Pentru Adela, programul Teach for Romania a fost o experiență de învățare complexă, inclusiv despre sine. A crescut odată cu elevii săi – s-au sprijinit reciproc, au avut răbdare unii cu ceilalți și au lucrat mereu ca o echipă.
Încrederea a fost un ingredient important în toată această poveste. Apoi, drumurile au dus-o spre ghidarea profesorilor în lumea tehnologiei, iar astăzi promovează educația digitală, de care i-ar fi plăcut să știe și ea pe când era la catedră.
Primii doi ani ca învățătoare i-a experimentat în Cornetu, județul Ilfov la o clasă simultan de a II-a și a III-a. Fiind vorba despre o zonă vulnerabilă, provocările la clasă nu au întârziat să apară: „Mi-am dorit mult să lucrăm pe partea de încredere, pentru că observasem că își pun etichete. Pentru mine era important să le creez un spațiu în care să simtă că sunt incluși, că merită să creadă în forțele proprii.
De exemplu, în clasa a III-a, începuseră conflicte care ajungeau către părinți, conducere sau alte clase. Atunci copiii îmbrățișau și mai mult povestea cu „noi suntem copiii răi”. Își puneau singuri etichete.
A doua nevoie pe care am lucrat este partea de toleranță, de acceptare a celor diferiți de ei. Fie că făceau parte din clase sociale sau etnii diferite. Le-am spus că sunt toți egali pentru mine, nu contează că unul are mai mult, sau mai puțin. Sunt aici pentru fiecare dintre voi. Asta a contat mult. Încercam să fiu acolo pentru fiecare, însă pot apărea și frustrările că nu poți să ajungi la toți la fel, când ai 33 în clasă cu nevoi diferite, ritmuri de învățare diferite. A fost un permanent rollercoaster”.
După doi ani la catedra din Cornetu, Adela a învățat să se bucure mai mult de lucrurile simple, de reușite, de fiecare emoție simțită, a învățat ca e în regulă să fie furioasă și să își dea seama când butoanele ei au fost apăsate și când are nevoie de liniște și timp pentru ea.
Întreg interviul poate fi citit aici .
