Răzvan Bădău: „Nu mă las până când părinții nu îmi vor încuviința că adulții de mâine nu vor abandona astăzi”

Răzvan este foarte mândru de elevii săi și de felul în care, în această perioadă dificilă, s-au adaptat situației. Predă la 18 clase și ne mărturisește că a ajuns acum în punctul în care simte o legătură specială cu fiecare dintre ei. Cu multă determinare și muncă, a reușit să facă școala online atrăgătoare pentru elevi, iar astfel lecțiile au mers mai departe.

La gimnaziu Răzvan predă educația socială, o disciplină care îi permite să facă universul copiilor mereu mai interesant, învățând zi de zi unii de la alții. Le reamintește mereu că fiecare trebuie să își îmbrățiseze unicitatea,  susținând că reușita are la bază atenția pe care o acordăm nevoilor copiilor și răbdarea pe care le-o arătăm în procesul învățării lor.

Scopul lui este ca într-o zi, fiecare elev al său să intre, cu drag, la lecții, motiv pentru care l-am rugat să ne scrie cum au fost aceste săptămâni de școală pentru el.

Autor: Răzvan Bădău

Au trecut deja 3 luni, dar parcă ieri a fost prima zi când am pășit în această lume a cunoașterii, a jocului, a responsabilității și a luminii. Parcă ieri a fost momentul în care mi-am pus în practică promisiunea pe care o făcusem în vară și anume să le ofer copiilor încrederea necesară să descopere lumea și să se descopere pe ei. Parcă ieri a fost primul laptop așezat pe scaunul ridicat pe catedră sau pe o bancă liberă, astfel încât și cei de acasă, cei care din pricina sistemului hibrid erau în fața unui device, să fie aproape de noi, să vadă ceea ce se întâmplă în clasă și am simțit de multe ori că sunt acolo și luminează încăperea, chiar și de la câțiva kilometri distanță.

Nu cred că exagerez când spun asta, deoarece e imposibil să nu observi în ochii lor bucuria și lumina când creează singuri conexiuni nebănuite.

Dacă în primele săptămâni le mai încurcam numele, dat fiind că predau la 18 clase, în ultimele săptămâni simt că am reușit să creez o relație, cu majoritatea elevilor, bazată pe încredere, respect, înțelegere, empatie.

Țelul este ca toți copiii să se conecteze cu drag în mediul digital, să învețe unii de la alții și să se descopere, mai ales de când școala se desfășoară exclusiv online. Știu însă că mai am mult de muncă pentru asta.

Spre deosebire de alte situații, în cele două licee în care predau (la clasele V-VIII, respectiv a IX-a și a XII-a) elevii dispun de device-uri cu care pot intra la ore. Din nefericire, în unele momente, internetul le mai joacă feste, dar de cele mai multe ori conexiunea se stabilizează în scurt timp. Dacă la început am avut discuții față în față despre rolul măștii, importanța distanțării fizice, respectarea măsurilor și recomandărilor autorităților, în ultima vreme, mai ales de când cele două localități sunt în carantină, am observat că ei îmi oferă sfaturi pe care le-au auzit de la experți din domeniul sănătății.

Recunosc că sunt privilegiat din mai multe motive. În primul rând, educația socială, disciplina pe care o predau în gimnaziu, oferă atât de multe posibilități, încât e foarte dificil să nu găsești o ușă către centrul copiilor de interes. În majoritatea orelor învăț de la elevi și ei de la mine, de aceea, putem lega foarte ușor celelalte discipline sau ce se întâmplă în viața cotidiană și asta reprezintă un mare atuu, recunosc. Mai mult decât atât, datorită pregătirii pe care am avut-o în Academia de Leadership și Pedagogie Digitală, am reușit să le ofer multe posibilități elevilor să prețuiască faptul că sunt diferiți. Dar și să colaboreze între ei, chiar și în fața unei tablete sau a unui telefon, formând echipe faine pentru diverse proiecte pe care le-au prezentat cu un entuziasm molipsitor. Am descoperit împreună bucuria orelor ținute în aer liber și când vremea de afară și contextul sanitar o să ne permită, cu siguranță o vom face din nou.

Copiii simt. Și într-adevăr, ei simt când un profesor își face meseria cu drag, când îi motivează să se exprime, când îi încurajează, chiar și atunci când greșesc. Poate de aceea am avut parte de multe momente în care m-au măgulit și m-au făcut să realizez, chiar dacă eram destul de critic cu mine, că sunt pe drumul cel bun alături de ei.

Zi de zi, învăț de la ei și mă încarc cu energia lor. Deși îi văd rar și puțin, mai ales de când școala este exclusiv online, ne permitem să povestim ce s-a mai întâmplat în viețile noastre de la ultima întâlnire. Așa le descopăr pasiunile, neajunsurile, creativitatea, temerile și încerc să îi sfătuiesc cât de bine pot.

Dacă ar fi să le dau un sfat celor care simt că încă, nu au creat o conexiune, o cultură a reușitei, o relație bazată pe respect cu o parte din elevii lor, cred că este extrem de important să fii autentic, răbdător și atent la nevoile elevilor.

Probabil vor fi și momente dificile, vor fi și clipe în care, cum mi s-a întâmplat și mie, ești dezamăgit că unii elevi nu intră la ore. Acesta cred că este cel mai mare regret pe care îl am și deși am încercat să îi conving la telefon, pentru că nu am reușit să îi motivez pe toți să revină la școală, în clipa în care carantina va fi ridicată, voi merge să îi rog să revină la școală. Și nu mă las până când părinții nu îmi vor încuviința că adulții de mâine nu vor abandona astăzi.

Au trecut 3 luni și, probabil, vor urma alte câteva zeci. Sper să învăț de la elevi și să reușesc să le întorc măcar o parte din ceea ce oferă ei. Iar în viitor, când fiecare va ajunge unde și-a propus sau va pătrunde într-o lume pe care nu și-o închipuia în toamna lui 2020, sper să își amintească faptul că binele pe care îl facem celor din jur ne va duce cu un pas înainte în societate.

Răzvan Bădău face parte din generația a 7-a de profesori și învățători ai programului Teach for Romania, iar anul acesta este sprijinit în cadrul co-finanțării United Way Romania.

Abonează-te la newsletterul nostru aici pentru a afla ce mai facem în Teach for Romania.

No comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *