…dar și „funcțional”…adică? Aici apar probabil și mai multe confuzii. Dacă privim la definiția OECD înțelegem că un individ nu poate să se folosească de competențele de bază (citit-scris) pentru a se angaja în activități de care el sau comunitatea lui are nevoie și nici nu poate să continue să-și dezvolte alte competențe pentru propria sa dezvoltare. Se poate, deci, ca un om să știe să scrie și să citească, dar să fie, totuși, analfabet funcțional – câtă vreme nu înțelege suficient ce citește, nu poate asimila noțiuni și cunoștințe, deci nu se poate folosi de avantajele pe care i le aduc.

Statisticile îngrijorătoare din ultimii ani arată că unul din cinci copii lipsește frecvent sau nu merge deloc la școală. Patru din zece copii învață într-o școală fără bibliotecă. Iar abandonul școlar se situează în România la aproape 15 % (mult peste media de aproximativ 10 % a UE), fiind destul de evident că elevii care renunță la școală au un nivel de alfabetizare foarte scăzut.

În aceste condiții, testele PISA arată că în ultimii zece ani rata analfabetismului funcțional din România a fost între 40 și 45 %. Și asta doar pentru copiii aflați în școală până la 15 ani. Luând în calcul și nivelul ridicat de abandon școlar, analfabetismul funcțional depășește 50 % în țara noastră.

Aceștia sunt adulții de mâine care nu vor reuși să înțeleagă clauzele unui contract sau indicațiile de pe un manual de prim ajutor. Sunt cei care-și vor găsi cu greu un loc de muncă sau se vor adapta cu dificultate cerințelor acestuia.

Așadar, așa cum sugerează și definiția OECD, analfabetismul funcțional nu e doar o stare defavorabilă individuală și de moment, ci se referă la absența unor competențe de care avem nevoie pe tot parcursul vieții de adult. Nivelul său tot mai ridicat poate avea consecințe negative majore pentru viitorul economic, democratic și cultural al întregii societăți.

• 6 din 10 copii din medii defavorizate au dificultăți de scriere și citire când termină școala primară.
• În mediul rural se pierde aproape un sfert din fiecare generație (8 ani de școală).
• Un sfert dintre copiii de la sate nu sunt ajutați de nimeni acasă când nu știu să-și facă temele.
• O cincime dintre copiii din mediul rural merg peste 8 kilometri pe jos pentru a ajunge la școală.

• formează și susține profesori pentru comunitățile vulnerabile;
• îi antrenează să lucreze cu copii care au rămâneri în urmă în învățare, probleme de scriere si citire, care nu-și pot gestiona emoțiile sau care nu au fost niciodată încurajați să vină la școală;
• crește nivelul de literație al elevilor din aceste zone, profesorii lucrând cu ei atât pe dezvoltarea abilităților de citit-scris, cât și pe dimensiunile evaluate de PISA (localizare de informație, comprehensiune, reflecție și evaluare asupra textului scris și/sau audiat).

Dacă elevii cărora li se adresează nu reușesc să treacă dincolo de faptic, de detalii superficiale, pentru a face legături logice ori a trage învățăminte, eroii din cărți nu-și mai pot îndeplini rolul de a educa, de a transmite valori și principii ce formează noile generații. Prin urmare, societatea are de suferit pe termen lung.

De aceea eroii din cărți s-au unit să tragă un semnal de alarmă și să cheme în lupta cu analfabetismul funcțional pe toți cei care pot ajuta într-un fel sau altul. Da, și pe tine.