Nastasia Alexandru face parte din generația 5 Teach for Romania, iar pentru 2 ani a fost învățătoare pentru copiii din Gârcini, un cartier din Săcele, unde trăiesc familii de etnie romă.
Mediul nu este unul care să bucure un cadru didactic debutant, aici existând multă violență, abandon școlar, familii disfuncționale, însă pentru Nastasia a fost mediul în care s-a mutat din momentul în care a devenit „doamna învățătoare”.
Despre Nastasia ne spune chia rea: „am studiat trei ani în Colchester, la University of Essex, apoi am stat doi ani în Londra, cu studii și cu muncă, și m-am întors încă un an în Colchester pentru un loc de muncă care era foarte simpatic. Șase ani a durat aventura în Anglia. M-am întors practic în România ca să fac programul Teach for Romania. Am aflat întâmplător de el în timpul facultății, a fost un eveniment pentru studenții plecați în străinătate pe ideea . Acolo am întâlnit un domn care mi-a dat cartea lui de vizită, pe care scria că este de la Teach for Romania. Am înțeles apoi că este John, unul dintre co-fondatori…”, iar de aici a început marea aventură , timp de 2 ani, alături de Teach for Romania.
Nastasia Alexandru povestește despre experiența ei ca învățătoare: „este cel mai bun lucru pe care pot să îl fac în fiecare zi. Tot timpul ești în priză, îmi este tot timpul provocată abilitatea de a fi prezentă și de a lucra cu copiii. M-am simțit provocată să fiu creativă, să fiu spontană și, în același timp, am fost provocată de propria mea rigiditate pentru că toată această experiență mi-a arătat cât de multe schele, scheme aveam în cap, de care nu eram conștientă și care operau așa la un volum minim în viața mea de birou sau de facultate. Când am început să lucrez cu acești copii pentru care simt o foarte mare dragoste, evident că aceste lucruri au început să mi se întoarcă. Relația cu copiii a fost și este în continuare o provocare pentru că în fiecare zi este altceva, de la pregătirea materialelor până la a fi acolo, în clasă. Este atât de spontan și, în același timp, necesită atât de mult efort încât mie îmi oferă foarte multă motivație. Și când am o zi mai neplăcută – poate pentru că nu mi-au ieșit lucrurile cum mă așteptam – este o motivație în plus să mă întorc a doua zi la școală și să încerc altceva, altcumva. E atât de fain ce fac ! Aș putea să vorbesc 100 de ore despre experiența aceasta atât de fantastică. Este atât de minunat să ai ocazia să fii în prezența acestor copii…”
Întreg articolul poate fi citit aici .
