A fi cadru didactic înseamnă drag de oameni, drag de a oferi învățare, însă mai înseamnă și învățare constantă și pentru ei. Profesorii își pot îmbunătăți eficiența predării, pot promova un mediu de învățare pozitiv și își pot inspira elevii să exceleze și să găsească bucurie în călătoria lor educațională. Toate acestea nu ar fi posibile decât dacă profesorul este dispus să învețe pe toată perioada vieții și să își îmbunătățească competențele de ascultare și autoreflecție mereu.
O prezentăm pe Claudia Ionescu, director Școala nr. 4, ,,Elena Donici Cantacuzino”, Dâmbovița. Un profesor care inspiră și care este determinat să investească mai mult în educația ei, dar și a colegilor de cancelarie, datorită a ceea ce a acumulat din ,,Comunității de practică și învățare” prin proiectul desfășurat de Teach for Romania x Edu Networks.
Care a fost motivația pentru a te înscrie în programul EduNetworks, pilonul Comunităti de învățare și practică coordonat de Teach for Romania?
Am ales să mă inscriu în pilonul Comunități de practică din cadrul Programului EduNetworks, pilon gestionat de Teach for Romania, pentru a forma în școală o comunitate de învățare și practică autentică, prin care oamenii își dezvoltă potențialul și, implicit, îi dezoltă pe elevi și instituția însăși.
Ca director, întotdeauna am investit în formarea profesorilor. Cred ca este cea mai valoroasă investiție care se întoarce către școală și se vede în clasa de elevi. Scopul meu era să pun în locul comisiilor metodice care se desființaseră prin ordin al ministrului, ceva care să dea cu adevărat, valoare și sens dezvoltării profesionale și personale. Aveam în minte să creez contexte în care profesorii să se întâlnească, să discute despre provocările pe care le întâmpinau la clasă, să găsească soluții, să le aplice, să le testeze, să măsoare rezultatele intervențiilor și să le multiplice apoi și în alte clase. Văzusem astfel de practici în școlile europene cu ocazia vizitelor din cadrul Proiectelor Erasmus+ ale școlii și mi se părea realizabil și la noi.
Înscrierea în pilon a venit tocmai când ne-am întors din pandemie și era destul de greu să ne întâlnim fizic. Dar profesorii aveau atât de mare nevoie să se întâlnească, să aibă discuții profesionale, încât ei înșiși solicitau crearea unei astfel de comunități de învățare și practică. Așadar, am răspuns unei nevoi profesionale și, împreună cu colegele mele, prof. înv. primar Ileana Militaru și prof. Mirabela Prunache am stabilit profilul comunității pe care doream să o formăm. Viziunea comunității noastre era, și încă este, să dezvoltăm o comunitate entuziastă și creativă de profesori care susțin lecții și activități valoroase pentru elevi.
Ce impact a adus acest proiect asupra dezvoltării personale?
Comunitatea de învățare și practică pe care am creat-o în școala mea s-a desăvârșit prin această intervenție din EduNetworks. Recunosc ca aveam o formă incipientă a acestei comunități de învățare și practică, iar cele învățate de la Teach for Romania i-au sporit valoarea și i-au dat noi sensuri. Pentru mine, a fost ca un copil pe care l-am născut și pe care l-am crescut împreună cu colegii mei. În acest moment, s-au așezat rutine, principii de lucru și structura unei întâlniri de comunitate, s-au cristalizat contextele de conectare și învățare, s-au clarificat rolurile și atribuțiile.
Personal, comunitatea m-a ajutat să mă dezvolt profesional, să mai învăț ceva pentru a-mi spori impactul în școală și comunitate. Mi-am dezvoltat relații profesionale cu oameni și organizații și am extins cultura colaborativă în școală.
Recunosc că formarea adulților este unul dintre domeniile care mă atrage mult, iar la construirea comunității de învățare și practică din școala mea am investit multe și diverse resurse. Și mă simt împlinită știind că misiunea mea este îndeplinită. Am descoperit și am testat cu colegii mei că formarea la locul de muncă prin intermediul unei comunități de învățare și practică este valoroasă, deoarece are contextul de aplicare imediată, dar și modele de bună practică și persoane resursă la care se poate apela. Mi-ar plăcea să repet povestea în altă școală.
Ce impact consideri ca a adus proiectul asupra comunității, cancelariei și elevilor?
