Profil de trainer – Adela Militaru, ARCADIA

În cadrul Academiei de Leadership și Pedagogie avem alături oameni extraordinari, care au ales să-și dedice din timpul lor pentru a fi alături de misiunea noastră și pentru a sprijini în procesul educațional al celor 300 de copii cu care lucrăm în perioada de practică, în comunitățile Potlogi și Românești.

Printre ei, Adela Militaru, Lead Trainer in Education for Sustainable Development la ARCADIA – The Romanian Association for International Cooperation and Development. Ea susține pentru copiii de clasa a VII-a un atelier cu titlul „Lumea Noastră, Viitorul Nostru.”

Ei descoperă împreună provocările lumii în care trăim și lucrează cu deschidere, curiozitate și proactivitate, pentru a contribui la un viitor comun. Cum fac ei acest lucru? Participând la jocuri, povești, învățare prin descoperire, simulări și alte activități prin care reflectează, învață unii de la alții, folosesc empatia, imaginația și creativitatea. Fiecare dintre ei vor avea ocazia sa fie actori pe scena lumii și modele pentru ceilalți, pornind chiar din propria comunitate.

Adela Militaru este coordonatorul Grupului de Lucru dedicat Educației pentru Dezvoltare Durabilă a Asociației ARCADIA. De profesie psiholog, Adela și-a cultivat interesul pentru educație și formare din 2011, oferind training și consultanță în medii diverse, de la mediul universitar până la sectorul privat și organizații internaționale. Ceea ce caracterizează munca ei sunt pasiunea pentru educație și cultivarea unor experiențe de învățare autentice, într-un mediu de învățare sigur și transformator.

Adela ne-a povestit despre motivația de a contribui la experiența copiilor și a profesorilor Teach for Romania.

IMG_4667

 

„De ce eşti aici?

În primul rând, pentru că sunt foarte pasionată de educaţie şi consider că ea este cheia noastră spre progres. Cred în ideea că viitorul stă în mâinile copiilor şi că în ei avem nevoie să investim acum, pentru a le crea un mediu benefic. În al doilea rând, am venit să vă cunosc pe voi şi să  experimentez sistemul Teach, deşi ced că este destul de intuitiv: suficient de simplu încât să fie clar, dar în acelaşi timp suficient de complex încât să dea rezultate. Sunt aici și pentru că am vrut să aduc mai aproape de copiii și de comunitatea din Potlogi cunoștințe, abilități, atitudini și valori care acum formează nucleul cooperării pentru dezvoltare la nivel global. Am auzit de multe ori că domeniul dezvoltării internaționale, în care și eu activez, că se adresează unei elite care abordează probleme globale, pe care nu oricine le înţelege şi nu oricine le poate aplica. Eu sunt aici să demonstrez că, ba da, oricine le poate aplica, pentru că este o responsabilitate pe care o avem în comun faţă de noi, faţă de planetă, de oameni, de prosperitatea pe care ne dorim să o împărtăşim. Vreau să dovedesc faptul că o mână de elevi din clasa a 7-a din Potlogi pot dobândi o mai bună înțelegere a acestor probleme, și pot găsi sau adapta soluții pentru problemele din comunitatea lor. Pentru mine, acesta este scopul final al educației globale și al dezvoltării durabile.

Cam astea sunt motivele pentru care sunt aici. Şi pentru că vreau să dau ceva mai departe din tot ceea ce am învăţat. Simt că s-a investit foarte mult în mine şi cred în ideea că nu merităm întru totul ceea ce ni se dă. Startul nostru în viaţă este inegal şi uneori este inegal pe nişte criterii triviale. Faptul că eu m-am născut într-o familie care locuia în Bucureşti, iar parinţii mei avuseseră acces la educaţie superioară mi-a dat cumva un alt avânt faţă de copiii care se nasc într-o familie în care probabil mai sunt alţi şapte fraţi şi nimeni nu are resurse pentru ei. Da, am muncit şi eu, dar mi s-au şi deschis foarte multe porţi, porţi pe care aş dori şi eu să le deschid măcar la nivel mental pentru alţii.

