Cu o pasiune autentică pentru educație și dorința de a conecta materia predată cu lumea reală a elevilor, Raluca Covaci, profesoară de limba franceză și geografie în județul Timiș, reușește să transforme fiecare oră într-o experiență de învățare memorabilă. Finalistă la Gala „Profesorul Anului din Mediul Rural” la categoria Literație, Raluca îmbină metode clasice cu instrumente digitale precum Wordwall, Minecraft, hărți mentale sau bănci de cuvinte, pentru a construi, pas cu pas, competențele de literație ale elevilor săi.
La orele ei, elevii creează personaje în Minecraft pe care le descriu în limba franceză, colaborează la revista școlii și participă la clubul de lectură „Citind, am înțeles că pot să zbor”. Aici, copiii învață să spună povești și să își exprime ideile prin compuneri, afișe sau caligrame. Fiecare activitate e o șansă pentru dezvoltare: de la elevi care nu puteau citi cuvinte complexe la început de an și acum citesc fluent, la momente de bucurie autentică atunci când un exit-ticket confirmă învățarea.
Dar poate cel mai valoros lucru pe care îl aduce Raluca este relația de încredere și sprijin real pe care o construiește cu elevii, le demonstrează elevilor că școala poate deveni un loc al reușitei pentru fiecare copil, indiferent de punctul din care pornește.
Minecraft, Wordwall și hărți mentale: cum arată o lecție altfel în care literația este firul roșu
Povestește-ne despre rolul tău în învățământ.
Sunt profesor de limba franceză și geografie la Școala Gimnazială „Anghel Saligny Banloc” și Școala Gimnazială Livezile, județul Timiș, predau la gimnaziu. Sunt în învățământ de 16 ani și am ales să fiu cadru didactic din dorința de a lucra cu copiii, (întotdeauna am iubit copiii) din dorința de a le fi alături și de a reprezenta un sprijin pentru ei.
De ce ai ales să te alături programului Teach for Romania?
Am aflat oarecum întâmplător despre Teach for Romania, atunci când am fost nominalizată la Gala „Profesorul Anului din mediul rural”, în anul 2024, la categoria „Dezvoltarea literației”, competiție în cadrul căreia am ajuns în finală. Consider că modul în care îmi fac treaba la clasă (folosesc resurse inovatoare, atât clasice cât și moderne, cum ar fi diverse aplicații și jocuri îndrăgite de copii ca Minecraft, WordWall, combin limba franceză cu tehnica desenului, colajului, dar și cu muzica și cu elemente care țin de viața de zi cu zi a copiilor, încerc practic să leg limba franceză de realitatea lor înconjurătoare) a dus la nominalizarea mea ca finalist în Gala Profesorului Anului din Mediul rural. Întreaga comunitate a avut o reacție pozitivă, copiii m-au felicitat, s-au bucurat enorm, cât despre mine, am fost extrem de onorată, am simțit că munca de ani de zile îmi este recunoscută. Este o senzație atât de plăcută să vezi că ești apreciat pentru ceea ce faci, că ceea ce faci are un impact real, că ajută efectiv comunitatea din care faci parte. M-am documentat, apoi, cu privire la specificul comunității și am ajuns la concluzia că este ceea ce îmi doresc. Ce îmi doream mai exact? Să fac o schimbare la clasele la care predau, în școală, și pe parcurs, la nivelul întregii comunități, să vin cu ceva nou și util care să reprezinte un real suport pentru copiii cărora le predau.
Care e relația ta cu elevii și comunitatea?
Am o relație de prietenie cu elevii mei, îmi place să cred că zi de zi învăț lucruri noi și valoroase de la ei, că ne completăm reciproc, că nu sunt doar un profesor ci și un umăr pe care se pot sprijini la nevoie. Cu comunitatea locală am o relație bună, de prietenie și respect reciproc. Comunitatea din care fac parte este una destul de solidă, la nivel local. Cu toate acestea, există o serie de nevoi și provocări la care ar mai fi de lucrat. În primul rând, poate că am avea nevoie de o mentalitate mai deschisă care să permită realizarea unor proiecte inovatoare, care să fie un real sprijin pentru copii și pentru părinți (campanii legate de importanța unei alimentații sănătoase, o școală a părinților, etc.)
Revista școlii și clubul de lectură – spații pentru creativitate
Unde simți că au fost micile victorii din clasă?
Micile victorii din clasă au fost atunci când am văzut mulțumirea din ochii copiilor la sfârșitul unei ore, atunci când am aplicat un exit-ticket și am văzut rezultate mulțumitoare, atunci când am văzut un mic progres la un elev la citirea unui text (în limba franceză chiar), sau la scrierea câtorva cuvinte, atunci când facem unele activități care pentru ei au sens.
Povestește-ne, te rog, cum dezvolți literația la elevii tăi și ce resurse folosești.
Fiind profesor de limba franceză consider că încerc să dezvolt literația la copiii mei câte puțin în fiecare zi, prin citirea de texte (în limba franceză și limba română), prin întrebări pe text la care copiii (individual sau în perechi) trebuie să găsească răspuns, prin exerciții de tipul adevărat sau fals sau prin găsirea variantei corecte. Recent am citit un text și am făcut banca de cuvinte, uneori mai facem hărți conceptuale pe texte sau pe baza unor concepte nou învățate. O bucurie este pentru mine participarea elevilor mei la revista școlii (eu coordonez revista școlii în ambele instituții în care predau) cu scurte compuneri, articole, dar și cu desene, colaje și multe alte activități, dar și participarea acestora la clubul de lectură „Citind, am înțeles că pot să zbor”, care se desfășoară lunar și în cadrul căruia copiii povestesc cărțile citite, având libertatea să scrie scurte articole despre ele.
Aveai copii cu rămâneri în urmă pe scris-citit? Ce-ai făcut pentru recuperarea decalajelor?
Am avut și am și acum copii care rămân în urmă la scris și la citit. Încerc să îi ajut, reluăm lectura de acolo de unde copilul a pierdut firul, citim de mai multe ori cuvintele dificile, corectăm scrisul, etc. De fiecare dată stau lângă un copil atât cât este nevoie până înțelege ce are de făcut, consider că este foarte important să înțeleagă ce are de făcut și să facă chiar și puțin din ceea ce i se cere. O metodă pe care am aplicat-o de curând și care am văzut că funcționează constă în faptul că rog un alt copil să repete sarcina de lucru pentru ceilalți. S-a întâmplat să se înțeleagă mai bine în cazul acesta.
Sprijin personalizat cu mentorul pe literație remedială
Cum arată acum progresul copiilor?
Dacă la început de an școlar am avut copii cu dificultăți medii la citire (nu puteau citi anumite cuvinte mai dificile, mai neobișnuite), acum copiii încearcă să citească mai bine, sunt mai atenți, își dau mai mult interes. În egală măsură, am văzut îmbunătățiri și la scris, copiii încearcă să scrie mai citeț, sunt mai atenți la dictare sau atunci când preiau anumite informații de la tablă, din manual. Spre exemplu, S. din clasa a VIII-a apreciază să citească atunci când îl pun și își dă silința de fiecare dată, este atent, întreabă atunci când nu înțelege un cuvânt și se străduiește să răspundă la întrebări și să rezolve cât mai bine exercițiile. Eu stau de vorbă cu el, îi explic cât este de important pentru viitorul nostru să știm să citim, dar mai ales să înțelegem ceea ce citim. La ora de geografie își dă silința în egală măsură, având o bună memorie vizuală și încearcă să identifice elementele cerute pe hărți și chiar să le reprezinte grafic.
Ai un mentor pe literație remedială? De ce e important acest sprijin personalizat și ce simți că îți aduce ca beneficii?
Da, am un mentor pe literație cu care mă întâlnesc la anumite intervale de timp, care îmi oferă sprijin personalizat de câte ori am nevoie. Consider că sprijinul personalizat este necesar, deoarece problemele cu care ne confruntăm la clasă fiecare dintre noi sunt diferite, copiii cu care lucrăm au nevoi diferite, iar, în acest caz, sprijinul personalizat este binevenit.
Colaborarea cu mentorul pe literație mi-a adus multe beneficii, deoarece am reușit să găsesc metode care să fie utile pentru copiii cu care lucrez. Printre acestea aș putea să dau ca exemple: banca de cuvinte, hărțile mentale, vocabularul bazat pe imagini, corelația dintre noțiuni de vocabular și proiecte care să aibă legătură cu mediul înconjurător al copiilor (atunci când am vorbit despre sporturi, am adus câte un sportiv preferat de fiecare elev, fiecare copil integrand imaginile în proiectul său), exerciții realizate în WordWall și Minecraft, unele chiar de copii (atunci când am învățat la limba franceză descrierea unui personaj, au avut de realizat un personaj în Minecraft după o descriere în franceză, sau chiar avatarul propriu pe care să-l descrie, apoi în limba franceză).
Recent, am realizat un proiect eTwinning și avem o școală parteneră din Turcia. Ne-am văzut pe camera video și am schimbat câteva cuvinte în limba engleză, urmând să ne trimitem unii altora mesaje legate de prietenie și empatie (sub forma dorită-scrisori, semne de carte, cărți de vizită etc.). Cu ocazia „Lunii Francofoniei”, am realizat semne de carte cu tematică francofonă, colaje cu tematica unor țări francofone, tablouri cu imagini ale unor cărți care au fost și ecranizate.
În ceea ce privește revista școlii, consider că aceasta reprezintă o sumă de elemente care duc, în final, la dezvoltarea literației, folosind metode apreciate de copii. În cadrul revistelor realizăm: compuneri și articole cu tematică actuală, desene, colaje, coperți de carte, imaginate de copii pe baza activității din cartea citită, afișe, hărți conceptuale, caligrame, fișe biografice etc.
***
Raluca demonstrează că literația nu înseamnă doar citit și scris, ci capacitatea de a da sens lumii din jur. Prin creativitate, empatie și o dorință sinceră de a schimba lucrurile, transformă provocările în oportunități și clasa într-un spațiu sigur, unde fiecare progres – oricât de mic – este o victorie.
Raluca Covaci este sprijinită în programul Teach for Romania de către Pepco România, pentru că educația are nevoie de oameni pasionați, iar copiii merită profesori care să creadă în ei.
