un podcast Teach for Romania, prezentat de Unicredit Bank
Podcast disponibil pe Apple Podcast, Spotify, Google Podcasts și Deezer
Cum le povestim copiilor despre război?
„Mă simt foarte dezamăgită că s-a făcut acest război. Când am auzit la știri, mi-au dat lacrimile.” – elevă, clasa a IV-a.
De 2 săptămâni încoace, lumea întreagă privește cu îngrijorare la războiul din Ucraina. Fiecare dintre noi a trăit sentimente de tot felul și s-a implicat cum a putut. Știrile sunt numai despre asta, iar în mintea și sufletele noastre se nasc zeci de întrebări. Episodul de astăzi urmărește modul în care profesorii susținuți de Teach for Romania au gestionat la clasa această criză și învățăm de la ei un lucru pe care probabil mulți dintre noi nu au știut cum să îl gestioneze în relația cu proprii copii: cum le povestim despre ce se întâmplă în Ucraina.
Astăzi le avem alături pe Iasemin Agi-Murat, învățător la Școala Spiru Haret din Medgidia și pe Alexandra Mitrică, învățător la Sarinasuf, comuna Murighiol. Ambele comunități sunt aproape de granița cu Ucraina și am vrut să vedem cum se simte războiul, dar și cum arată solidaritatea acolo. Nu vorbim despre eroi, ci despre simpli oameni ai comunității care au văzut că e nevoie de ajutor și au explicat acest lucru și elevilor.
Important e că au înțeles că pot ajuta
„Ne-am mobilizat cu școala, o echipă frumoasă de profesori și copii și colectăm donații pentru transport în Ucraina. Credem că cei de acolo au mult mai multă nevoie, la vămi, nevoile sunt deocamdată acoperite. Copiii au fost foarte receptivi și bucuroși să ajute.” – Iasemin Agi-Murat.
Iasi a vorbit elevilor încă de la început despre situația din Ucraina și chiar i-a implicat într-o campanie umanitară. Copiii au înțeles această nevoie. Iasi își amintește că în prima zi au fost destul de speriați și au întrebat-o dacă trebuie să se ascundă în beci. Cu calm și căldura care o caracterizează, Iasemin le-a povestit că nu trebuie să fie speriați.
La școala din Medgidia, Iasi a încercat să predea o oră de umanitate și solidaritate. Dincolo de emoții, ea a explicat foarte bine unde se întâmplă conflictul și că, mai presus de orice, e nevoie să fim alături de vecinii noștri. Cu ocazia zilei de 1 martie, Iasi le-a propus ca în loc de mărțișoare, să cumpere o gustare pentru cei rămași în Ucraina.
Primăvara cu avioane, nu cu gârlițe
Alexandra Mitrica este învățătoare într-o clasă de simultan la Sarinasuf, în deltă. Alexandra are o poveste foarte interesantă. După 6 ani în care a lucra în consultanță, la Londra, s-a decis să se întoarcă în țara și să devină, cu ajutorul Teach for Romania, învățătoare. La Sarinasuf, aproape de graniță, s-a schimbat fundalul sonor. Dacă până acum, începutul primăverii venea cu sunete de gârlițe, anul acesta, cerul a fost umplut de avioane. Foarte multe curse comerciale au fost redirecționate în zona deltei, cele mai multe dimineața și noaptea. Copiii se sperie și nu mai reușesc să mai doarmă.
În primele zile de la începerea venirii refugiaților, Alexandra a fost la vama Isaccea pentru a vedea de ce e nevoie. Le-a povestit, la fel ca și Iasemin copiilor, apoi comunitatea s-a mobilizat. Copiii au aflat despre refugiați, unii chiar au discutat în familie despre eventuala primire a acestora, în ciuda neajunsurilor. Școala s-a implicat în strângerea de alimente și haine pentru refugiați și sunt în strânsă legătură cu ISU Tulcea.
Dincolo de mobilizare, Alexandra le-a povestit copiilor despre război. Se consideră norocoasă, pentru că puțin timp în urmă au primit o serie de cărți pentru copii, printre care una care vorbește despre război. În proiectul „Povești despre drepturile mele”, copii au primit cartea „Flon-Flon și Musette”, o parabolă a războiului ce povestește despre 2 copii din al Doilea Război Mondial. O elevă de-a Alexandrei s-a îndrăgostit de carte și le-a citit-o colegilor de mai multe ori, la atelierul de lectură. Acest lucru a ajutat-o pe învățătoare să explice situația actuală.
Sfaturi: cum le spunem copiilor?
Vă promiteam la început că vom explica despre modul în care le vorbim copiilor despre război. După experiențele recente ale lui Iasemin și ale Alexandrei, le-am rugat pe amândouă să ne lase niște sfaturi despre modul în care să abordăm subiectul, fie la clasă, fie acasă. Iasemin începe de la ideea că sala de clasă este un spațiu sigur, în care se poate discuta orice și în care copiilor li se pune adevărul. Ea le-a explicat despre protecția oferită de „umbrela NATO” și despre faptul că este o bună oportunitate să îi ajutăm pe ceilalți. Pentru Alexandra, cel mai important lucru este sinceritatea și deschiderea, dincolo de măști. Poveștile au ajutat-o forte mult și de acum înainte își propune să discute cu părinții pentru a vedea care sunt lucrurile care mai trebuie explicate.
Puternici, rezilienți, capabili și cei mai isteți. Asta e concluzia episodului de astăzi. Ce am învățat de la ele este faptul că solidaritatea se predă în sala de clasă, alături de profesori care se asigură că, în fiecare zi, aduc ceva nou în mintea și în sufletul celor mici. Ambele sunt exemple minunate de autenticitate, blândețe și sinceritate. Este cu siguranță o perioadă grea pentru toată lumea, iar ceea ce putem face e să nu ne pierdem speranța.
Înscrierile pentru următoarea generație de profesori Teach for Romania continuă până pe 4 aprilie. Detalii pe teachforromania.org.
