Atunci când abordăm subiectul cu privire la dezvoltarea abilităților socio-emoționale la elevi, este important să ne uităm la activitățile școlare sau extrașcolare propuse ca la un proces de sine stătător, în care alegem în mod conștient să implicăm elevii din momentul T0 al planificării lor. Iar acest proces continuă până la sesiunea de feedback, acolo unde împreună cu profesorii se evaluează desfășurarea activității și se croiește un drum spre o alta.
Priscilla Cosma face parte din Generația a 9-a de profesori Teach for Romania. În prezent, predă Limba engleză & Educație fizică și sport la Școala Gimnazială Nr. 1 din Dragomirești-Vale, județul Ilfov. În luna mai, a organizat și coordonat turneul 🏆 Winners Football Cup 🏆 alături de Școala Gimnazială Petru Rareș, cu sprijinul microgranturilor oferite de Raiffeisen Bank prin programul de dezvoltare a abilităților socio-emoționale, dezvoltat de Teach for Romania.
Am avut plăcerea să discutăm cu ea despre ceea ce consideră că este un liant pentru o conexiune cât mai valoroasă și autentică între copii, și anume sportul.
Care a fost DE CE-ul din spatele organizării turneului?
Turneul s-a născut din dorința și la cererea elevilor. Totul a fost despre ei, pentru ei și, mai ales, împreună cu ei. A fost foarte valoros ca experiență de învățare și oportunitate de creștere. Uneori, avem tendința să creăm conținut la clasă sau evenimente în afara ei pentru copii. Desigur, este important să fie pentru și despre ei, adaptat la nevoile lor, însă e ideal dacă putem crea împreună cu ei și să le dăm lor șansa reală de a se implica cu adevărat.
Mi-aș dori ca acest eveniment să aibă o continuitate în toate ciclurile școlare, de la ciclul primar până la cel liceal.
Dar comunitatea?
A fost și despre comunitate, despre cum o aducem în jurul copilului, cum putem lucra împreună (elevi, profesori, părinți, bunici, prieteni) pentru a susține învățarea relevantă, a dezvolta competențe cheie și abilități de viață, pentru a contribui real la dezvoltarea socio-emoțională a elevilor. Elevii au nevoie de contexte clare și atractive unde să își poată exersa abilitățile și dezvolta competențele, în siguranță și cu ghidarea necesară.
Evenimentul a fost propus ca proiect de tip service learning, unde întreaga comunitate și elevii conlucrează.
Elevii au nevoie, dincolo de informații și conținutul de la clasă, de dezvoltarea abilităților socio-emoționale, iar sportul este o activitate atât de ofertantă, încât, dacă este exploatată corect, este prilejul ideal de a susține și dezvolta socio-emoțional copilul.
Care a fost nevoia de bază de la care a pornit evenimentul?
Nevoia de bază de la care am pornit a fost gestionarea non-violentă a conflictelor între elevii școlii, prin eficientizarea comunicării, a dezvoltării colaborării și a muncii în echipă. Și ce alt context mai bun în care ei să exerseze asta le puteam oferi decât organizarea unui eveniment? Așa cum au dorit ei: să fie cu și despre sport (adică un turneu de fotbal), să fie cu invitați speciali și echipe din tot județul, cu premii, cu galerie, cu diplome și distincții speciale, cu pizza, sucuri și gustări.
Și-au dorit? Am creat, împreună. Am ajuns cu elevii mei la concluzia că nu putem face singuri cât putem face noi toți. Împreună.
Au existat și mascote în cadrul turneului, despre ce este vorba?
Da, așa este. Alături de noi, au fost și mascotele turneului, Exploratorii Emoționali, care erau, de fapt, întruchiparea celor 5 competențe pe care le-am dus către elevi:
👤 conștientizare de sine (recunoașterea emoțiilor prin care trecem);
👥 conștientizare socială (recunoașterea emoțiilor celor din jur);
🗣️ gestionare de sine (autoreglare, jonglarea cu emoțiile și butoanele/declanșatorii emoționali);
🫂 relaționare (empatizare, conectare cu cei din jur, ascultare activă);
☑️ luare de decizii (analiza provocărilor și asumarea responsabilității în găsirea soluțiilor).
Cu ajutorul mascotelor, am reușit să surprindem mai concret legătura strânsă dintre sport și mișcare, pe de-o parte, și dezvoltarea socio-emoțională, pe de altă parte, dezvoltare care se traducea concret în munca în echipă, capacitate de autoreglare, gestionare non-violentă a conflictelor, respect și toleranță față de colegi și adversari.
Ce s-a schimbat în mod concret?
