Cu peste 25 de ani de experiență la catedră și implicare activă în viața comunității, Emilia Borlea, învățătoare la clasa pregătitoare în județul Maramureș, a ales să facă parte din Generația a 11-a Teach for Romania. Credința în educația echitabilă și dorința de a crea oportunități reale pentru toți copiii sunt motorul care o inspiră zilnic în clasă și în afara ei.
În interviul următor, ne povestește despre clasa ei – „Clasa Inimoșilor”, cât și despre motivația care a adus-o în program, relația cu elevii, micile și marile victorii din clasă și ce tehnici folosește pentru dezvoltarea literației și a numerației în sala de clasă.
Ce te-a determinat să te alături programului Teach for Romania?
Am ales să mă alătur programului Teach for Romania, deoarece cred cu tărie în puterea educației de a schimba destine și de a crea oportunități reale pentru copiii din medii vulnerabile. Vreau să fiu parte dintr-o mișcare care nu doar predă ci și inspiră, sprijinind elevii să își descopere potențialul și să aibă șanse egale la un viitor mai bun.
Înainte de a mă alătura programului, am avut experiențe care m-au pregătit pentru acest pas: cei peste 25 de ani de experiență la catedră, lucrând cu copii din diverse medii care m-au ajutat să înțeleg provocările cu care se confruntă și provocându-mă să caut soluții personalizate, voluntariatul de la Club Rotary district Borșa și de la Biserica Romano-Catolică din comunitatea mea (eu fiind ortodoxă), organizarea de excursii, tabere școlare. Ca director de școală (3 ani) am implementat și derulat proiecte care au oferit oportunițăți de dezvoltare și de progres pentru copiii din comunitatea mea: PNRR-F-PNRAS- 1- 2022—1498 – nivel național, 2022-2025; „EDU@1000 de Șanse la un viitor mai bun pentru copiii din Borșa și Viseu de Sus” – POCU/74/6/18/106927, 2019-2023; Proiect Eramus + nr. 2020-1-DK01-KA229-075104_4, 2021-2022; Programul-pilot de acordare a unui suport alimentar pentru preșcolarii și elevii din unitățile de învățământ preuniversitar de stat, Ministerul Educației a inițiat Programul național „Masă sănătoasă” – PNMS.
Am fost mereu pasionată de educație și am căutat să îmi dezvolt constant abilitățile pedagogice de aceea, în septembrie 2019, am obținut diploma de master în Științele Educației și anume – Educație integrată la Universitatea din Oradea, iar anul acesta urmez cursul de literație de la „Toți copiii citesc”.
Cum construiești o relație autentică cu elevii și comunitatea?
Relația mea cu elevii și comunitatea este una bazată pe încredere, empatie și colaborare. Cred că educația eficientă începe cu o conexiune autentică, iar pentru mine este esențial să construiesc un mediu sigur și motivant în care fiecare copil să se simtă văzut, auzit și valorizat. Încerc să înțeleg provocările fiecărui copil și să îi ofer sprijin personalizat. Îi implic activ în procesul educațional, îi încurajez să pună întrebări și să gândească critic. Vreau ca fiecare elev să creadă în propriul potențial și să nu se teamă de eșec. Creez un mediu în care respectul și comunicarea deschisă sunt prioritare.
Încerc să înțeleg provocările locale și să găsesc soluții alături de părinți și liderii comunității. Îmi place să-i implic pe părinți în educația copiilor lor, organizând întâlniri, ateliere sau activități comune. Mă implic în inițiativele din comunitate care sprijină nu doar elevii, ci și familiile acestora, contribuind la o schimbare pozitivă pe termen lung. Lucrul direct cu elevii și comunitatea mă ajută să cresc nu doar ca profesor, ci și ca om. Învăț zilnic de la copii despre reziliență, curaj și curiozitate, iar din interacțiunea cu părinții și comunitatea înțeleg mai bine cum educația poate deveni un catalizator al schimbării.
Unde simți că au fost micile sau marile victorii din clasă?
Victoriile din clasă, fie ele mici sau mari, sunt cele care îmi dau motivația să continui și să cred în impactul educației. Uneori, o simplă privire plină de înțelegere sau un „Aha!” spus cu entuziasm valorează cât o mare realizare.
Micile victorii vin cu un elev care ridică mâna pentru prima dată după ce s-a temut să vorbească în fața clasei, o temă făcută din proprie inițiativă de un copil care înainte refuza să scrie, un elev care îi explică altuia un concept pe care l-a înțeles – învățarea colaborativă e o victorie imensă, o discuție sinceră despre greșeli – când copiii înțeleg că e bine să greșești și că procesul e mai important decât perfecțiunea. Un zâmbet sincer de la un elev care înainte părea detașat sau demotivat.
Marile victorii apar când un elev care la început nu putea citi sau înțelege un text acum citește cu încredere, un copil care își schimbă atitudinea față de școală, de la „Nu pot” la „Vreau să încerc!”, când elevii vin cu drag la ore și se simt respectați, un proiect de clasă este dus la bun sfârșit, fie că e vorba de o piesă de teatru, un afiș colectiv sau o activitate de voluntariat, o schimbare de mentalitate la părinți, care încep să vadă educația ca pe o oportunitate reală pentru copiii lor. Fiecare zi vine cu provocări dar și cu momente care îmi confirmă că merită.
Cum dezvolți literația și numerația la clasa pregătitoare?
Dezvoltarea literației și numerației la elevi este un proces complex, dar și foarte satisfăcător. Încerc mereu să fac învățarea interactivă, practică și relevantă, astfel încât copiii să vadă utilitatea acestor abilități în viața de zi cu zi. Literația nu înseamnă doar citit și scris, ci și înțelegerea, interpretarea și utilizarea informației. Pentru a-i ajuta pe copii să devină cititori și comunicatori mai buni folosesc:
- lectura interactivă – citim împreună povești, dar le transformăm în discuții, jocuri de rol sau ilustrații. Îi încurajez să facă predicții și să-și exprime opiniile despre text.
- scriere creativă – elevii creează povești proprii, benzi desenate sau jurnale. Am observat că atunci când scriu despre ceea ce le place, sunt mai implicați.
- jocuri de vocabular – Folosesc rebusuri, „Spânzurătoarea”, Bingo cu cuvinte și alte activități care îi ajută să își îmbogățească limbajul.
- teatru și dramatizarea – Punem în scenă povești sau inventăm dialoguri, ceea ce ajută la dezvoltarea fluenței și expresivității.
- tehnologie și aplicații educaționale – Uneori folosesc platforme ca StoryJumper (pentru a crea cărți digitale) sau Kahoot pentru verificarea cunoștințelor prin joc. Când văd că cititul și scrisul nu sunt doar „teme”, ci devin activități plăcute, se implică mai mult și devin mai încrezători.
În ceea ce privește matematica, aceasta devine mai ușoară și mai atractivă atunci când o conectăm cu realitatea și o transformăm în joacă. Folosind matematica aplicată (folosim bani de jucărie pentru a învăța adunarea și scăderea, măsurăm obiecte din clasă, rezolvăm probleme inspirate din viața reală), jocuri și competiții (jocuri de tip „Escape Room”, Sudoku, „Matematică în perechi”) – elevii lucrează împreună pentru a găsi soluții, probleme logice, puzzle-uri matematice, exerciții de tip „Ce număr lipsește?”; sau matematica prin mișcare (sărim pe numere, facem trasee de calcule sau jucăm Twister matematic); sau tehnologia (folosesc aplicații ca GeoGebra, Khan Academy Kids sau Prodigy Math pentru exerciții interactive). Când matematica nu mai este doar „o foaie cu exerciții”, ci devine un joc, un mister de rezolvat sau o provocare între colegi, copiii sunt mult mai implicați și dornici să învețe.
Pentru mine, cel mai important este ca elevii să prindă încredere în abilitățile lor și să vadă învățarea ca pe un proces distractiv și util.
Cum ai abordat dificultățile în scris-citit și numerație?
Am avut copii care aveau dificultăți în scris-citit și numerație, iar provocarea cea mai mare a fost să le ofer sprijin fără ca ei să se simtă descurajați sau etichetați. Am abordat această situație cu răbdare, metode individualizate și multă încurajare. Pentru dificultățile de scris-citit am observat unde se blochează – sunete, silabisire, înțelegerea textului și am intervenit prin activități și strategii (Jocuri de recunoaștere a literelor și sunetelor – „Ghicește litera”, „Cuvinte ascunse”, Citire împreună – Eu citesc prima propoziție, apoi elevul o repetă, Scriere ghidată – Am folosit dictări scurte și scriere de propoziții model, Povești audio și cărți ilustrate – Pentru a-i familiariza cu lectura fără presiune), am folosit texte mai scurte și mai simple, cu imagini care să ajute înțelegerea, am introdus exerciții multisenzoriale (scriere cu degetul în nisip, formarea cuvintelor cu litere decupate). În timp, copiii au devenit mai încrezători și au început să citească singuri, chiar dacă într-un ritm mai lent.
