Ajunge în 5 școli ca să predea educație socială. Știe cât de important este rolul ei în fiecare dintre aceste școli și este ceea ce o determină să nu renunțe, în ciuda efortului și a navetei pe care o face cu prea multe mijloace de transport în comun.
„Din păcate, timpul meu este limitat. Mi-aș dori să stau mai mult, să petrecem timpul împreună, dezbătând situații actuale fiindcă elevii vor să îmi împărtășească evenimente din viața lor, uneori mai stau și în pauze cu ei ca să câștig timp să le ascult tuturor nevoile. În fiecare zi mă duc la o altă școală, însă văd aceeași nevoie a elevilor de a fi ascultați”.
În comunitățile din Botoșani unde ajunge Sandra Dumitriu, accesul la mijloacele de transport în comun este condiționat de o anumită oră, o dată pe zi sau nu există decât un microbuz școlar, condiționat de orarul elevilor. Atât elevii, cât și profesorii care nu au transport personal, depind de aceste microbuze școlare. Elevii care nu au domiciliul în aria apropiată școlii trebuie să parcurgă 5-6 km pe jos daca pierd microbuzul școlar sau dacă acesta nu vine din anumite considerente. Alteori, pur și simplu, elevii nu mai ajung la ore. La fel și profesorii: dacă pierd microbuzul școlar după ore, riscă să rămână peste noapte în sat.
Acest aspect nu a împierdicat-o pe Sandra să se ducă cu elevii ei în comunitate și să îi învețe despre solidaritate, așa cum și-au dorit, prin practică: au reușit să strângă toți o sumă mică de bani, însă au mers la câțiva bătrâni din comunitate să le ofere o pâine și să le spună că pot conta pe ajutorul lor în gospodărie.
„Elevii au fost încântați că o idee de-a lor a fost pusă în practică. Își doreau să iasă afară, acolo, pe teren și să ofere ajutor celor bătrâni. La început, se înghionteau că nu aveau curaj să bată la poartă, apoi au prins curaj și fiindcă lumea îi vedea în sat și îi saluta. A fost tare plăcut și pentru ei fiindcă au lucrat în echipă!”.
Sandra povestește că dacă la începutul anului i-au lipsit 7 elevi, din reticență sau dezinteres față de școală, acum, aceștia vin constant și participă activ la orele ei despre educație socială, oră în care incadrează și educația financiară și subiecte actuale ce îi formează pe elevi ca viitori adulți implicați și adaptați nevoilor impuse de societate. Este ceea ce îi atrage la orele ei: adaptarea continuă la nevoile lor și la actualitate.
Din păcate, unii elevi de gimnaziu vin dimineața și nu stau mai mult de ora 12, mai ales atunci când microbuzul vine mai devreme și elevii depind de el. Este ceea ce duce la numărul mare de absențe a unora.
Potrivit datelor Comisiei Europene, tinerii care abandonează școala se confruntă cu dificultăți în găsirea unui loc de muncă, sunt mai des șomeri și ajung să depindă de sistemul de asigurări sociale. Impactul negativ al abandonului școlar la nivel de comunitate, de țară, la nivel european reprezintă, tot mai mult, o piedică în dezvoltarea economică.
Fără a investi în educație, fără politici educaționale care să reducă abandonul școlar, fără efortul continuu al factorilor importanți în comunitate, nu putem aștepta rezultate majore din punct de vedere economic, social sau la nivel de integrare.
Fiecare dintre noi poate contribui la a fi mai bine.
Exemplele de bune practici ale profesorilor care aleg să acționeze sunt exemplul potrivit că fiecare copil are dreptul la educație de calitate. De viitor.
