Autor: Gabriela Horincar, învățător generația a 8-a Teach for Romania
***
Prislop e un cătun ascuns sub deal, la vreo 2 km de Rășinari, Sibiu. Drumul de acces care nu cu mulți ani în urmă fusese o cărare de pământ, este acum asfaltat din fonduri europene, se poate merge cu mașina. Iar acolo te așteaptă o priveliște minunată, munți, păduri verzi, vreo 70 de case și mai bine de 300 de locuitori.
Acolo sunt eu învățătoare de o săptămână și deja mă topesc după copiii mei. Primele 3 zile au fost groaznice! Au fost momente în care mi-a venit să fug, m-am gândit că nu sunt omul potrivit pentru a face această muncă, că nu fac bine ceea ce fac. Mi-am amintit însă de ce sunt aici, de ce am ales acest drum, m-am uitat la fețele copiilor mei și mi-am alungat temerile.
Am o clasă formată din 17 copii de clasa a III-a și clasa a IV-a, dar nici unul dintre copii nu este la nivelul la care ar trebui să fie. Din cei 17 copii sunt doar șase care știu să scrie, iar D. nu știe să scrie deloc, abia ține creionul în mână. Cinci copii citesc binișor, așa pe litere, A. însă citește bine de tot.
Din acești 17 copii, cinci sunt năzdrăvani de tot, foarte buni la bătaie. În primele 3 zile s-au bătut orbește, cu ură. Au dat cu ce-au putut, cu pumni, cu picioare, cu sticle de apă, cu creioane, cu ghiozdane. M-am băgat și eu să-i despart, evident, am mai primit și eu câte un picior, se opreau din bătaie, îți cereau scuze și apoi continuau să se bată. În momentele de liniște în clasă, am încercat să mai strecor câte o regulă, câte un cuvânt despre importanța lucrului în comun, echipa, tribul, „toți pentru unul, unul pentru toți” sau despre cât de important este să respire adânc când sunt supărați, furioși sau triști.
În a patra zi de școala, deja am văzut o schimbare enormă. Au fost multe zâmbete, bătaie mai puțină, iar acum cei care de obicei nu se băteau interveneau cu povețe de genul: „Nu e bine să te bați”, „Vorbește frumos”, „Cere-ți scuze!”. Nu vă puteți închipui mândria mea! În pauza mare mi-au pregătit o surpriză, m-am topit! Câțiva dintre ei m-au ținut afară în curte în timp ce ceilalți spălau podeaua în clasă – pe care doar ei o murdăriseră bine cu puțin timp în urmă. Drăguții de ei, i-au cerut doamnei care are grijă să fie curat în școală, tanti Anica, găleata și mopul și au curățat toată clasa. Iar pe tablă au scris: „Te iubim mult, doamna!” V-am spus că m-am topit, nu?
Azi nu s-au bătut deloc. Au lucrat frumos în echipe, s-au ajutat, s-au mai și revoltat puțin, pentru că nu voiau să facă ceea ce le-am cerut. Dar nu s-au bătut. Și mi-au scris din nou pe tablă că mă iubesc.
Pe lângă a preda și a-i învăța să scrie și să citească, profesorii Teach for Romania construiesc caractere. Îi ajută pe copii să își descopere potențialul și să-l dezvolte, cu multă muncă, atenție și nu în ultimul rând, cu multă încredere că pot reuși.