În inima orașului Tulcea, la Școala Profesională „Danubius”, Mihaela-Larisa Bejenaru este mai mult decât o profesoară de limba franceză și limba română – este un mentor, un sprijin și un punct de referință pentru elevii săi. Cu o experiență de peste 15 ani în învățământ și o pasiune nemărginită pentru educație, ea reușește să depășească provocările unui mediu vulnerabil, să inspire elevii și să contribuie la dezvoltarea unei comunități unite prin învățare.
Prin metode interactive, implicare profundă și o relație autentică cu elevii, Mihaela reușește să facă educația mai accesibilă și mai atractivă. Povestea sa este dovada clară că un profesor dedicat poate face diferența în viața copiilor, dincolo de materiile predate.
În interviul următor, ne povestește despre parcursul său, cum recuperează decalajele de citit-scris și de numerație cu elevii de gimnaziu, cât de surprinzător și provocator îi este să lucreze cu copii din comunitatea horahailor, dar și ce o motivează zi de zi.
„Din clasa a III-a am visat să fiu profesoară în școala mea”
Sunt profesoară la Școala Profesională „Danubius” Tulcea, unde sunt titulară pe catedra de limba franceză – limba și literatura română. Am o vechime de peste 15 ani în învățământ. Școala mea este un mozaic educațional, incluzând învățământ de zi, învățământ cu frecvență redusă și programul „A doua șansă”.
Predau la zi limba franceză (clasele V-IX) și limba română la clasa a IX-a, la învățământul cu frecvență redusă, limba franceză (clasele V-VIII) și la „A doua șansă” limba franceză (nivel I-II și primar I-IV) și limba română la anul II. Încadrarea pe limba română diferă de la an la an, limba franceză rămâne constantă. Marele plus, am catedră completă într-o singură școală.
Am fost elevă a acestei școli (de la grădiniță până în clasa a VIII-a) și, încă din clasa a III-a, visam să devin profesoară în școala mea. Majoritatea elevilor provin din comunități de etnie romă, ceea ce face ca fiecare zi să fie o nouă lecție pentru mine. În fiecare zi, aflu lucruri noi despre elevi, tradiții, obiceiuri. În ultimii ani, comunitatea horahailor (romii turci) a început să fie mai prezentă, în școală. De exemplu, anul acesta este primul an când, în clasa a V-a, avem un număr ridicat de elevi romi turci (aproape 45%) și asta vine cu multe provocări.
„Am decis să aplic pentru cel mai bun job din România”
În anul școlar 2023-2024, am fost dirigintă la clasa a VIII-a, am predat limba franceză și limba română. La limba română, am lucrat 7 ore/săptămână, aveam speranțe mari pentru notele de la Evaluarea Națională, dar la simulare au fost note mari (cea mai mare a fost 7,50). Am fost bucuroși, dar a venit reversul, nu au mai învățat, au considerat că știu destul, iar la Evaluarea Națională nota cea mai mare a fost aproape de 7. După simulare, am început să mă îngrijorez, nu reușeam să motivez elevii, mă simțeam neputincioasă, simțeam nevoia unui refresh, voiam o nouă perspectivă.
Știam despre Teach for Romania că „sunt cei mai buni, în materie de metode și altele”. Urma să iau la dirigenție clasa a V-a, am fost în vizită la clasa a IV-a, de câteva ori, ca să ne cunoaștem, să știe că vor avea pe cineva lângă ei, la care să vină atunci când au nevoie de un adult. Ca profesor de limba română mă aștepta o provocare imensă, clasa este dificilă, mulți elevi nu vorbesc acasă limba română, de multe ori, mi se pare, că nu înțeleg ceea ce le spun. Nu mi-a mai fost repartizată dirigenția la clasa a V-a, dar am rămas cu experiența și suportul comunității Teach care-mi sunt de mare folos.
