5 copii cu dizabilități mintale severe din Făgăraș și-au găsit sprijinul în Adriana, la Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă. La clasă, predarea se face simultan, deoarece cei cinci elevi sunt în clasa pregătitoare, a doua și a treia.
În spiritul integrării cât mai bune în societate, copiii sunt implicați în activități, alături de elevii de la alte școli și licee: de Mărțișor, de Ziua Mamei, de Ziua Educației, Ziua Pământului și multe altele. Împreună cu copiii din alte școli au ecologizat păduri. Alături de cadrele didactice și-au dezvoltat simțul artistic confecționând ornamente pentru Crăciun. Tot alături de cadrele didactice și-au consolidat spiritul civic, prin strângerea de fonduri pentru cazuri sociale.
Pe lângă aceste activități, Adriana folosește toate resursele sale pentru a-i ajuta pe elevi să își asigure viitorul. Își dorește ca elevii ei să se poată integra pe piața muncii și pentru asta plănuiește să construiască un atelier în care copiii să învețe două meserii, pe care să le poată practica atunci când vor deveni adulți.
„Copiii cu dizabilități fac parte deja din categoria „dezavantaje”, dar dacă aceștia provin din familii defavorizate socioeconomic sau dintr-o etnie minoritară, provocarea este și mai mare. În aceste situații te lovești de lipsa de interes a familiei pentru educația copilului, de lipsa posibilităților sau a resurselor necesare pentru a merge la medic. Sunt copii care au nevoie de orteze, de încălțăminte ortopedică, de diferite intervenții chirurgicale sau tratamente care sunt costisitoare și pe care familiile nu și le pot permite. Dar ce este și mai dureros este faptul că de multe ori nu găsesc înțelegere și sprijin suficient de la comunitate. Primăria, asistența socială, Biserica, fac tot ceea ce le stă în puterea lor, dar societatea nu este atât de binevoitoare’’.
Cum vede Adriana răspunsul la aceste provocări?
„În primul rând trebuie să schimbăm mentalitatea societății, să înțeleagă că acești copii au nevoie de sprijinul și afecțiunea noastră, să nu ne fie rușine cu ei și să nu-i considerăm„anormali”. De fapt care este normalitatea? Avem nevoie, noi, cei care lucrăm efectiv cu acești copii, să fim întrebați când se realizează programele școlare, când se modifică o legislație care îi vizează direct, avem nevoie de mai mulți profesori de sprijin pentru cei integrați și poate de o altă viziune a învățământului special.
Visul meu cel mai mare este să pot realiza un atelier în care acești copii, cu îndrumarea noastră, să își poată asigura traiul zilnic pentru că fără sprijinul nostru, după terminarea școlii ei nu se pot descurca. Și ce vor face atunci? Oare am putea reflecta la acestă întrebare?”
Adriana Magirescu face parte din generația a 8-a de profesori și învățători ai programului Teach for Romania, iar anul acesta este sprijinită în cadrul co-finanțării United Way Romania.
Abonează-te la newsletterul nostru pentru a afla ce mai facem în Teach for Romania.
