Ianis are 11 ani, e în clasa a V-a și e pasionat de fotbal. Joacă cu frații, verișorii și vecinii lui, pe o stradă din cartierul Giulești. Visează să se înscrie într-o zi la un club de fotbal. Idolul lui e portughezul Cristiano Ronaldo. „Chiar dacă are 40 de ani, e chiar foarte bun și foarte activ. Și muncește în fiecare zi pentru el. Și așa vreau să fiu și eu, ca el”, spune băiatul.
În funcție de nevoile echipei (joacă în echipe de câte doi sau trei) și de talentele celorlalți puști de pe stradă, e portar sau atacant. Senzațiile diferă. Când apără, simte că a fost el foarte bun. Când dă un gol, se bucură și pentru el, dar simte că ajută mai mult echipa. Dacă ar trebui să compare, îi place mai mult cea de-a doua senzație, pentru că sentimentul de reușită în grup e mai intens.
Când a venit la laboratorul de literație remedială ținut de Andrei Bărbos, era în clasa a III-a. „Știam să citesc, dar foarte greu”, își amintește Ianis. „El ne ajuta să citim, nu ne îngreuna, nu ne grăbea. Era foarte calm și blând”.
Profesorul a observat că pentru Ianis era dificil să se concentreze – „începeam să lucrez și mergea în altă parte mental”. Așa că a inventat un joc inspirat din meditația Zazen, parte a budismului Zen. Stai pe un scăunel de lemn și te uiți la un perete gol, fără să faci sau să spui nimic. Astfel, îți antrenezi mintea să fie în orice situație.
La început, lui Ianis i s-a părut puțin ciudat, dar apoi a fost curios de această experiență. În primele încercări, băiatul reușea să stea pe scăunel în jur de un minut. După care se întorcea, începea să vorbească, se ridica. După câteva luni, a ajuns să stea nemișcat 16 minute. „Am stat și m-am concentrat (…). Voiam să dobor un record, adică recordul meu, să stau cât mai mult”.

Astfel, a învățat o lecție importantă: să se compare mereu cu el însuși, să se uite la locul din care a plecat și la cel în care a ajuns.
Ianis povestește că atunci când profesorul vedea că nu se descurcă la citit, îi spunea că e ușor și îl încuraja. Iar asta conta și îl ajuta să progreseze pe zi ce trece. Iar la finalul atelierului îl recompensa cu o ghicitoare, la care abia aștepta să caute răspunsul. De aici, a plecat cu încă o lecție. E în regulă să nu știi din prima și să greșești. Important e să continui și să nu te dai bătut.
În vacanța de vară, Ianis citește cartea Amintiri din copilărie, pe care a primit-o de la învățătoarea lui. „Chiar vreau să o termin”, spune el. Seara, când vine de afară, citește câteva pagini înainte să îl ia somnul. „Stau în pat, cu lumina de la veioză, pentru că nu vreau să o deranjez pe sora mea, că dorm cu ea”.
Andrei Bărbos compară munca lui la atelierul de literație remedială cu grădinăritul. „Ai un input de resurse și energie. Tu poți să oferi condiții optime, dar dezvoltarea trebuie să fie în interiorul copilului”.