Consider că cea mai bună decizie pe care am luat-o, cu privire la cariera mea profesională, a fost să completez formularul, să aplic pentru cel mai bun job din România. Știam că voi primi mult, dar nu m-am așteptat să fiu susținută constant de comunitatea Teach. După absolvirea unui curs ești lăsat să aplici ceea ce ai învățat cum crezi și cum poți. În Teach ești sprijinit la fiecare pas, ești ajutat să mergi mai departe, să te dezvolți în ritmul tău și cel mai important, pentru mine, să simți că aparții, că faci parte din ceva mult mai mare.
Relația cu elevii și comunitatea
Sunt iubită și apreciată de toți elevii școlii, mă bucur de un respect deosebit. În pauze, ies în curtea școlii și stau de vorbă cu ei. Am locul meu, o treaptă nici prea înaltă, nici prea joasă „aici stă doamna” aud adeseori și-mi place rutina pe care am creat-o, copiii vin pe lângă mine și vorbim despre haine, mâncare, filme, seriale, evenimente plăcute sau nu (recent s-au sinucis trei adolescenți, în oraș) noutăți muzicale (mi se recomandă manele, le recomand muzică pop, tehno etc., apoi le discutăm), mi se arată filmulețele postate pe Tik-Tok, apreciez cu inimioare și multe altele, în funcție de ce nevoi au. De cele mai multe ori elevii aduc subiecte în discuție.
Participarea la câteva proiecte m-a trimis în comunitate, am intrat în multe case pentru anchetele sociale cerute de finanțatorii proiectelor, puțin peste 80% dintre elevi au fost vizitați de mine. Până la aceste vizite, pentru stabilirea grupurilor țintă, am vizitat doar elevii din clasele mele ca dirigintă (am dus mâncare, am cumpărat alimente și haine). Mă bucur că am făcut-o, mă cunosc aproape toți părinții. De multe ori mi s-a solicitat ajutorul în probleme legate de adolescență, comportament rebel acasă, elevi care voiau să le spună părinților anumite lucruri, dar se temeau că nu vor fi înțeleși etc. Discuțiile s-au soldat, de fiecare dată, cu reacții și răspunsuri pozitive.
S-a organizat o excursie de 4 zile și 3 nopți, copiii încântați peste măsură, părinții temători, dar „dacă merge doamna Bejenaru, te las”. Le-am spus părinților că vor putea vorbi cu copiii doar seara, între 19.00 și 22.00, șoc și groază, apoi a venit completarea: pe grupul de WhatsApp voi trimite poze, elevii au nevoie să se concentreze la activități, nu la poze și discuții cu părinții. În ultima seară, părinții mi-au mulțumit pentru poze, copiii nu mai voiau să stea pe telefoane, descoperiseră ce plăcut este să socializezi. A trecut puțin mai mult de un an de la excursie, dar elevii își amintesc cum i-am învățat să asculte ploaia și pădurea, să vadă cum se plimbă ploaia.
Micile și marile victorii din clasă
Cea mai mare victorie? Elevii întreabă fără teamă „Ce înseamnă acest cuvânt?” Lucrez, în PNRAS, ore de limba română la clasele V-VIII și aici m-am bucurat de victorii mai mari sau mai mici.
În programul remedial de literație am trei elevi de clasa a V-a. Unul dintre ei nu știa să citească mai deloc. La început citea doar cuvinte din două litere, acum poate citi bine cuvinte din patru litere bine, iar la cinci litere mai are încă de exersat. Ceilalți doi colegi ai lui și-au îmbunătățit semnificativ înțelegerea textelor și reușesc, fără ajutorul meu, să rezolve o parte din cerințe.
Resursele folosite la literație sunt dintre cele mai variate. „Am un copil care spune despre el că este mai deștept, că citește mai bine”
Resursele de bază sunt cele din kit-ul de literație*, dar folosesc și aplicații interactive, jocuri de societate educaționale, carduri, imagini, filmulețe scurte, versurile unor cântece etc.
Activitățile sunt diverse, lectură ghidată, ascultare activă, citire și scriere creativă. De exemplu: pentru numerație le cer elevilor să numere câte exerciții sunt pe pagină, apoi le cer să-mi spună câte exerciții ne-au mai rămas de rezolvat, câte rânduri au scris, câte rânduri are paragraful pe care urmează să-l citim, transcriem cifrele în litere, ordonăm frazele amestecate etc.
Copiii sunt motivați, F. spune despre el că este mai deștept, că citește mai bine, T. și B. sunt mândri că pot rezolva singuri exercițiile, numără, compară câte cerințe a rezolvat fiecare. Sunt mai încrezători și dornici să participe activ. Ceea ce mă impresionează, de fiecare dată, este suportul moral și încurajările pentru F. I-am propus lui F. să citim alternativ, eu cuvintele mai lungi, el cuvintele mai scurte, după ce ne-au ascultat, cel mult 2 minute, T. și B. mi-au spus să-l las pe colegul lor să citească mai mult pentru că a început să citească mai bine, i-am cerut părerea lui F., l-am lăsat să citească singur și după trei rânduri citite mi-a căutat ajutorul, fără să spună nimic (a oftat), am început să citim în zig-zag, iar T. și B. n-au spus nimic. După ce am terminat textul, i-au spus că citește mai bine, dar trebuie să citească mai mult. Mi-a plăcut acest sentiment de lucru bine făcut și, mai ales, colaborarea și suportul pe care și-l oferă. Încep ziua cu „Doamna, azi avem literație”, așteaptă cu nerăbdare momentele noastre. Uneori, îl iau pe F. în pauze și mai citim, dar îi propun de dimineață, de fiecare dată îl las pe el să aleagă, dacă citim în pauză sau nu, de cele mai multe ori mă caută. Mi-am dat seama că are nevoie de validare, de încurajări constante.
Îmi place ceea ce fac, aduc bucurie unor copii care își doresc să învețe să citească.
Un proiect de suflet: învățarea prin colaborare
Aveam și am copii cu rămâneri în urmă, dar, acum, implementez un proiect în școală. În cadrul acestui proiect, elevii din două clase diferite (profesional-gimnaziu, gimnaziu-primar, încă nu sunt pregătiți să facem activități cu cei de la grădiniță) se întâlnesc la bibliotecă (renovată și îmbogățită prin PNRAS), unde elevii mai mari citesc pe roluri o poveste, apoi îi ghidează pe cei mici să rezolve cerințele de pe o fișă de lucru. Ideea proiectului mi-a venit analizând exprimarea elevilor din clasele de a IX-a, lectura lor (care mi-a umplut borcanul cu cuvinte foarte repede, apoi am trecut la postere cu sinonime) și dorința de a ajuta elevii să comunice, să se exprime liber în public, să le crească stima de sine. După ce am pus pe hârtie proiectul educațional mi-am dat seama că se bullying-ul s-a estompat. Faptul că elevii au activități comune, se cunosc, se apreciază, se respectă, au amintiri plăcute creează o atmosferă armonioasă.
Cum arată acum progresul copiilor?
Dintotdeauna mi-am dorit să fiu o profesoară altfel, o profă pe care elevii să o aprecieze pentru creativitate, pentru lecțiile relaxate din care elevii să plece cu multe noțiuni însușite. Grație Teach se poate mai mult, acum sunt în proces în mod conștient. Am rezultate vizibile la toate clasele. Modul de exprimare scris-citit este îmbunătățit.
*La începutul anului școlar, fiecare profesor Teach for Romania a primit câte un pachet cu materiale, cărți de povești și jocuri pentru dezvoltarea abilităților de citit-scris, prin intermediul Pepco România, care susține direcția de literație prin programul nostru și Caravana Literației. Am trimis copiilor cărți de lectură pentru mai multe niveluri de citire, fișe de lucru pentru înțelegerea lecturii, jurnale de lectură sau de urmărire a progresului și încurajarea reflecției; cât și carduri cu imagini pentru dezvoltarea vocabularului, jocuri și activități pentru dezvoltarea vocabularului, liste tematice de cuvinte legate de interesele copilului.
