Daniela Jipa este cadru didactic și ghidează de 12 ani copiii de la ciclul primar să își descopere visurile și să capete încredere în ei, pentru că toți copiii pot. După ce a participat la cursul „Teaching as Leadership” derulat în 2020-2021, Daniela a hotărât să facă parte și din grupul profesorilor înscriși în programul „Comunitățile viitorului” derulat de noi, Teach for Romania, în parteneriat cu UiPath Foundation.
Pasionată nu doar de creionarea unui viitor mai bun al propriilor elevi, Daniela caută în mod constant să se perfecționeze și să devină cea mai bună versiune a ei. Consideră că mentorii pe care îi are în acest program și experiența de lucru în echipa diversă de profesori, o ajută să construiască o clasă mai unită, cu o viziune comună, cât și să coaguleze o comunitate de practică alături de colegii din cancelarie.
„Rolul meu este de a conduce mințile copiilor spre noi orizonturi, fie că îi ajut să viseze cu ochii deschiși, fie că mergem cu pași mici prin realitate”
***
Povestiți-ne, vă rugăm, puțin despre dumneavoastră. Cine sunteți, care este rolul dumneavoastră? Cum e comunitatea?
Sunt cadru didactic de 12 ani. Mi-a plăcut sa testez, să îmi încerc limitele și să văd ce anume îmi place. La început mi-au plăcut schimbările, provocările și nu îmi dădeam voie să mă plictisesc. Căutam mereu resurse și idei, oameni și instituții. Peste tot a fost bine. Oriunde am găsit oameni frumoși, buni, care să îmi fie alături, care să mă corecteze și să mă ajute. A depins doar de mine și de direcția în care am vrut să văd asta.
Sunt un om simplu. 6 ani am fost alături de prichindei la program prelungit și 6 ani cu școlarii, la tradițional și în alternativa Step by step. Rolul meu este de a conduce mințile copiilor spre noi orizonturi, fie că îi ajut să viseze cu ochii deschiși, fie că își aleg un obiectiv, pe care doresc a-l îndeplini, fie că mergem cu pași mici prin realitate, dar frumos.
Comunitatea clasei e întotdeauna primitoare, caldă, deschisă. Așa cum ne dorim și noi să crească micile vlăstare și așa cum ne dorim să fim întâmpinați.
Ce a însemnat pentru dumneavoastră participarea la cursul derulat de Teach for Romania?
Pentru a vă putea răspunde, e nevoie de o mică paranteză înainte de asta, așa ca o explicație. Eram în concediu de creștere copil și simțeam nevoia de a face ceva util. Nu doar pentru copil, de care mă ocupam 25 din 24 de ore cum spun mamele, ci de ceva personal, în care să mă simt implicată. Am încercat să mă înscriu la diferite cursuri, însă era nevoie de prezență fizică. Nu puteam garanta asta. Am încercat înscrierea la cursuri online. Nu găseam ceva care să mă tenteze, care să mă provoace, să mă ajute să trec peste starea de inutilitate. Drept să spun, nu cu mult timp în urmă vorbisem cu o colegă care îmi enumerase tot felul de cursuri.
Uitându-mă pe internet îmi sare în ochi numele de Teach. Îmi aduc aminte că parcă îmi vorbise colega mea de așa ceva. Zic gata, asta e. Mă înscriu. Așa a și fost. Totul foarte oficial, cu formular de înscriere și confirmare – dacă sunt sau nu înscrisă. A durat o săptămână. Mă bucuram de emailul primit de la Teach, ca și cum aș fi câștigat la Loto. Bucuria a fost pe măsura cursului.
Înainte de a începe primul modul, aveam de completat un formular, de ascultat un podcast. Erau noutăți pentru mine. De obicei, făceam asta în timpul cursului. Aici nu. Totul era planificat altfel, într-un mod în care nu te lasă nimeni în urmă și te simți elev.
Ce aveam de făcut? De făcut cunoștință cu podcastul lui Paul Olteanu. Cine știa în urmă cu un an că asta avea să îmi schimbe gândurile, să îmi aranjeze ideile, să văd lucrurile altfel în clasă. Mie îmi plac cursurile, dar oamenii de aici au fost atât de diferiți și au venit cu acel ceva nou. Pur și simplu și-au luat rolul de mentori și ne-au „urmărit” pas cu pas, încât să rămânem pe drumul învățării, să punem în aplicare și să rezolvăm impedimentele de la clasă. E mare lucru! Cine te mai întreabă în ziua de astăzi, la un curs de formare, „Ai probleme la clasă?”.
Cum a fost să lucrați într-o comunitate de învățare și practică alături de alți colegi profesori?
Pffff. Frumos, greu, mult entuziasm, multă atenție la detalii, planificare minuțioasă. Ca într-un montagne russe. Începutul a fost ca la primul curs. Ni s-au prezentat mentorii, echipele, informațiile. Am pus apoi în aplicare și credeam că totul va fi ca la prima parte de leadership. Nu, nu, nu. Abia de aici a început adevărata provocare. Ușor, ușor, mentorii ne-au lăsat pe noi să le luăm locul în cadrul unor exerciții, jocuri, până când mentorii au devenit invitați în micile comunități ale școlilor din care facem parte. Ne-am luat rolurile în serios și am lansat la „apă” comunitatea școlii noastre, cu dorința mare de a o reînvia, de a o întări, de a o sprijini.
Ce a fost cel mai greu sau provocator?
Totul e o provocare. Cred că asta îmi place cel mai mult la oamenii ăștia. Știu să provoace în mod inteligent orice cadru didactic, fie timid, introvertit, agitat, perfecționist. Nimeni nu e lăsat deoparte. E ca un joc de echipă.
