Dana Iacob este o învățătoare plină de energie, care lucrează la Școala Gimnazială Poieni, în satul Poiana, comuna Schitu Duca, județul Iași. Cu o experiență de doi ani în învățământ, aceasta a reușit să creeze o legătură specială cu cei 14 copii din clasa pregătitoare și clasa I pe care îi îndrumă, lucrând într-un mediu defavorizat.
Pasionată de educația financiară și conștientă de importanța acesteia pentru copii, Dana Iacob a început un proiect inovator prin care dezvoltă un mediu de învățare interactiv, în care fiecare copil are oportunitatea de a fi atât cumpărător, cât și vânzător în cadrul activității „Magazinul cu de toate”. În cadrul proiectului s-au desfășurat și o serie de lecții de educație financiară, iar copiii au avut oportunitatea de a descoperi originile banilor și importanța trocului prin jocuri de rol inspirate de diferite epoci istorice.
Povestește-ne câteva lucruri despre tine, despre motivația de a gândi proiectul de numerație și câți copii sunt implicați.
Sunt Dana Iacob, învățătoare la simultan – clasa pregătitoare și clasa I, în satul Poiana, la Școala Gimnazială Poieni, comuna Schitu Duca, județul Iași. Fiind în al doilea an în învățământ, am putut trage niște concluzii legate de nevoile de învățare ale copiilor, de nevoia creării unor experiențe de învățare din care cei mici să extragă informații, să-și dezvolte deprinderi și abilități, să gestioneze emoții. Tot procesul de învățare trebuie să aibă la bază corelația cu mediul real din care ei fac parte și pe care-l simt ca fiind concret. Lucrez cu 14 copii, 7 copii în clasa pregătitoare și 7 copii în clasa I.
Ce înseamnă mai concret ceea ce faci? Dă-ne niște exemple de activități, resurse pe care le folosești.
Proiectul a plecat de la ideea de educație financiară de care ar avea mare nevoie și părinții copiilor din mediile defavorizate, nu numai cei mici. Dar cum trebuie să începi de undeva, am gândit ca acest proiect să deschidă calea pentru o serie de lecții de educație financiară. În fiecare modul organizăm o activitate care se numește „Magazinul cu de toate” în care fiecare copil are ocazia să fie pe rând cumpărator și vânzător. Copiii primesc pe parcursul modulului bani (de jucărie, dar care imită bancnotele adevărate) pentru respectarea regulilor de la clasă. Astfel, în funcție de câți bani adună, acești pot să-și achiziționeze obiecte pe care și le doresc (de la rechizite, la mici jucării atractive). Încerc astfel, să dezvolt competențele pe numerație, de calcule matematice corespunzătoare nivelului de vârstă, de cunoaștere a banilor, de conștientizare a nevoii de economisire.
Proiectul a început cu o lecție de educație financiară, folosind resursele primite de la BCR, în care copiii au aflat de unde a plecat ideea de bani, ce înseamnă trocul. Am realizat jocuri de rol în care copiii erau oamenii de peșteră ce făceau troc cu blănuri și pietre ascuțite pentru vânat, apoi am trecut la altă epocă în care au apărut cerealele…etc.
O altă activitate pe care ne-am propus-o și care se va derula pe data de 12 iunie este o excursie în Iași ce cuprinde o vizită la sediul Sucursalei BCR (am lucrat 11 ani în cadrul BCR, pe Private Banking Iași) unde colegii din bancă le vor povesti copiilor cum arată o bancă, de unde vin banii, cum se poate lua un credit și unde pot fi păstrate economiile. Excursia va continua cu vizita unor muzee din cadrul Palatului Culturii din Iași, unde copiii își vor plăti singuri intrarea. Ei vor primi la începutul excursiei o sumă de bani pe care vor învăța să o gestioneze cu chibzuință, astfel încât să le ajungă și pentru intrarea la muzeu, pentru masa de prânz dar și pentru suveniruri, monede de pe vremea lui Al. I. Cuza de la Palatul Culturii.
Resursele pe care le-am achiziționat sunt kit-uri matematice necesare pentru exemplificarea și înțelegerea mai ușoară a unor lucruri abstracte (70% dintre copii nu au frecventat grădinița, motiv pentru care kit-ul cu jetoane, riglete, cifre și numere magnetice au ajutat enorm la înțelegerea noțiunilor matematice de clasă pregătitoare).
Spune-ne cum arată progresul și unde ai observat cel mai bine dezvoltarea abilităților elevilor din activitățile pe care le-ai desfășurat.
Progresul s-a văzut încă de la cel de-al doilea magazin organizat, atât în exprimarea copiilor (competență pe literație, nu știau cum să se adreseze, cum să întrebe de preț, cum să mulțumească) dar și din folosirea banilor. Anume, nu mai numărau bancnotele, ci valoarea lor, făceau calcule dacă le ajung banii pentru ce vor să cumpere, au început să se gândească că la magazinul următor poate să fie un articol surpriză așa că făcea sens să păstreze banii și să nu-i cheltuie pe toți din prima. Au început să împrumute bani unul altuia și și-au tras învățămintele din această experiență. Unii nu au înapoiat banii, alții au uitat ce sumă au împrumutat.
Unde simți că au fost/sunt micile sau marile victorii din proiect?
Victorii sunt la orice pas, important este să le vedem. Nu ne așteptăm la victorii mărețe, având în vedere contextul social și economic. Faptul că au fost expuși la experiențe de acest fel i-a ajutat mult.
Care sunt visurile copiilor? Cum s-a schimbat perspectiva lor de la începutul proiectului remedial vs. acum?
Dacă la început copiii își doreau toți să devină vânzători sau învățători (acestea fiind singurele meserii cu care au avut tangență) aceste experiențe i-au ajutat să își deschidă orizontul și spre alte meserii. Am discutat și despre cum putem câștiga bani mai mulți pentru a ne putea realiza dorințele și au înțeles că un job bine plătit le poate îndeplini aceste dorințe. Am mers mai departe cu discuția și anume ce trebuie să facem ca să avem joburi bine plătite? Putem face ceva încă de când suntem mici pentru a ajunge acolo? Putem veni la școală, putem să descoperim ce ne place, putem să ne facem planuri pentru viitor.
Ne poți oferi un exemplu despre schimbarea remedială pe care ai observat-o în cazul unui elev?
O victorie mare este aceea a unei fetițe care probabil suferă de mutism selectiv. J. nu comunica deloc la începutul anului școlar, nici cu copiii, nici cu mine. Treptat a început să vorbească cu mine în timpul orelor remediale pe literație, dar în preajma colegilor rămânea la fel de tăcută și de retrasă. Prima ei interacțiune verbală cu colegii a fost în timpul unui magazin, când J. a fost cumpărator, apoi vânzător. A fost prima dată când copiii au auzit-o vorbind. De atunci, s-au repetat aceste momente, nu se întâmplă mereu, încă mai este mult până departe, dar sunt victorii care ne dau speranță. Momentele în care iese din carapace sunt acelea în care copiii participă la tot felul de experimente, sau sunt expuși la experiențe diferite de cele trăite de ei. Bucuria și entuziasmul o face pe ea, dar și pe ceilalți copii să se implice total în ceea ce facem, cred că de fapt așa ar trebui să se întâmple învățarea.
Ce planuri există pe mai departe? Care sunt pașii următori dacă sunt alte activități de implementat pe perioada verii?
Planuri de viitor există, dar din cauza incertitudinii ce privește continuarea activității cu aceiași copii, nu știu în ce măsură le voi putea duce la bun sfârșit. Planurile de viitor sunt legate de educația financiară continuă la clasă, completată de ateliere la care să participe și părinții. Degeaba încercăm să aducem o schimbare, o speranță la nivel de copil, dacă nu acționăm și asupra părinților care au nevoie de consiliere psihologică, educație financiară, pregătire și orientare profesională.
*Cu sprijinul BCR lucrăm la pilotarea primului program de numerație „Eu la puterea viitor”, dedicat copiilor din învățământul primar și preșcolar, iar profesorii noștri lucrează deja adaptat cu peste 1000 de copii, care la rândul lor sunt supervizați și mentorați constant. De asemenea, cu partenerul nostru am dezvoltat trei resurse foarte valoroase de exersare a numerației, ce sunt structurate pe categoriile preșcolar, primar mic (clasele 0-II) și primar mare (clasele III-IV), pe care te invităm să le descarci și să le folosești la clasă. Mai multe detalii, aici.
