Părinte-Pedagog de pandemie Pedalatul prin jungla învățatului de acasă, lecția: cum învață copilul tău de fapt?

April 17, 2020
SuperTeach
Comments Off on Părinte-Pedagog de pandemie Pedalatul prin jungla învățatului de acasă, lecția: cum învață copilul tău de fapt?

episod-7

Școala rămâne tot în sufragerie și tu, ca părinte, devii educator, rol în condiții de ne-pandemie atribuit unui profesor. Dar știi cum învață copilul tău? Știi cum poți să îți dai seama că a învățat ceva? Alina Andronescu, tutor la Teach for Romania, ne explică ce înseamnă să înveți, pornind de la mersul pe bicicleta.

“E ca mersul pe bicicletă.” Pentru un pedagog, asta înseamnă un proces de învățare care a construit o competență nouă (în acest caz, pedalatul) atât de bine, încât nu mai este nevoie sa-l reluăm. Data viitoare când ne urcăm în șa, nu trebuie să ne mai gândim prea mult la cum să ne ținem echilibrul, știm deja. La fel se întâmplă și cu fracțiile – dacă am înțeles ce înseamnă 1/4 și cum operez fracțiile, voi înțelege și cum 2 felii mari de pizza la cină înseamnă  50% din pizza și cum 1/8 înseamnă jumătate de felie. La fel se întâmplă și cu lanțurile muntoase și cu biologia. A învăța presupune însușirea și contextualizare informației – odată ce un copil a învățat o informație, o poate adapta și poate crea lucruri noi cu ea. Memorarea unei noi informații face parte, dar nu este egal cu procesul de învățare.

Dar să ne întoarcem la bicicleta noastră. Cum am învățat să ne ținem echilibrul în timp ce pedalăm?

  1. Curiozitatea: Am văzut cum se face.

Un vecin, un coleg, un părinte se plimba cu bicicleta. Am văzut ceva nou, care ni s-a părut curios și fără să ne dăm seama am început să ne dorim să facem și noi asta. Așa a apărut motivația și aventura a început.  

  1. Informația nouă.

Poate unii dintre noi și-au închipui că este o treabă ușoară și s-au aventurat în prima încercare. Alții, mai precauți, au mers direct la un cunoscator și l-au rugat să le explice cum se face. Așa am intrat în contact cu informații noi pe care le-am prelucrat, le-am repetat, poate ni le-am notat.

  1. Gândul ne rămâne la mersul pe bicicletă.

Așa că ne-am urcat pe șa. După primele căzături am reflectat ce ar trebui să facem diferit.  Așa am ajuns la concluzia că avem nevoie de cineva de la care să învățăm, un mentor.

  1. Practica și entuziasmul succesului

Când am reușit să ne ținem echilibrul entuziasmul ne-a determinat să continuăm să exersăm ori de câte ori aveam ocazia.

Ce ne spune mersul pe bicicleta despre cum să ne facem treaba de părinte-educator-amator?

  1. Motivația. Copilul trebuie să vadă cum este relavent pentru el, să se conecteze emoțional cu ceea ce urmează să învețe. De asemenea, aici ajută să punem noul conținut într-o relație cu lumea concretă, cu o posibilitate de practică. De exemplu, în cazul teoremei lui Pitagora, îi poți propune copilului o provocare. Copilul măsoară distanța dintre două colțuri opuse ale camerei sale iar tu măsori lungimea fiecărui perete care se opune dintanței pe care el a măsurat-o și aplici formula. Comparați rezultatele și explică-i cum te-a ajutat Pitagora să ajungi acolo, și așa te legi de infomația din manual.
  2. Noul conținut. Fie că învățăm unde se găsește Spania pe hartă, fie că învățăm să facem o piruetă de balet, o nouă informație se va adăuga mereu cunoștințelor noastre. Parte din această învățare se poate face ușor, inclusiv online. Copilulul interacționează cu conținutul unei lecții noi – etapa aceasta e numai primul pas – revenind la bicicleta noastră, echivalentul la a-i arăta pentru prima dată cum merge un om pe bicicletă. Asta nu înseamnă ca va putea pedala și singur apoi.
  3. Exersarea. Copilul poate să continue să aplice formula teoremei lui Pitagora pe alte suprafețe care formează triunghiuri drepte și să exerseze exercițiile propuse de manual/alte surse.
  4. Retrieval. Dacă ne dorim ca noile informații să treacă în memoria de lungă durată, trebuie să revenim la ele, să exersăm în mod constant pe o perioadă lungă de timp. În această etapă este un bun moment pentru a verifica ce și cât am reținut. Aici este mai eficient pentru copil să lucreze mai puțin și mai des decât mai mult și mai rar. Adică este preferat să lucreze 2 probleme pe zi în care să integreze teorema lui Pitagora, o dată la 2 zile, decât 10 probleme pe zi, o dată la 5 zile. Tot acum este esențial procesul de reflecție. Pentru că practicarea greșită va duce la dezvoltare perfectă a unei abilități incorecte. Între iterații, ne oprim și analizăm ce facem bine, ce facem greșit și apoi căutăm modalități de a face diferit, mai bine. De exemplu, după ce am căzut prima dată de pe bicicletă, cautăm motivele care au determinat asta și apoi reluăm practica cu noile elemente integrate. Așadar pasul 4 reia și pasul 2 și 3, la care adaugă reflecția. Concluzia: exersare – reflecție – nou conținut (apar noi informații în urma experienței) – exersare.

Esențial în parcurgerea tuturor punctelor este să construim un cadru sigur de exersare între noi și copil, să amintim și să ne amintim mereu că greșeala este parte din învățare, că nu există pedalare fără dezechilibrare.

Acest articol face parte din campania Acasă împreună cu copiii cu sfaturi și resurse pentru părinții în auto-izolare acasă alături de copiii lor în această perioadă. Spuneți-ne ce a funcționat pentru voi și ce subiecte ați dori să mai adresăm cu un email la mara.niculescu@teachforromania.ro. Suntem aici pentru voi!