Pentru dificultăți în numerație am identificat blocajele (numărare, operații de bază, probleme de logică), am folosit materiale vizuale și manipulabile (cuburi, jetoane, bețișoare colorate), am transformat exercițiile în jocuri și situații reale (ex. cumpărături, măsurători), am numărat prin joc folosind zaruri, sărind și cântând, rezolvând exerciții practice, asocieri de numere cu reprezentare vizuală, am făcut matematică prin mișcare. Fiecare copil poate învăța, dar în ritmul lui, când metodele sunt adaptate și copilul se simte sprijinit apare progresul.
Ce progrese ai observat?
Progresul copiilor nu vine peste noapte, dar când mă uit înapoi și compar începutul anului școlar cu unde sunt acum, văd schimbări care mă motivează enorm.
De la recunoașterea literelor la primele cuvinte.
Stefano la începutul anului, nu recunoștea toate literele și se încurca la pronunție. Spunea că „literele sunt grele” și evita să participe la activitățile de citire. Prin jocuri de asociere a literelor cu imagini („L de la lămâie”), modelare tactilă a literelor (scriere în nisip, plastilină), exerciții de silabisire prin mișcare (sărim la fiecare silabă), citire ghidată de cuvinte scurte („mamă”, „tata”) cu sprijin vizual, am ajuns la a recunoaște toate literele și începe să lege sunetele în cuvinte simple. Își dă singur seama când greșește și încercă din nou, ceea ce înainte nu făcea!
De la numărat pe degete la recunoașterea cantităților.
Nicol, la început, număra doar până la 5 și apărea confunzia la cifrele mai mari, nu înțelegea bine noțiunea de „mai mult” și „mai puțin.” Am folosit obiecte concrete (pioni, cuburi, nasturi, pietre, boabe de fasole, semințe) pentru a număra, ne-am jucat jocuri de comparare a cantităților cu jetoane colorate, am numărat prin cântece și mișcare (bătut din palme, sărituri), am rezolvat puzzle-uri cu cifre și puncte pentru recunoașterea vizuală. Acum poate număra până la 20 și face asocieri rapide între cifre și cantități. Când vede două grupe de obiecte, poate spune care are mai multe fără să le numere unul câte unul. Din toate aceste progrese mi s-a confirmat încă o dată că jocul este cea mai bună metodă – când învățarea e distractivă, copiii sunt mult mai receptivi, că răbdarea și repetarea ajută – chiar dacă la început pare greu, fiecare încercare le crește încrederea, că fiecare copil are ritmul lui – unii învață mai repede, alții au nevoie de mai mult timp, dar toți pot progresa. Mă bucur enorm să văd cum copiii își dezvoltă abilitățile și încep să descopere lumea literelor și a numerelor cu entuziasm.
***
Povestea Emiliei este una despre dedicare, curaj și dorința de a crea o lume mai echitabilă prin educație. Cu fiecare pas făcut alături de elevii săi, reușește să deschidă uși spre învățare, încredere și viitor. Teach for Romania înseamnă, pentru ea, o continuare firească a misiunii pe care și-a asumat-o: de a schimba vieți prin educație.
La începutul anului școlar, fiecare profesor Teach for Romania a primit câte un pachet cu materiale, cărți de povești și jocuri pentru dezvoltarea abilităților de citit-scris, prin intermediul Pepco România, care susține direcția de literație prin programul nostru și Caravana Literației. Am trimis copiilor cărți de lectură pentru mai multe niveluri de citire, fișe de lucru pentru înțelegerea lecturii, jurnale de lectură sau de urmărire a progresului și încurajarea reflecției; cât și carduri cu imagini pentru dezvoltarea vocabularului, jocuri și activități pentru dezvoltarea vocabularului, liste tematice de cuvinte legate de interesele copilului.