Înainte de turneu, relațiile între copii erau superficiale, discuțiile se transformau ușor în conflicte, empatia și rezistența la frustrare erau reduse și aveau îngrijorări că nu pot lucra cu anumite persoane. Dar, după turneu, elevii puteau să colaboreze mai conștient și mai empatic, manifestau grijă față de ei și față de grup, erau mai conștienți de emoțiile pe care le simt și se autoreglau mai ușor, învățând să navigheze mai asumat în situații de conflict și chiar să aplaneze certuri.
Și-au dat seama chiar în timpul turneului și, mai ales, după, în activitățile de reflecție și ședințele post-eveniment, că pot lucra cu oricine, că mereu contează cum privim lucrurile și cum ne poziționăm, cum comunicăm cu ceilalți și cum ne raportăm la provocări. Copii, care înainte de turneu nu se agreau, după turneu au devenit cei mai buni prieteni.
Care au fost aptitudinile cele mai antrenate?
Elevii mai mari, de gimnaziu și liceu, au lucrat mult pe aptitudini de luarea deciziilor, soluționarea de probleme, asumarea responsabilității și colaborarea atât cu colegii de toate vârstele din școala lor, cât și cu cei din școlile partenere. Pe lângă colaborarea strânsă dintre ei, care era necesară pentru rezolvarea tuturor sarcinilor de organizare, elevii au colaborat îndeaproape și cu profesori, părinți, arbitri, personal școlar nedidactic și echipa medicală, găsind împreună soluții la toate provocările ce apăreau de-a lungul evenimentului. Au făcut alegeri realiste în conformitate cu abilitățile și posibilitățile personale și au dezvoltat o atitudine responsabilă, asumată privind succesul și insuccesul.
Au existat și surprize pe tot acest parcurs?
Da, unele neașteptate. Inițial, am planificat organizarea turneului cu 5 echipe. În jumătate de oră de la transmiterea invitațiilor, lista era deja completă, dar înscrierile continuau să curgă, astfel că, în 2 zile, aveam deja 10 echipe înscrise, 100 de sportivi români și străini, 8 echipe școlare participante.
Asta nu relevă decât faptul că profesorii și, mai ales copiii, își doresc să participe la astfel de evenimente. Așadar, este multă disponibilitate din partea școlilor, părinților și copiilor în a se implica. Ne dorim ca aceasta să fi fost prima ediție și, pe viitor, nu numai să creăm o tradiție, dar să extindem proiectul prin integrarea de noi sporturi: handbal, baschet sau gimnastică.
Care a fost modul de organizare a evenimentului?
Elevii din ciclul primar (clasele a III-a și a IV-a) au fost sportivii, elevii de gimnaziu au făcut parte din staff și au fost implicați pe sectoare ce țin de logistică, administrativ, galerie, mediu (environment manager), aprovizionare (Water and coffee corner), comitet de întâmpinare (Welcoming crew), resurse (Sports manager) și sectorul medical, în timp ce elevii de liceu au avut atribuții în zona de arbitraj, foto-video și dronă.
Ne-am bucurat să avem aprox. 20 de voluntari participanți, 20 cadre didactice și auxiliare implicate, 3 cadre medicale, 3 arbitri, aproximativ 100 de premii pregătite, peste 4000 de fotografii și 16 meciuri programate.
Au fost oferite 5 distincții speciale:
🥅 Cel mai bun portar – Berat EFE (International Maarif School of Bucharest)
⚽ Golgheterul turneului – Căpățână Rareș (Școala Gimnazială Nr. 1 Cornetu)
🏃🏻♂️ Cel mai bun fundaș – Christian Babatie (International Maarif School of Bucharest)
🏃🏽 Cel mai tehnic jucător – Dumitru Mihai Bogdan (Școala Gimnazială Nr.2 Voluntari)
🤼♂️ MVP (cel mai valoros jucător al turneului) – Pop Luca-Teo (Școala Gimnazială Nr. 1 Bragadiru)
Cu ce emoții rămâi în urma primei ediții a Winners Football Cup?
A fost o experiență cu multe dificultăți, în special în ceea ce privește aducerea comunității în jurul copiilor și al evenimentului, dar fiecare provocare a fost o redirecționare spre mai bine și o oportunitate de a modela pentru copii situații concrete de viață. La ședințele cu elevii din staff, au fost trase concluzii remarcabile: nu întotdeauna ies lucrurile așa cum ne-am planificat și este necesară multă adaptare și flexibilitate, însă provocările pot fi considerate redirecționări, puncte de creștere și oportunități de învățare.
Ce am învățat cu toții din situațiile dificile pe care le-am întâmpinat a fost să nu ne dăm bătuți și să continuăm să facem ce ne-am propus, în ciuda adversităților. Iar dacă elevii și voluntarii mei au rămas cu aceste învățăminte, înseamnă că experiența a fost mai mult decât relevantă și eforturile noastre au fost răsplătite.
