Andrei Hultoană a făcut Facultatea de Geografie-Geologie la Iași, cu dublă specializare, Geografie – Limba Engleză și a urmat și modulul psiho-pedagogic în timpul studiilor, fără să se imagineze vreodată la catedră. În 2007 s-a angajat la o companie multinațională pe postul de consultant în turism și a urmat în paralel un masterat la jurnalism, pentru că-i plăcea să scrie. De la turism a migrat la marketing și a strâns în total vreo 10 ani de slujbă în Aurel Vlaicu-Pipera, cu cartelă de intrare și ferestre uriașe prin care nu vedea nimic.
În iarna lui 2016, Andrei simțea acut nevoia de schimbare. Trecuse printr-o despărțire, simțea că nu-l mai încap orașul, metrourile și blocurile. A căutat pe Google job-uri în educație și a văzut un anunț că Teach for Romania recruta a patra generație de profesori pe care urma să-i pregătească și să-i sprijine să ocupe catedre în zone defavorizate din România rurală.
S-a visat mergând cu coatele pline de cretă pe un drum de țară, văzând câmpuri, simțind ploaia, vorbind cu copii și trăind o viață care i se părea atât de reală prin comparație cu artificialul și comodul clădirii de birouri.
Andrei a scris atunci într-un jurnal:
„Nu mai e nimic de făcut decât ceea ce trebuie să fac – vreau să acționez, asta-mi e dorința. Cred că-mi voi începe fiecare zi cu această formulare: Vreau să acționez! Acum am găsit programul acesta, Teach for Romania, nu știu dacă fac o alegere bună, dar asta e! Niciodată nu știi cu adevărat. Mă încurajez singur, e al naibii de greu să te încurajezi singur. Vreau să fiu profesor la țară, să-i învăț lucruri folositoare pe copiii de la sate, să le dau o parte din viața mea. Iată unde sunt… Oare voi face în cele din urmă asta?”
Si a facut-o.
„Mă gândesc că fiecare român ar trebui să încerce măcar doi ani meseria de învățător sau de profesor în țara lui. Cred că multe se vor trezi în el însuși. Va ști de ce România arată așa cum este astăzi, va afla lucruri despre sine însuși, pe care nu le știa – și bune și rele – își va pune problema semnificației în act, nu doar filosofic, va părăsi visarea pentru o perioadă și va experimenta realitatea de care de multe ori ne ascundem. Se va maturiza, se va disciplina, se va responsabiliza, va contribui la formarea unor caractere și va deveni mai curajos. Și dacă asta nu e de-ajuns, va afla că cei mici sunt o oglindă sinceră și că se va vedea în ei așa cum este el cu adevărat”.
Întreg articolul poate fi citit aici .