Motivația pentru învățare devine una dintre cele mai mari provocări ale profesorilor în sala de clasă și o nevoie presantă pentru fiecare cancelarie, fiecare comunitate de profesori de a lucra împreună și de a-și răspunde la întrebarea: Cum facem școala relevantă pentru elevi?
Pentru Teach for Romania unul dintre răspunsurile care și-a dovedit validitatea în experiența noastră este de a preda ținând cont de modul în care învață creierul și de specificul și nevoile copiilor din fiecare comunitate.
Acest lucru înseamnă ca învățarea să fie contextualizată în funcție de nivelul fiecărui elev din clasă, cu obiective diferențiate, o miză pentru învățare, o conectare a învățării de mediul de viață al elevilor și mai înseamnă a-l expune pe elev la realitatea dincolo de comunitatea sa. Noi, în Teach for Romania, folosim cei patru pași esențiali din teoria învățării: Sensing, Integrating, Acting și Embedding.
Studiile din neuroștiință ne arată cât de palpabilă este învățarea și ce zone ale creierului se activează în procesul de învățare și ne demonstrează cum toate fazele din procesul de învățare sunt influențate de emoții.
În ultimii ani, pentru prima dată în teoria învățării, emoțiile devin un predictor al învățării, practic creierul emoțional sau limbic are capacitatea de a întări sau stopa procesul de învățare.
Discuția despre motivația pentru învățare se concretizează din punct de vedere neuropsihologic în modul în care pregătim sistemul emoțional al copilului, astfel încât învățarea să fie relevantă, să trezim curiozitatea, interesul, dorința elevului de a ști, a fi, a face.
În practica de la clasă, profesorii susținuți de Teach for Romania implementează aceste patru etape importante în fiecare lecție predată.
- Sensing – profesorul propune o experiență concretă prin care să conecteze elevii emoțional, senzorial sau cognitiv de obiectivul sau tema lecției. Fie că începem lecția plecând de la un experiment, element din realitatea lor, de la o poveste sau de la o situație ipotetică, momentul de sensing (conexiune) are rolul de a trezi curiozitatea, interesul și implicarea elevilor și de a propune o experiență de învățare relevantă pentru elev.
De exemplu, atunci când predăm un conținut legat de status democratic și totalitar, îi putem pune pe elevi într-o activitate colaborativă de tip joc de rol prin care să gândească structura celor două forme de guvernare și ulterior, pe baza jocului de rol, vom preda noul conținut.
- Integrating – profesorul explică obiectivele lecției și structurează împreună cu elevii noul conținut, pe baza căruia provoacă elevii să reflecteze și să caute conexiuni cu ceea ce știu deja. Informațiile sunt structurate într-o imagine de ansamblu, în care elevii sunt ajutați să integreze ceea ce învață.
- Acting – profesorul creează activități și sarcini de lucru prin care elevul interacționează cu noul conținut și pe baza cărora își dezvoltă abilitățile și atitudinile.
- Embedding – este procesul prin care profesorul planifică contexte de învățare prin care elevul să își poată exersa abilitățile, cunoștințele și atitudinile învățate la clasă, în realitatea sa din afara școlii.
În tot acest proces de învățare este important ca elevii să își poată vizualiza și monitoriza progresul pentru a înțelege că fiecare competență dezvoltată îi susține în procesul lor de a deveni adulți independenți, responsabili și autonomi.
În clasă nu este vorba doar despre învățarea cognitivă, iar profesorii trebuie să îi ajute pe copii să descopere bucuria de a învăța, de a-i motiva să vină la școală și de a-i convinge că educația este pașaportul lor către viitor.
E nevoie ca fiecare copil să simtă că școala este și pentru el.
