Un text scris de Iulia Cocuț, învățătoare Teach for Romania
Sunt învățătoare la școala din Sohatu, județul Călărași, clasa a IV-a și este primul meu an la catedră. Sunt un om simplu, care vine din alt domeniu, cel al iluminatului public. Sunt în anul I la conversie la Universitatea București, învăț să îmi învăț elevii cât mai profesionist cu putință. Când le-am spus elevilor mei că urmez și eu cursuri la facultate, ei au rezumat foarte frumos „doamna învață să ne învețe mai bine.”
Am dus majoritatea elementelor din cultura reușitei, avem salutul clasei (pumnul magic 🤜 🤛) reguli și consecințe, roluri, mecanisme de autoreglare a emoțiilor (două pentru liniștire, când suntem agitați după o oră antrenantă de educație fizică sau după o pauză agitată, iar unul pentru energizare).
Avem viziune scrisă de elevi și personalizată. Ei au votat să se numească clasa Buburuzelor. Avem o rutină cu aceste elemente din cultura reușitei corelate cu rolurile alocate săptămânal pentru o bună organizare: începem fiecare zi cu starea (îi întreb cum sunt și ei îmi arată: 👍 👎 sau așa și așa), și verificăm dacă au sticla cu apă, apoi urmează responsabilii: primul este cel cu prezența – avem pe ușa un tabel, fiecare se notează cu un x, responsabilul face totalul și spune absenții, vedem cine de ce nu a venit; apoi calendarul – avem pe tabla un calendar, pe care îl împărțim cu clasa I, de dimineața, responsabilul spune: data, ziua, luna, anul, anotimpul, starea vremii; urmează responsabilul cu orarul, afișat pe ușă, are rolul de a spune orele din ziua respectivă precum și câte ore avem și la ce ora terminăm; mai avem: asistentul doamnei (are cheia de la dulap de unde împarte materiale, rechizite și ce ne mai este necesar), responsabilul cu tabla (ștersul tablei și asigurarea că avem cretă suficientă pentru oră), responsabilul cu pauza (își anunță colegii cu 2 minute înainte să se sune să meargă la baie, tot el îi spune doamnei ce s-a întâmplat în pauza, daca au fost încălcate regulile; mai avem responsabilul cu regulile și consecințele – ține evidența și responsabil cu temele (pune temele pe grupul de WhatsApp pentru cei care au telefon).
Avem monitorizare zilnică și săptămânală, plusul/minusul zilei, iar aici e vorba despre activitatea la ore, implicarea în activități, atenția, și plusul/minusul săptămânii, unde avem șapte întrebări la care elevii răspund pe autoevaluare, evaluarea colegilor și a învățătoarei. Vorbind și de recompensă, avem în plan să organizăm o excursie în luna mai, în săptămâna altfel – la munte sau la mare, iar locația o vom alege prin vot. Facem lucrul ăsta, pentru că ei nu au mers niciodată în excursie. Vorba unei eleve într-un schimb de replici cu altă elevă când discutam despre ce vom face anul acesta și spuneam de o excursie și o vizită în comunitate la care ei să îmi fie ghizi: „excursie înseamnă să plecăm de aici cu autocarul, nu să ne plimbăm pe străzile de la noi.”
Provocarea este că, deși sunt clasa a IV-a, cu jumătate din cei 14, am reluat literele, i-am numit Grupa Alfabet. Cu 3 fetițe lucrez de clasa a IV-a, cu alți 3 suntem prin clasa a II-a. Am început anul cu dorința ca cei din grupa Alfabet să știe să își scrie toți numele fără să se mai gândească și să începem să citim pe măsură ce reluăm literele alfabetului. Iar cu cei care știu să scrie și să citească să urcăm mai sus.
După 3 luni trebuie să ridicăm ștacheta, toți din grupa Alfabet își scriu numele, nu mai este nevoie să-l copieze și nici nu mai mănâncă din litere.
Deja începem să citim pe litere, propoziții cu cele 8 litere reluate, și încercăm și texte din carte, de la grupa IV-a, cu ajutorul colegilor care mai ajuta cu citirea literelor ce încă par încurcate și necunoscute.
Sunt impresionată de atitudinea lor, de ajutorul pe care și-l dau, de faptul că nu râd unul de celălalt că nu știu, au înțeles că suntem acolo să învățăm și să ne ajutăm, că este un spațiu sigur unde este permisă orice părere și din greșeli învățăm, niciun răspuns nu este greșit.
Totul este pe pozitiv, cultura reușitei a prins foarte bine, sunt impresionată când îmi reamintesc ei atunci când uit eu ceva din rutine sau din întrebările de monitorizare, le place mult și reflecția asupra săptămânii, unde folosim cartoane cu întrebări. Sunt încântați să își spună părerea.
Fiecare zi este încheiată cu pumnul magic și îmbrățișări. Este ceva organic și magic ce se întâmplă acolo.
***
Iulia Cocuț face parte din generația a 9-a de profesori ai programului Teach for Romania și este sprijinită în cadrul parteneriatului cu Wipro.
