De când a intrat în programul Teach for Romania, Georgiana Bejnariu a avut multe ambiții și la fel de multe satisfacții. Aflată în cel de-al doilea an de program, învățătoarea e mândră de clasa ei pe care o numește – Clasa Bucuriei. E un loc în care Georgiana primește zilnic bilețele de la elevi care nu își ascund deloc sentimentele: „Te iubesc, Doamna!’’.
Georgiana Bejnariu a absolvit 2 facultăți. S-a specializat în Contabilitate și Informatică de Gestiune și în Management Organizațional, iar acum este studentă la a treia facultate – Pedagogie. “Știu că profilele par diametral opuse, dar nu este chiar așa, se îmbină chiar perfect. Fiind învățătoare în al doilea an, cunoștințele acumulate până în prezent m-au ajutat să am un management al clasei, să le pot explica elevilor de ce este matematica importantă pentru noi”, povestește Georgiana.
În primul an de Teach a predat la o structură a Liceului „Ștefan D. Luchian”, Ștefănești, județul Botoșani. A început direct cu provocarea de a preda la o clasă simultană – clasa pregătitoare și clasa I, dar când se uită înapoi recunoaște că provocările zilnice au ajutat-o să învețe foarte multe despre ea și despre oameni, comunitate și întreg ecosistemul copilului.
Acum este deja călită. Cu experiența acumulată a început anul al doilea de program cu mai mult curaj și cu dorința de a se concentra pe o singură clasă – cea pregătitoare.
„Este o clasă omogenă, o clasă a bucuriei aș putea spune. Motto-ul nostru este „Venim bucuroși la școală și plecăm bucuroși acasă”, o descrie Georgiana.
Care e relația ta cu elevii?
Eu am o relație foarte frumoasă cu elevii, părinții, colegii și restul satului. Elevii mă îmbrățișează mereu și îsi exprimă dragostea prin sutele de scrisori pe care le primesc zilnic cu ,, Te iubesc, Doamna!’’. Știu că după ce au început a învăța literele, și au reușit să scrie singuri, volumul scrisorilor a crescut.
Cum e anul acesta comparativ cu anul trecut de program?
Anul acesta a fost mai ușor, dar asta datorită faptului că am învățat multe anul trecut și acum am fost mult mai fermă, mai consecventă și am reușit mai ușor să țin clasa unită.
Unde simți că au fost sau sunt micile victorii din clasă?
Oh, am avut câteva. Anul trecut am reușit să unesc elevii pentru a accepta un copil cu cerințe educaționale speciale, care era violent. Am lucrat mai mult de jumătate de an și rezultatele au fost vizibile. Am reușit să scriu proiecte, să atrag fonduri de la asociații pentru a cumpăra dulap, rechizite și produse de igienă. Anul acesta am reușit să-i învăț literele pe toți, 80% citesc fără prea mult ajutor, restul știu literele și acum sunt la etapa de legare a cuvântului. Sunt mândră tare.
Povestește-ne mai multe despre proiectul de final de an. Cum a pornit?
În pauze îmi place să patrulez pe holuri, să vorbesc cu elevii de la alte clase, să-i observ. Am constatat că aceștia nu știu ce să facă în pauze, așa că aleargă sau se împing sau fac diverse acțiuni care nu sunt deloc formative sau educative. Astfel că i-am întrebat dacă le-ar plăcea un spațiu de citit, un loc de odihnă și un loc magic, de învățare, un loc cu cărți interesante și povești nemaiauzite. “DAAAAA! Hai, doamna, când faci?” – a fost răspunsul. Așa că, m-am pus pe treabă și mi-am creat o idee de ansamblu alcătuită din cărți, canapele, corp de bibliotecă, copii, povești, aripi de viitor deschise.
Cum au reacționat copiii/cum s-au implicat copiii?
Oh, când a ajuns camionul de la DEDEMAN, erau atât de bucuroși, mai ceva ca la Moș Crăciun.
Dă-ne exemplu povestea unui copil care a avut îmbunătățiri pe literație.
Edi, este un băiat tare simpatic, pe care la începutul anului școlar nu-l puteam înțelege oricât mă străduiam. Avea mari probleme de logopedie, dar împreună cu colegii lui am reușit să-l ajutăm la pronunție și la exprimare, iar acum spre final de an, Edi vorbește aproape la fel de clar ca unul elev fără probleme de pronunție.
Anul trecut, am mai avut un băiețel, Matei, care nu știa literele fiind în clasa I. Dar datorită felului meu de a fi, de a nu face diferență între elevi și faptul că îi încurajam constant l-a motivat extraordinar.
Matei a început să citească de peste tot, pereți, bucăți de ziar, afișe. Nu mai zic că a terminat caietul special înainte să apucăm noi să trecem la literele respective. Îmi amintesc când a învățat adunarea. Toată pauza și-o petrecea scriind operații pe tablă. Este un copil cu potențial.
Care e direcția de impact pe care vrei s-o urmezi ca alumnă?
Mi-aș dori să merg pe formare de profesori și politici educaționale.
De peste 5 ani, Teach for Romania și Pepco România investesc în dezvoltarea abilităților de citit-scris pentru toți copiii. Am creat un program de mentorat pentru a sprijini profesorii care au elevi cu grave rămâneri în urmă, oferindu-le resurse și formări. Cu sprijinul Pepco România, acordăm granturi pentru proiecte dezvoltate împreună cu elevii, cu scopul de a le oferi elevilor un context de practică pentru noțiunile teoretice de literație și numerație pe care profesorii, învățătorii și educatorii le duc la clasă și de a dezvolta, cu această ocazie, leadershipul la nivel de elevi.
Mai mult decât atât, în acest an școlar, am dus experiența noastră de lucru în domeniul literației către alți profesori din sistem, prin Caravana literației, ce a implicat 275 de profesori, 355 de părinți, 440 de copii, 50 de copii voluntari și 8 profesori facilitatori în 9 comunități din 7 județe, iar alte 30 de școli din regiunile limitrofe și-au exprimat dorința de a se implica.
