Laura Verde este profesoară de limba română, cu o carieră de 20 de ani în învăţământ, dintre care opt i-a petrecut în funcţia de director al Şcolii Gimnaziale Nr. 136 din Bucureşti, spune că elevii din Ferentari au aceleaşi nevoi ca oricare alţii. Mărturiseşte că experienţa directoratului a reuşit să o apropie mai mult de grijile şi interesele colegilor de catedră, ale părinţilor, autorităţilor locale şi elevilor deopotrivă.
A fi profesor în Ferentari nu a reprezentat pentru mine să cobor niște standarde, să mă port altfel, să îmi port de milă și să le port de milă acestor copii. A însemnat să am standardele înalte, încercând să îi aduc și pe ei cât se poate de sus. A însemnat să fim mai buni în fiecare zi.
“M-a ajutat mult să văd cum arată lucrurile din perspectiva fiecăruia”.
Explică şi că, într-un mediu vulnerabil, performanţa se măsoară diferit. Cele mai mari satisfacţii vin din micile progrese zilnice, iar cea mai mare bucurie poate să fie atunci când îşi vede toţi elevii în bănci. Povesteşte că, deşi standardele în educaţie sunt aceleaşi ca în orice altă instituţie de învăţământ, într-o clasă din Ferentari cerinţele sunt diferite: în vreme ce unii copii se pregătesc pentru olimpiade, alţii consemnează o victorie atunci când învaţă să scrie şi să citească.
Important e să fii acolo pentru ei, să reușești să sădești în fiecare dintre ei plăcerea și motivația de a învăța. Să fii modelul lor. De altfel, Laura își amintește cu drag de modelele pe care ea însăși le-a avut în școală, cărora le este tare recunoscătoare pentru modul în care au format-o și datorită cărora a ajuns pe acest drum, astăzi.
Întreg articolul poate fi citit aici .