Am creat, la rândul meu, facilitatori de comunitate și i-am dezvoltat pe oameni și dincolo de școală, 7 dintre ei având acum rol de formatori/mentori în diverse organizații.
Am aliniat cei 3 piloni de bază pe care școala mea i-a accesat în Proiectul EduNetworks (Literație, Digitalizare și Comunități de practică) și am dezvoltat comunitatea de învățare și practică cu dimensiuni din ceilalți 2 piloni. Astfel, în școală sunt acum 7 mentori/formatori pe zona de literatie (5 pentru primar și 2 pentru gimnaziu) și 1 mentor/formator pe digitalizare. Formează o masă critică pentru a menține și dezvolta comunitatea și pentru a menține procesele de transformare din școală.
Povestea de succes cu pivire la impactul asupra elevilor/cancelariei, provenit din participarea în Comunități de practică și învățare.
La nivelul școlii exista practica de a derula activități extrașcolare cu toate clasele. Acestea erau inițiate, organizate și coordonate de un responsabil (de obicei, aceeași persoană – responsabilul de proiecte educative școlare și extrașcolare). Ceea ce am adăugat valoros acestei practici, tocmai datorită comunității de învățare și practică, este faptul că acum, aceste mari acțiuni sunt inițiate, organizate și coordonate, pe rând, de echipe de profesori care au preluat modelulul și îl aplică. Vorbim, așadar de leadership distribuit, de colaborare și încredere, de valorizare și recunoaștere.
O altă reușită a comunității de învățare și practică din școală este că reprezintă contextul cel mai potrivit pentru a forma profesorii școlii, în cascadă, în tematici noi, precum cele din cursurile europene din cadrul proiectelor Erasmus+ ale școlii. După întoarcerea din mobilități, beneficiarii de mobilități diseminează ce au învățat la cursurile europene. Mai mult, după perioade de aplicare la clasă, împărtășesc reușitele sau nereușitele. Organizează și ateliere de formare cu colegii care participă la întâlnirea de comunitate care, ulterior, aplică și ei la clasă. Prin întâlnirile ulterioare de comunitate, se clarifică abordările didactice, se adaptează, se preiau reușitele individuale sau comune, se celebrează reușitele.
E ca și cum în școală există o ofertă de formare dinamică și activă, iar fiecare profesor își alege din oferta de formare ce i se potrivește și ce îl interesează. Comunitatea funcționează ca un mic centru de formare, dar mult mai prietenos și mai reflexiv. Ce mi se pare, de asemenea valoros este faptul că oricine poate fi, atât expert, cât și novice în această experiență a comunității de învățare și practică.
Și aș putea continua cu faptul că prin intermediul comunității de învățare și practică am reușit performanța ca toți învățătorii din școală să fie creatori de resurse pe zona literație, valorificând cele învățate în pilonul de literație și cel de digitalizare.
Ce practici iei și duci mai departe din acest program?
Duc mai departe cultura colaborativă a profesorilor pentru a avea impact major asupra învățării elevilor. Nimeni nu s-a născut învățat. Totul se învață. Și meseria de profesor se învață zi de zi pentru a deveni un practician mai bun care oferă elevilor săi lecții mai bune. De ce? Pentru că la clasă, profesorul e singur, rareori predă în pereche cu un alt profesor. Și atunci e nevoie de colaborare, de valorificarea geniului colectiv pentru progres și performanță.
Mai iau cu mine structura unei întâlniri de comunitate (,,Înainte”, ,,În timpul”, ,,După”), cu accent pe ,,După” . De ce? Pentru că are în vedere reflecția, analiza de proces și de produse, etapa de follow-up și, recunosc, era o etapă pe care o realizam superficial sau peste care treceam. Dar, provocată de abordarea propusă de Teach for Romania să o exersez practic, am avut multe lecții, multe ,,aha-uri”, încât acum consider că doar cu această etapă întâlnirea de comunitate viitoare este eficientă.
Nu în ultimul rând, iau cu mine întrebarea ,,De ce?” și, dacă ar fi să reiau procesul de aici aș începe, de la această întrebare. De ce o comunitate de învățare și practică? Aș defini împreună cu colegii ce vrem să fie diferit la aceste întâlniri de comunitate și aș merge înapoi de la această proiecție. Vom putea ulterior adăuga ,,Ce?”, ,,Cum?”, ,,Cine?”, ,,Când?” și multe altele.
Claudia Ionescu
Școala Gimnazială Nr. 4 ,,Elena Donici Cantacuzino”
Cluster Dâmbovița
