„Putem contribui cu toții”, interviu cu Aurelia Mitică, învățătoare

Bucuria pe care o are de fiecare dată când lucrează cu copiii, a determinat-o pe Aurelia să contribuie la formarea unei societăți mai bune astfel – să devină un model pentru copiii din învățământul preșcolar și primar. Dorința ei de a face o schimbare nu s-a oprit însă aici. A mers mai departe, alegând să predea în mediile vulnerabile pentru a se asigura că și acești copii primesc o educație de calitate, atât din punct de vedere educațional, cât și comportamental și emoțional. Astfel, Aurelia își croiește drumul spre formarea unei societăți care are la bază echitatea de șanse.

În ciuda spațiului restrâns pe care îl are la dispoziție, alături de elevii săi, a făcut din clasa lor locul unde copiii sunt încrezători, uniți și unde greșelile sunt o parte importantă a procesului de învățare. Conștientă de efortul susținut, atenția și înțelegerea pe care trebuie să le aibă un învățător/profesor, Aurelia încearcă, în fiecare zi, să își organizeze activitățile cât ma bine, pentru că i s-a dovedit că progresul copiilor depinde de acest lucru.

Aurelia Mitica_UiPath Foundation

„Motivul principal pentru care mi-am dorit să devin profesor se datorează bucuriei pe care o am atunci când lucrez cu copii, dar și pentru că educația este motorul oricărei societăți.”

De ce ai vrut să devii profesor pentru copiii din mediile dezavantajate? Ce ai făcut înainte?

Înainte de a mă alătura echipei Teach for Romania am predat preșcolarilor, iar acum încerc să-mi aduc contribuția în învățământul primar. Motivul principal pentru care mi-am dorit să devin profesor se datorează bucuriei pe care o am atunci când lucrez cu copiii. Totodată, doresc să am un rol în formarea unei societăți mai bune, iar cum educația este, din punctul meu de vedere, motorul oricărei societăți, am decis că aici este locul meu.

Am ales să predau în mediile vulnerabile din dorința de a oferi copiilor care trăiesc în astfel de medii șansa la o educație de calitate, care presupune să nu lași niciun elev în urmă, iar aici mă refer nu doar din punct de vedere al volumului de cunoșțințe, ci și din punct de vedere comportamental și emoțional. Un alt motiv al deciziei de a preda în mediile vulnerabile a constat și în dorința de a crea un raport de echitate și a oferi copiilor care provin din medii mai încercate o șansă mai bună în viitor.

Cum arăta o zi de lucru pentru tine înainte de pandemie?

O zi pentru mine începea la ora 07:00 și asta doar pentru că am ales să mă mut în localitatea unde locuiesc și elevii mei. După un mic dejun luat în grabă și două sandwhici-uri puse în geantă, ajungeam la grădiniță în jurul orei 08:00. Am spus grădiniță deoarece predau atât pentru învățământul preșcolar, cât și pentru învățământul primar. De ce? Pentru că în școala în care predau este lipsă de personal didactic, iar eu dețin o dublă specializare și experiență de a lucra cu copiii de vârstă preșcolară.

De la ora 8:00 până la 12:30 eram în grădiniță cu „piticii voinici”, căci așa se numește grupa preșcolarilor mei, unde în minunatul univers creat – cam mic pentru noi și săracăcios în jocuri și jucării, însă plin de iubire, încredere, zâmbete, îmbrățișări, cântece, cifre, poezii, povești și multe altele – se întrevede speranța unui viitor mai bun, deoarece le-am insuflat copiilor și părinților ideea că se poate. De la 12:30 îmi mutam lucrurile în sala de alături, unde mă aflam cu elevii mei de clasa a IV-a până la 16:30.

După încheierea orelor, îi ajutam să traverseze strada pe o mare parte dintre elevii mei pentru a mă asigura că sunt în siguranță. În jurul orei 17:30, mergeam „acasă”, unde încercam să mă relaxez vorbind la telefon cu cineva drag sau pregătind cina. În timpul rămas între cină și ora de somn îmi pregăteam materialele necesare pentru ziua ce vine.

„Îmi doresc echitate pentru toți copiii. Consider că putem contribui cu toții la viitorul lor.”

Ce te-a surprins la copiii pe care i-ai găsit și la noul mediu?

Eu am mai predat și înainte, însă mediul în care predau acum este cu mult diferit. Rata analfabetismului, abandonului școlar, a sărăciei și a violenței este foarte ridicată. Situația copiilor mei diferă de la unul la altul. Am în clasă copii cu o situație materială precară, copii părăsiți de mame, copii cu părinți alcoolici, copii care provin dintr-un mediu familial violent. Însă, în ciuda tuturor acestor aspecte negative, acestor copii li se citește în ochi bucuria, speranța, când văd pe cineva dornic să îi asculte, să îi înțeleagă și să îi susțină.

Un moment surprinzător a fost acela când am avut o inspecție la clasă, iar copiii au format o adevărată echipă. Am fost foarte mândră de ei și atunci am realizat că aveau acumulate cunoștințele de bază și răspundeau acestei provocări foarte bine.

Pot spune că sunt impresionată și recunoscătoare pentru evoluția relației pe care o am astăzi cu elevii mei. Chiar dacă începutul a fost mai anevoios, s-au deschis mult față de mine și am evoluat împreună. Am fost pentru ei o figură nouă și au avut nevoie de un timp de acomodare, iar în timp am ajuns să formăm o legătură frumoasă.