Cum anume ai ajuns aici? De unde ai aflat de Teach?

Ştiam de Teach for All, ştiam de Teach for India, pe care i-am întâlnit când am lucrat acolo într-o comunitate defavorizată, ştiam de Teach for Panama – am o prietenă care face educaţie gobală şi  susține mişcarea Teach for All de acolo. Am aflat de Teach for Romania anul trecut,  când prima generație de profesori activa deja în școli, iar anul acesta, colega mea, Diana Rusu, secretar general al organizaţiei pe care o reprezint aici, ARCADIA, a venit de la o conferință pe tema educației cu ideea că avem valori comune și am putea să facem lucruri împreună. Am luat atunci legătura cu  echipa Teach, unde am găsit deschidere și interes față de ce facem noi şi cum noi dorim să susţinem progresul în educaţie în general, și mai ales în România. Am participat apoi la conferinţa Impactul nostru în educație din luna Iunie, unde am explorat ideea unui parteneriat, și din dorința de a construi împreună s-a născut această invitaţie de a susține ateliere în cadrul LSA Kids. Aşa am ajuns să lucrez cu copiii şi să inspir la rândul meu profesorii Teach care asistă la ateliere.

 

IMG_3880

 

Care este povestea ta?

Povestea mea este una foarte lungă şi foarte complexă. Ceea ce cred că este de reţinut e că am avut o minte foarte curioasă, deschisă şi adaptabilă. Am căutat multe răspunsuri şi am pus şi mai multe întrebări. Am 28 de ani, m-am format ca psiholog cu intenţia de a lucra în şcoală. În 2006 am avut primele contacte cu mediul ONG, deci chiar luna aceasta se împlinesc 10 ani de atunci, când am început să lucrez într-o comunitate de etnie rromă din judeţul Dâmboviţa, la Ciocănari, cu două tabere de vară succesive, în care învăţam şi eu despre educaţia non-formală, ținând ateliere interactive cu copiii. Mi s-a părut ceva foarte fain să înveţe folosindu-se de experiența lor, de abilitățile lor. Am învăţat atunci să lucrezi cu copiii de la voluntari de toate vârstele. Atunci mi-am dat seama că mie chiar îmi place să lucrez cu copiii, ei erau foarte receptivi, implicaţi şi interesaţi,foarte dornici, aveau expunere scăzută la genul acesta de activităţi şi acţiuni. După care mi-am continuat parcursul ăsta legat de educaţie, de dezvoltarea personală şi profesională. Am fost voluntar la “Salvaţi Copiii” o perioadă, într-o şcoală de pe Calea Moşilor când eram în primul an de facultate şi ulterior, când am început facultatea, am început să activez ca voluntar într-un mod foarte accelerat în diverse organizaţii studenţeşti şi mi s-a oferit posibilitatea de a lua foarte multă iniţiativă, în sensul că am lansat și coordonat un proiect european. Am intrat în contact cu oameni din foarte multe ţări, ceea ce mi-a deschis cumva apetitul pentru mediul internaţional. Ce s-a întâmplat dupa aceea? Am devenit trainer şi participam la diferite proiecte bazate pe educaţie non-formală. În România, în paralel, făceam acţiuni la nivel local împreună cu alte organizaţii . Fiind studentă la psihologie, am început să ţin ateliere de dezvoltare personală pentru tineri și adolescenți, dădeam tot timpul mai departe din ce învăţam eu. În 2010, am terminat facultatea în Bucureşti, după un stagiu pe care l-am avut în Franţa. M-am întors şi am decis că vreau să fac o schimbare majoră în viaţa mea şi m-am mutat la Cluj. Mi-am început masteratul în psihologia dezvoltării, urmând o specializare în consiliere psihologică. Am învăţat despre etapele dezvoltării umane, cu accent pe copilărie şi adolescenţă, am înţeles mai bine cum funcţionasem eu şi cum funcţionează tinerii în general şi m-am apropiat din ce în ce mai mult de sectorul acesta de lucru cu tinerii. Am început să fac coaching, consiliere, adică ce mă specializasem să fac.

Mai târziu, în 2013, am urmat un master în dezvoltare internaţională pentru a reuși să pun în perspectivă toate informațiile pe care le culesesem în mediul de învățare internațional și intercultural în care activam. Aşa că am început să fac paşi către acest domeniu, și mi-am dat seama că avem nevoie să consolidăm sistemele educaționale în care ne formăm. să construim comunităţi solide și unite, bazate pe un sentiment de apartenenţă, pentru că ne divizăm din ce în ce mai mult, lucru care face parte din motivația mea de a face ceea ce fac. În 2015 mi-am derulat cercetarea pentru teza de absolvire a masteratului într-o comunitate din Ahmedabad, un oraș din India, unde am petrecut aproape două luni studiind cum are loc procesul educațional în comunități marginale, puternic afectate de sărăcie. Una din cele mai importante lecții pe care le-am luat cu mine este faptul că toți suntem, într-un fel sau altul, conectați. În India i se spune ”oneness”, în Africa un concept apropiat este ”Ubuntu”. În Europa simt că am pierdut mult din această valoare ancestrală. Cred cu tărie că noi toţi suntem parte dintr-un mecanism mult mai mare dcât fiecare dintre noi. De aceea avem nevoie să învăţăm să interacţionăm într-un mod constructiv pentru fiecare. Eu cred că dezvoltarea durabilă aduce în prim plan tocmai ideea de oameni care își unesc forțele prin parteneriate care au în vedere binele tuturor. Desigur, încă mai avem mult de lucrat la asta, însă e important să continuăm ceea ce am început anul trecut la New York, prin Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă.

Poate că povestea mea ar putea părea complicată sau confuză, însă pentru mine șansa de a lucra la confluența dintre toate aceste domenii a fost foarte prețioasă. Ceea ce are însă deplină coerență pe tot parcursul meu este interesul constant față de educație și dezvoltare, fie ea la nivel individual, fie social, iar eu cred că cele două sunt strâns legate. Nu cred că poţi să ai dezvoltare pe plan social dacă nu există indivizi care să fie autonomi, demni, echilibrați, şi care își cunosc potențialul și aspiră să îl pună în practică. Avem nevoie să construim împreună societatea pe care ne-o dorim.

Ce îţi iei tu din LSA? Ce ai găsit pentru tine aici?

În primul rând mă gândesc la aprecierea faţă de dorinţa şi motivaţia de a învăţa a copiilor de aici. Simt că în ei există o curiozitate foarte mare, care doar așteaptă să fie hrănită, iar asta mă motivează. Mă bucur foarte mult să regăsesc aici o misiune comună, atât între noi cei care vrem să mişcăm ceva în societate, cât şi la un loc cu copiii. Am încredere că dacă arătăm bunăvoinţă şi ne pregătim corespunzător pentru a deveni modele, acest lucru poate genera o reacţie în lanţ, inspirându-ne mai apoi unii pe alţii pentru a așterne drumul spre un progres social de care să ne bucurăm împreună.

Cum e interacțiunea cu copiii?

Astăzi, în a treia zi a atelierului, m-am simțit răsplătită. O tânără de 13 ani a venit la mine la sfârșitul activităților și m-a îmbrățișat. Natural, prelung, fără cuvinte. Era modul ei de a-și exprima aprecierea față de prezența și contribuția mea la creșterea lor, o mulțumire tacită pentru încrederea și încurajarea pe care le-au primit. Un grup de elevi de clasa a 7-a descoperă în aceste zile că pot fi uniți și învață să își urmeze valorile și să privească lucrurile în ansamblu. Este foarte multă deschidere și dorință de a învăța în ochii fiecăruia dintre acești copii.

Ce simţi că aduci tu în LSA? Noi toţi vedem prezenţa ta aici ca pe un dar. Care crezi că e darul tău pentru oameni?

Într-un singur cuvânt, încredere. Este un element important de care au nevoie comunităţile care consideră că nu au nimic de oferit.”

No comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *