Gina Nechifor: „Iubesc ceea ce fac. Fericirea de a forma un om, un semn viu în lume, nu are limite”

Gina Nechifor - UiPath Foundation

Plină de emoție. De încredere într-un viitor mai bun. Mai echitabil. Un viitor al tuturor. Acestea sunt doar câteva gânduri care definesc povestea Ginei. Ea face parte din generația a șasea de profesori susținuți de Teach for Romania și este sprijinită în cadrul parteneriatului strategic cu UiPath Foundation.

Să grădinărești destine este, pentru Gina, unul dintre cele mai nobile lucruri pe care noi, oamenii mari, putem și trebuie să le facem pentru a croi un drum mai bun în viață pentru copiii din mediile vulnerabile din România. Aceasta este promisiunea unui viitor mai bun – munca susținută, la unison, făcută cu determinare și dăruință și mai ales cu speranță. Pentru a putea forma oameni însă, mai întâi trebuie să ne formăm pe noi și, mai mult decât atât, să fim asumați. Încrederea în propria persoană, convingerea că adevărata întrecere în viață este cu noi înșine și că putem progresa în fiecare zi – le-a găsit aici, în Teach for Romania, sau în vorbele sale, în familia Teach.

Se revede și acum, zi după zi, cu pas grăbit spre școală, pentru a-și îndeplini misiunea – aceea de a forma, prin educație, un viitor altfel pentru copiii pe care nu trebui să-i uităm, ci în care, dimpotrivă, ar trebui să investim toată atenția, grija, dedicarea noastră. Progresul aici, în lumea lor, este un progres pentru noi toți ca societate. Și fără să ne dăm seama uneori, cu ajutorul lor devenim mai buni, mai deschiși și mai recunoscători pentru tot ceea ce avem și suntem.

Astăzi, de Ziua Învățătorului și în fiecare zi, recunoștința noastră se îndreaptă către toți profesorii și învățătorii, care creionează destine cu multă speranță și încredere în viitor prin ceea ce fac. Vă mulțumim și vă apreciem! Împreună construim modele pentru viitor.

În mijlocul copiilor mă reinventez, slujesc unui scop nobil cu mai multă pricepere, clădesc știința înaltă de a fi utilă.

„Am crescut într-o familie în care echilibrul era muzica de fond după care fiecare își depăna firul vieții. Ferită de excese și cu o echilibristică poate nativă, poate cultivată, am ales să fiu profesor. Am debutat la 18 ani, după absolvirea Liceului Pedagogic, (acela care mi-a „turnat” structura de rezistență), într-o școală din orașul natal, unde am trăit o frumoasă poveste cu sânziene și feți frumoși, care-mi ajungeau până la brâu și care mă țineau de rochie, plimbându-i ca un trenuleț prin toată școala. Le plăcea foarte mult să-mi mângâie părul pe care-l împleteau și răsuceau pe degețelele lor firave în fiecare pauză. De îmbrățișări și declarații ce să mai vorbesc?!

Anii au trecut, duium-duium. Mă revăd zi după zi, cu pas grăbit spre școală, pentru a-mi îndeplini misiunea: aceea de a răspândi împărăția învățăturii, împărăția iubirii. Într-o devenire vie, într-un urcuș neobosit, în care fiecare pas e născut dintr-un entuziasm ca o adevărată religie. Cu sufletul în palmă. La vedere. Cu convingerea nestrămutată că răspund pentru ce iese din mâna mea, pentru profesia în care mi-am angajat experiența, aptitudinile, onoarea. Ca un jurământ. Ca un legământ că-mi voi face mereu treaba, fără compromisuri, în tandem cu „calificările” mele: demnitatea, dăruirea interioară, munca neobosită, creatoare, restauratoare, mobilizatoare. Pentru o meserie cu tentă demiurgică. Brățara mea de aur. Pentru misiunea de a face educație copiilor. Să grădinărești destine. Să le infuzezi viața cu siguranță și afecțiune, înțelepciune și învățătură încă de când mototolesc cuvintele și până se pierd în depărtări. Să te reinventezi permanent de dragul lor. Să te doară că ghiozdanele li-s prea grele și școala îi apasă și ea!

Într-un astfel de moment de amărăciune, în care se cerea schimbare, împrospătare, a intrat în viața mea Teach for Romania, pogorând peste mine virtuți care mi-au câștigat încrederea și respectul pentru acest program de formare accelerată, dar de o profunzime de netăgăduit. Ingeniozitate, mobilitate, reinventare. Esență. Actul sublim de euharistie al unui învățământ empatic, simțitor și atașat, expresia dăruirii care străpunge norul gros al neajunsurilor și rătăcirilor din învățământul românesc. Rodirea naturală a unor principii și strategii care-ți schimbă metabolismul mental și recuzita, care te transformă în cea mai bună variantă a ta. Îmbrățișarea nevăzută dintre suflete.

Teach for Romania lucrează homeopatic în mine, ca drojdia în aluat, modelându-mi lutul în cel mai frumos mod cu putință, iar eu mă las sculptată, îi îngădui să-și lase în mine urma sa pentru că așa am devenit mai bună, mai empatică, mai jovială, pentru că îmi modelează o gândire corectă, care generează acțiuni corecte. Pentru că scoate dinlăuntrul meu ceea ce nici eu nu știam că există. Pentru că mă inspiră să fiu un om mai bun, mai creativ, mă apropie de potențialul meu maxim, mă face să-mi extind frontierele personale și să cresc în măiestrie. Mă însuflețește, mă hrănește, îmi înalță sufletul și-l face să danseze.

Încerc constant să mă autodepășesc. Cred că așa copiii vor adopta aceeași perspectivă asupra vieții.

După absolvirea Academiei de Leadership și Pedagogie, le-am transmis elevilor mei că vor avea din toamnă alt învățător. M-am întors la catedră altfel. Acum elevii mei spun: „Se vede că doamna a fost la Teach.” Așa este. Lecțiile mele sunt mai atractive, dinamica e alta, rutinele condimentează, viziunea călăuzește, integrează. Și mai e ceva. Familia Teach. Doamne, tot unul și unul. Niște oameni de care nu te mai saturi. Cu o formație solidă și cu abilități excepționale de comunicare și de creștere. Niște oameni care înmulțesc puținul, care fac magie din lucruri simple, care construiesc prin atașament și educație afectivă învățarea din fiecare zi.

În mijlocul lor mă reinventez, slujesc unui scop nobil cu mai multă pricepere, clădesc știința înaltă de a fi utilă. Învăț mereu. Încerc constant să mă autodepășesc. Cred că așa copiii vor adopta aceeași perspectivă asupra vieții.

Sunt un proiect în desfășurare. Fără breșă, sincope, regrete, tristeți. Un om nou la vremuri noi. Vremuri în care e mare nevoie să fii autentic, prezent, pregătit, fără rabaturi între moral și imoral, pentru că îi înveți pe ceilalți ceea ce ești, nu ceea ce pari a fi.

Să te afli acolo cu adevărat, în mijlocul misiunii tale, cu toate simțurile, cu tot devotamentul. Să faci un loc mai bun, să îți asumi problemele și să le rezolvi. Să nu te prefaci că totul e bine. Să-ți pese. Să pui și tu o cărămidă, măcar una. Dar, ca să reziste timpului, să adaugi și suflet. Să zidești suflet între ziduri. Și astfel, ceea ce va continua va dura o veșnicie.

Să-ți propui de la început să fii cât mai bun și să rămâi dedicat acestui scop!”

Gina face parte din generația a 6-a de profesori și învățători ai programului Teach for Romania și este sprijinită în cadrul parteneriatului nostru strategic cu UiPath Foundation.

Abonează-te la newsletterul nostru aici pentru a afla ce mai fac profesorii din Teach.

No comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *