În mijlocul comunității Budești, din județul Călărași, se găsește Școala Gimnazială „Gheorghe Manu”, un loc în care educația este văzută ca o misiune de viață. În acest cadru, o întâlnim pe Liliana Anghel, învățătoare în Teach for Romania și mentor, în acest an școlar, în proiectul „Caravana literației” – un proiect ambițios de literație, implementat cu sprijinul Pepco Romania cu scopul de a oferi copiilor acces la resurse educaționale de calitate, pentru a ne asigura că toți copiii din școală au o fundație solidă de literație, cât și să stimulăm pasiunea pentru lectură, construind astfel o bază solidă pentru dezvoltarea lor pe termen lung.
Liliana consideră că rolul de mentor în Caravana Literației din acest an școlar a fost proiectul său de suflet, deoarece a avut ocazia să lucreze pe o perioadă mai lungă de timp cu profesorii și să observe rezultatele. Tot ea spune că se simte recunoscătoare „pentru faptul că, aici la Teach, tot ce am învățat a contribuit enorm la dezvoltarea mea profesională și emoțională, iar printre toate acestea a fost și intervenția pe literație pe care am aplicat-o în cadrul clasei a II-a A, în anul școlar 2022-2023.”
Care e relația ta cu elevii?
Din 1991 de când predau, pe lângă preocuparea mea permanentă pentru perfecționare am fost interesată de relația cu copiii și părinții acestora și am căutat mereu să fim în armonie, să ne înțelegem bine, să ne ajutăm reciproc. Da, nu îmi era rușine să le cer ajutorul dacă aveam nevoie. Le-am arătat că îi respect și că îmi pasă de ei, că sunt acolo pentru ei. Cred că ăsta a fost punctul meu forte în relația cu ei. M-a ajutat și faptul că vin din același mediu ca al lor și le înțeleg nevoile, frustrările și am încercat mereu să fac tot ce pot. Ei au înțeles asta și îmi acordă toată încrederea lor, tot respectul lor.
Ce a însemnat implicarea ta ca mentor în Caravana literației?
Trăiesc în orașul Budești de 30 de ani. Budești este unul dintre cele mai sărace orașe din țară. Faptul că sunt cadru didactic, că am avut tot timpul o relație strânsă cu părinții elevilor, m-au făcut să cunosc mai în profunzime problemele lor, durerile lor, neputințele lor. La rândul meu, am simțit aceste neputințe de-a lungul vieții, și nu mi-a fost ușor. Însă, am întâlnit oameni care au crezut în mine, care m-au motivat și care mi-au dat o mână de ajutor exact atunci când aveam mai mare nevoie. Îmi doresc să fiu ca unul dintre acei oameni, îmi doresc să întorc acest bine pe care l-am primit, să îl multiplic, să contribui, la rândul meu, la crearea unei comunități incluzive.
Pentru mine, implicarea ca mentor în Caravana Literației a fost o mare oportunitate de dezvoltare, dar și de împlinire a misiunii mele: aceea de a întoarce binele primit. Cu fiecare grupă de profesori pe care o primeam simțeam că sunt mai bună, că pot mai mult, prindeam mai mult curaj, mai mare încredere în forțele mele. Chiar dacă am experiență pe zona aceasta, ca profesor metodist din 2013, mentor în Academia de Leadership și Formare în Educație 2023, rolul de mentor în Caravana Literației îl consider proiectul meu de suflet, pentru că am avut ocazia să lucrez pe o perioadă mai lungă cu profesorii și să văd rezultatele. La început erau neîncrezători în succesul proiectului, apoi, pe măsură ce se derulau activitățile și apăreau rezultate, erau pur și simplu fericiți. Simt că am avut o contribuție reală aici și mă consider extrem de norocoasă că fac parte dintr-o astfel de echipă. Mi s-a permis să fiu eu, să aduc propria experiență. Sincer, consider că acest proiect ar trebui aplicat în toată țara pentru că sunt mulți profesori care poate ar vrea să facă lucrurile să funcționeze, dar nu știu cum. Acest proiect a demonstrat că funcționează.
Cum s-a văzut în comunitate proiectul și ce s-a schimbat în urma lui?
Lucrând de 32 de ani ca învățătoare, eram familiarizată cu astfel de intervenții, în fiecare an făceam ore de pregătire suplimentară pentru copiii care aveau nevoie de sprijin. Planul remedial îl făceam în urma evaluării inițiale. Însă, evaluarea inițială era la nivelul clasei, aceeași pentru toți copiii. După această evaluare nu mai aplicam alte teste copiilor care aveau nevoie de sprijin. Făceam un plan pentru toți, lucram cu toți odată, aveam rezultate, dar nu așa spectaculoase ca în anul școlar 2022-2023. Intențiile erau bune, dar așa știam să fac.
Cu totul diferit a fost anul școlar trecut când, după evaluarea inițială, folosind instrumentele de evaluare de la Fundația Noi Orizonturi am reușit să văd clar nivelul fiecărui copil, am știut clar de ce anume are nevoie fiecare, personalizat, individualizat.
Apoi, activitățile au fost diferite. Am folosit materialele de la Teach for Romania, metodele cele mai potrivite (cel mai bine a funcționat ABEL), întâlnirile unu-la-unu, întâlnirile câte doi copii ca să se ajute unul pe altul. Mai mult de atât, de trei ori pe săptămână, la a doua pauză, elevii aveau rol să îi ajute pe cei patru copii în realizarea diferitelor sarcini. De data asta câștigul era din mai multe părți. Și în timpul orelor erau ajutați copiii atât de către mine, cât de către alți copii când terminau sarcinile lor. Practic, toți elevii au fost implicați în acest proces, iar rezultatele au fost pe măsură. Pe de o parte, un elev care la începutul anului reușea să identifice jumătate din literele alfabetului, la finalul anului a citit o poveste întreagă. Pe de altă parte, ceilalți elevi au căpătat multă încredere în ei simțindu-se împuterniciți, valorizați, apreciați.
Preocuparea mea pentru dezvoltarea literației nu s-a limitat la planul de intervenție remedială. Pe parcursul anului școlar 2022-2023 am desfășurat proiectul „Magia din bibliotecă” pentru că aveam cărți magice primite de la Teach for Romania. Astfel că, în fiecare zi de joi copiii mergeau la bibliotecă și citeau. Pe baza cărților citite realizam diferite activități, concursuri primeau diplome, chiar și premii. Și aici copiii care erau la remedial erau implicați și încurajați să participe.
În tot acest demers, un rol important l-au avut și părinții. Consecvența cu care am purtat discuțiile cu ei i-a făcut să conștientizeze cât de necesar e să îi ajutăm pe copii să învețe să citească. Astfel, din când în când, îi mai invitam la întâlnirile cu copiii lor ca să vadă și să înțeleagă că trebuie să ai răbdare cu un copil, că uneori, e nevoie să o iei de la capăt, și nu o dată, ci de mai multe ori, că este nevoie de multă muncă pentru a obține rezultate.
Văzând cum se desfășoară întâlnirile cu mine, au încercat și ei acasă să îi ajute. Tare mândri erau când reușeau chiar și un cuvânt să citească cu copiii lor. Iar eu îi încurajăm și îi felicitam.
Da, este nevoie de un sat întreg ca să crești un copil. De data aceasta a fost nevoie de o clasă întreagă ca să creștem patru copii. Și ne-a ieșit. Nu aș schimba nimic din ceea ce am făcut anul trecut școlar pentru că a funcționat foarte bine.
De ce e importantă susținerea unui astfel de proiect în școlile din România?
„Dacă vrem o lume mai bună trebuie să contribuim la crearea ei” spunea Mahatma Gandhi. O școală mai bună nu se face privind de departe. Trebuie să ne implicăm, să facem tot ce ne stă în putință, să transformăm școală într-un loc în care elevii să vină cu plăcere, să fie motivați, implicați, activi, să conștientizeze importanța educației în viața lor. Pe de altă parte, potrivit rezultatelor PISA 2018 publicate de către directoratul pentru Educație al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), România are printre cele mai slabe rezultate obținute în ultimii ani, cu un procent de analfabetism funcțional de 41% în literația lingvistică.
Teach for Romania și noi, profesorii, știm că dezvoltarea literației, mai ales în rândul copiilor din mediile vulnerabile este crucială. Aceasta le oferă oportunități de a-și depăși situația economică sau socială dificilă. Capacitatea de a citi, de a scrie și de a înțelege informațiile le deschide uși către educație, locuri de muncă mai bune și posibilități de dezvoltare personală. Prin intermediul literației, acești copii pot să își îmbunătățească abilitățile, să își crească încrederea în sine și să își construiască un viitor mai bun, contribuind astfel la reducerea inegalităților sociale și economice.
În acest context, sprijinul oferit de Pepco este inestimabil, rezultatele incomensurabile. Pentru o școală a cărei bibliotecă avea doar cărți învechite și acum are un laborator de literație, nu poate să fie un vis mai frumos. Știm că educație de calitate nu se face cu tablă și cretă. Avem nevoie de materiale didactice care să-i stimuleze pe elevi, să le dezvolte creativitatea și curiozitatea. Materialele de la Pepco răspund în totalitate acestor nevoi și eu ca profesor le sunt extrem de recunoscătoare. Mai mult de atât, pot să descriu reacția copiilor când au văzut pentru prima dată cărți noi: nu îndrăzneau să le atingă, le miroseau, le pipăiau, parcă voiau să le simtă cu toată ființa lor. „Doamna, niciodată în viața mea nu am văzut așa o carte nouă și frumoasă. Poate să o vadă și sora mea?”.