Ce a fost cel mai revelator lucru? Povestiți-ne un moment de aha sau o super idee pe care ați preluat-o din sesiunile cursului „Comunitățile viitorului” și cât de mult simțiți că v-a ajutat participarea la acest curs.
Ce am luat? Modul de formulare a regulilor la clasă. Le-am explicat și le-am dezbătut cu elevii. Pedepse? Nu există. Sunt consecințe ale încălcării regulilor, un mare plus, un mare „Da”, înțelese foarte ușor și de elevii de clasa pregătitoare. Acum avem o viziune. O dorință comună a noastră pe care să o îndeplinim cu succes până la final de an. E ceva nou, ceva important, care dă speranță, ne leagă și ne face mai puternici.
Am aflat cum funcționează creierul. Ce facem când elevul se blochează? Păi, aflăm la curs. Ce facem dacă ne blocăm noi în fața unui public, fie de părinți, copii, la o inspecție? Aflăm tot la curs. Am aflat și metode de liniștire a elevilor și de combinare a activităților – cele de învățare cu cele de creativitate și relaxare.
Oamenii ăștia, mentorii, sunt tot profi ca noi, doar că au acel ceva mai mult și vor să ne învețe. Dacă ai deschidere, vezi cât de multe poți face și cum poți deveni eficient, plăcut elevilor, și poți realiza o echipă grozavă la clasă.
Nu spun mai mult, ar fi păcat să nu păstrez acel aha pentru cei care se vor înscrie.
Aveți un mesaj către profesorii implicați în proiect sau către mentorii din Teach for Romania?
Sunteți inimi deschide, voi mentorii! Ce ați făcut? Minuni! De aici, din papucii de mic organizator al evenimentelor din școală (alături de câteva colege), lucrurile se văd altfel. Se vede cât de mult ați muncit, v-ați implicat în a crea nu doar cursul ca parte informativă, ci și sprijin, colaborare, stare de bine.
Eu sunt și acum uimită și îmi aduc aminte cu drag celebrarea (n.r. este vorba de cursul Teaching as Leadership derulat în 2020). Am primit diplome, cărți de specialitate, felicitări, ca un școlar premiant. Nu știu dacă le meritam, dar sper să pot dovedi asta pe parcursul acestui curs. Mă înclin!
Cum vedeți mai departe implicarea dvs. în educație? Care sunt planurile dvs. în urma participării la acest curs?
Planuri? S-au croit pe parcurs. Bucuria de a ne întâlni, de a participa la cursuri era mare. Entuziasmul nu a scăzut la vreo întâlnire. Apoi, întrebarea „când pot participa la următorul” a venit în mod natural. Răspunsul a fost tare fain: la toamnă. Uraaa! Nu știam în ce va consta, ce se va întâmpla, doar că exista dorința de a vedea, de a înțelege, de a se deschide și mai mult orizontul, ca unui copil în plin avânt al cunoașterii.
Dacă va exista și un al 3-lea, care să ne conducă la o cunoaștere mai profundă, voi zice DA! Dacă ne oprim la a dezvolta totul la nivelul școlii, DA!, voi fi prezentă. Îmi doresc să fac cunoscute elevilor multe din jocuri, exerciții, dar și părinților. Se vede în rândul lor această mare nevoie.
Ați recomanda altor colegi să participe la acest curs derulat de Teach for Romania?
Da! E un curs care vine cu acel ceva, pe care nu-l găsim în altă parte. Acel ceva este în oamenii Teach. Nu știu dacă o pot verbaliza: e bucuria de a forma oameni, de a-i întâlni și cunoaște, de a dărui, de a ajuta pur și simplu? Eu zic că e mai simplu de atât. Ne întâlnim cu Oameni: ne ascultă, ne sprijină, ne ascultă din nou, noi ne echilibrăm, ne întărim forțele și apoi ne lasă să zburăm, spre clasele noastre!
—
Proiectul Comunitățile viitorului reprezintă un program de formare derulat de Teach for Romania în parteneriat cu UiPath Foundation. Acesta este adresat tuturor cadrelor didactice interesate de un rol de leadership în coordonarea unei schimbări sustenabile în școală și se desfășoară în perioada noiembrie 2021-februarie 2022. Formarea presupune 2 module de pregătire teoretică și practică prin care se dezvoltă și sunt evaluate competențe precum: gândire critică, leadership personal, reziliență, construire de relații și eficacitate socială. Învățarea din sesiunile de training a fost consolidată prin sesiuni de mentorat individual și de grup și prin practică supervizată.
Scopul acestui proiect este acela de a forma facilitatori de comunități de învățare și practică capabili să coaguleze în jurul lor colegii de cancelarie și să atragă experți, astfel încât, împreună, aceștia să crească impactul pozitiv al unor practici didactice unitare asupra accesului echitabil la educație de calitate pentru copiii din medii vulnerabile.
Pe parcursul celor 4 luni, aproximativ 20 de profesori și învățători din 4 județe (Olt, Galați, Vaslui, Cluj), sunt implicați în peste 100 de ore de învățare experiențială și colaborativă. Formatorii cursului Comunitățile viitorului: Ioana Ghiga, Ioana Cordoș-Pană, Camelia Lățcan și Adriana Măgirescu, alumne sau participante în programul Teach for Romania. Alături de acestea se află 3 ucenici – Cristina Pisică, Georgiana Slăvescu și Sabina Stahii – care se pregătesc să devină lideri transformaționali în comunitățile lor școlare și formatori pentru alte cadre didactice.