Care a fost/este cel mai mare succes pe care l-ai avut în activitatea ta într-o școală dezavantajată?

Succesele avute sunt în strânsă legătură cu cele două mari provocări întâmpinate. Am reușit să îi determin pe elevi să lucreze în grup și să se ajute unul pe celălalt, iar cu ajutorul celor de la Bookster am amenajat în holul școlii o bibliotecă. Spre surprinderea mea, majoritatea elevilor împrumută cărți și nu doar că le împrumută, ci le și citesc, împărtășind impresii cu ceilalți colegi și chiar utilizând cuvinte sau expresii întâlnite în cărțile citite.

Aș menționa tot aici și actuala relație cu părinții – pot spune că acum avem o relație deschisă, care a evoluat de asemenea și în care lucrăm împreună pentru succesul copiilor. Dacă le arăți părinților și copiilor că ești dispus să investești timpul necesar, energia necesară și desigur, încredere, situația se poate îndrepta mereu spre mai bine. Sunt de părere că parinții sunt o parte esențială a succesului la nivel colectiv. Mă bucur enorm când unii părinți continuă să lucreze pentru școală cu copiii. Fiecare copil are nevoie de acest fel de susținere. Pot spune că au devenit mai încrezători datorită acestui lucru.

Ce îți dorești cel mai mult pentru școlile și comunitățile vulnerabile din România?

Cu siguranță îmi doresc ECHITATE pentru toți copiii. De la asigurarea lucrurilor esențiale, condițiilor bune de desfășurare ale orelor, la o mai bună dotare cu materiale a școlilor, consider că putem contribui cu toții. Noi am reușit, în timp, să îmbunătățim decorul clasei și să facem spațiul mai plin de viață, însă spațiul este, din păcate, tot prea mic pentru a oferi un confort optim. Un rol important îl joacă aici și cadrele didactice, care au puterea de a se implica cu adevărat și de a face lucrurile să se întâmple. Pentru acest lucru însă, este nevoie de voință și de o implicare reală, concretă.

Tranziția în online și „noua normalitate”

Cum s-a făcut trecerea în online a interacțiunilor tale cu elevii?

Trecerea în online a interacțiunilor mele cu unii elevi s-a făcut foarte greu, deoarece unii nu cunosc anumite aplicații, iar o altă parte dintre ei neavând dispozitivele necesare pentru a-și descărca Whatsapp, Zoom sau altele.

Din cauza acestei lipse a dotărilor pentru toți elevii, reușesc să mențin legătura, cu dificultate uneori, cu 14 din 19 elevi. Din păcate, nu toți sunt receptivi la ceea ce le cer, iar pe lângă acest lucru, elevii au nevoie de prezența fizică a unui adult care să fie alături de ei și să le explice, pas cu pas, anumite operațiuni pe care le facem.

Cum e pentru tine predarea în online ca experiență?

Pentru mine este o experiență destul de frustrantă din două motive: nu reușesc să interacționez cu toții elevii și pentru că îmi reamintesc de inechitatea existentă între copiii aceleiași țări.

Există și o parte pozitivă, copiii și-au schimbat în timp atitudinea față de școală. Dacă la început nu-i acordau prea multă atenție, acum mi-au mărturisit că le este dor să ne vedem, să ne desfășurăm activitatea împreună. Încerc să le demonstrez că putem folosi tehnologia și în folosul nostru, nu doar pentru a ne juca și că indiferent de diversele probleme pe care le întâmpinăm, împreună vom găsi o soluție și o cale să ne descurcăm chiar și în această situație atipică.

Cu toate că încercăm să rezolvăm orice provocare împreună, cu siguranță nu este ușor să mergi mai departe cu procesul de învățare atunci când nu dispui de tot ceea ce ai nevoie.

Cum crezi că e important să arate și să fie rolul tău de profesor în perioada în care școlile sunt închise?

Consider că acum, mai mult ca niciodată, este foarte important să fiu alături de ei, să îi susțin și să le răspund la întrebările care îi neliniștesc, iar cea mai neliniștitoare întrebare atât pentru părinți, cât și pentru elevi este „Dacă se va repeta anul școlar?”.

Perioada aduce cu ea multe încercări, iar în condițiile în care ne era dificil și înainte, cu siguranță acum este nevoie de și mai mult suport, încurajare constantă și de o sistematizare a lucrurilor învățate. Consider că este crucial, de asemenea, să fiu și prieten și confidentul lor, să lucrez cu ei pentru a găsi soluții la toate provocările și să fac tot ceea ce pot să ajung la fiecare dintre ei. Niciunul nu trebuie lăsat în urmă.

Care sunt provocările acum?

Cu siguranță cea mai mare provocare este să-i aduc pe toți elevii în mediul online. După cum am precizat, sunt anumite lipsuri care împiedică acest lucru și care ne îngreunează situația, mai mult decât este deja. Deoarece am și elevi care se descurcă mai bine, pe care nu doresc să-i pierd în această perioadă, am ales să merg totuși mai departe cu materia, în timp ce recapitulăm și informațiile deja asimilate. Este important să construim o strategie care să ne permită atât continuarea procesului de învățare, cât și aprofundarea lucrurilor deja învățate.

Aurelia Mitică face parte din generația a șasea de profesori susținuți de Teach for Romania și este sprijinită în cadrul parteneriatului strategic cu UiPath Foundation.

Abonează-te la newsletterul nostru aici pentru a afla ce mai fac profesorii din Teach.

46-IMG_5581

No comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *