ora de lectură: în fiecare vineri, timp de o oră, elevii citesc din carțile lor, apoi își notează în jurnale ceea ce au citit. Este incredibil cu câtă pasiune poate un copil să povestească despre aventurile din cărțile citite! 
Elevii și-au prezentat cărțile citite – deloc puține – și ne-au convins și pe noi să ne aruncăm un ochi peste recenzii și să le achiziționăm. Un fel de book battle din care fiecare a ieșit câștigător. Cu atât mai mult că la colțul de lectură al clasei stau pe raft cărți confecționate de elevi, fiecare adăpostind câte o poveste, care mai de care mai creativă și surprinzătoare.
Cât de mult a ajutat un colț de lectură în a-i determina pe elevi să citească? Mult. Foarte mult! Fiecare carte prezintă câte o poveste în care este imposibil să nu se identifice, măcar puțin, câțiva elevi.
Cât de mult a contat ca Mihaela să nu lase niciun copil în urmă și să lucreze literația cu ei? Cel mai mult! Poate un prim pas pentru a contura personalitatea unui copil este să îi arăți, tu, cadru didactic, că îi ești alături și că îi susții ritmul propriu de învățare. 
B. povestește despre cum doamna Mihaela l-a învățat să scrie și să citească, fiindcă nu se descurca prea bine, așa cum menționează el.
După ce programul de școală se termina, B. mai rămânea în sala de clasă ca să stăpânească mai bine noțiunile ce îi creau probleme. A urmat prima povestire scurtă citită, apoi primele texte citite, apoi prima poveste, apoi prima carte. B. povestește cu multă mândrie despre asta.
Acum citește al doilea roman și ne mărturisește că cel mai mult îi place să citească acasă, în curte, când nu merge la antrenament de fotbal.
Alături de Mihaela este direcțiunea școlii care o susține pe aceasta să implementeze activități în școală menite să schimbe perspectiva asupra învățării, asupra predării la clasă și implicării în comunitate.
Cu mult sprijin, fiecare elev se poate dezvolta în aria în care simte că strălucește și în care își poate descoperi cu adevărat potențialul. Fără să enumerăm concursuri, premii sau note, elevii Mihaelei au cel mai bun exemplu de urmat de acum: pe ei înșiși. 
