Am auzit în nenumărate rânduri cuvântul “empatie”. La un moment dat, se discuta despre introducerea unei discipline pe tema “educația empatică”.
Câtă nevoie este de această “educație empatică” în aria curriculara la școală, ne spun trei profesori Teach for Romania:
Cosmin Codrea, profesor G5:
Este incredibil cum acolo unde am cele mai puține resurse rămase, elevii sunt cei care mă sprijină cel mai mult și îmi dau forță prin zâmbetele și energia lor.
Îmi place să cred că mi-am adus și eu contribuția la spiritul de echipă când ne salutăm la începutul orei cu „Toți pentru unul și unul pentru toți!” și sunt privit ca parte din echipă.
Pentru el sunt semnificative și momentele în care elevii își exprimă entuziasmul și curiozitatea de a învăța despre mediul înconjurător, anatomie, teoriile evoluționiste și creaționiste, în felul acesta împlinindu-și visul de a contribui „la curajul viitorilor cetățeni prin încrederea și respectul din sălile de clasă.
Patricia Danciu, învățătoare G5:
Poveștile despre empatie, curaj, încredere au un rol semnificativ în construirea lecțiilor la clasă și a relațiilor dintre copii, iar rezultatele se văd în timp, nicidecum imediat, este de părere Patricia.
„La noi în clasă există curajul de exprimare liberă și ideea că este omenește să greșim, ceea ce construiește treptat încrederea în propria lor persoană și dorința de a participa mai mult și mai deschis în timpul orelor cu răspunsuri. Acest lucru facilitează producerea învățării active.
Curajul pe care au început să îl construiască îi uimește și pe ei uneori. O fetiță a venit la mine și mi-a spus după ce a ieșit la tablă:
– Doamna, m-am gândit că o să ies și că sigur o să mă încurc, dar ați văzut că am reușit?
Și bucuria de pe fața ei a încheiat una din poveștile noastre de succes de la clasă.
O altă poveste frumoasă este despre posibilitatea lor de a empatiza, care se formează destul de greu la această vârstă. Am reușit să surprind acest lucru în modul de a reacționa al unuia din elevi, facută la adresa unei fete din clasă. Fata, tocmai spusese un lucru urât despre o colegă, într-un mod direct, fără să realizeze că ar putea să o deranjeze:
– V: Tu cum crezi că s-a simțit acum C., după ce tu ai spus acest lucru despre ea în fața tuturor colegilor?
S-a făcut liniște…
Faptul că a venit de la ei și nu de la mine, înseamnă că poveștile despre empatie nu au fost în zadar.”
Olguța Moise, profesoară G5:
Olguța a reușit să construiască o relație frumoasă cu elevii ei, una bazată pe încredere, iubire și respect reciproc. În clasă, colaborarea dintre copii reprezintă cheia succesului.
„Mi-am dorit să fiu profesor de când eram copil. A fost visul meu dintotdeauna. Nu mă văd făcând altceva. Când sunt în clasă cu ai mei copii, mă simt fericită. Simt că aici este locul meu.
Mi-am dat seama că autenticitatea mea m-a adus aproape de ei. Și, astfel, am putut crea lucruri frumoase împreună. Sunt alături de ei și ei alături de mine.
Suntem împreună până capăt.”
Cosmin, Patricia și Olguta fac parte din Generația a 5-a de profesori și învățători ai programului Teach for Romania, iar anul acesta sunt sprijiniți în cadrul co-finanțării United Way Romania.
