Online, la țară. Se poate. „Prezenți în clasă. De acasă” cu Ioana Ghiga, profesor de Limba și literatura română

Ioana Ghiga este profesoară de Limba și literatura română, dar și de Latină în Poienarii de Argeș și Tutana – două sate din județul Argeș. Chiar de săptămâna trecută și-a mutat orele în online, pentru a-i ajuta pe elevi să învețe în continuare. A fost o provocare de ambele părți, cu emoții și reacții reticente inițial. Despre adaptabilitate și curajul de a continua, citește în continuare:

„Am început cu 4 elevi și acum am deja 10”

 Cum a fost să faci trecerea de la catedră la lecții online? Cum au reacționat copiii?

Ne-am organizat destul de repede: miercuri (11 Martie) i-am anunțat pe toți elevii din cele 2 școli în care lucrez de opțiunea de a ține cursuri online, le-am pus pe grupurile de Whatsapp (deja existente) pași clari de instalare și am testat cu ei, doi câte doi.

Am abordat ca la facultate problema – le-am zis „Eu voi fi acolo, să țin cursul, știți unde și cum mă găsiți. Cine vrea, va primi invitație pe email. Dacă mai apar doritori, aveți pașii mai sus și vă ajutați între voi.”

De joi am început deja cursurile – unul durează 1h30, de 2 ori pe săptămână, cu o oră de Consultații unde vin să întrebe ei și au controlul învățării lor. Am început cu 4 elevi și acum am deja 10. Azi i-am reunit în Chatroom să se și cunoască între ei și să socializeze un pic – le-a plăcut maxim.

Câți elevi au acces la internet și câți au putut să se conecteze (și de pe ce)?

Cei mai mulți se conectează de pe telefonul mobil, ba chiar și cei care au posibilitatea de a se conecta de pe calculator preferă tot telefonul mobil pentru că le e mai la îndemână. Înainte să se suspende cursurile, chiar am discutat, și i-am luat la rând, cred că sunt destul de puțini care nu au de pe ce să se conecteze, îi număr pe degetele de la o mână.

Dar aici intervine partea cealaltă, câți îndrăznesc să încerce ceva nou. Eu i-am încurajat creând spațiul acesta sigur și o anumită rutină și am observat că asta a funcționat foarte bine. Chiar dacă inițial am avut puțini, după aceea au început să se sprijine unii pe ceilalți. Eu nu am insitat, a fost parte din strategia mea. Recomandările au fost să le propunem copiilor să participe, dar să nu tratăm ca pe ceva obligatoriu, ci ca pe o oportunitate, iar asta schimbă foarte mult energia cu care vin ei „la oră”.

Ce platformă folosești pentru lecțiile online?

Ca bază folosesc Cisco WebEx – are streaming video/audio, funcții de Share Screen, elevii pot face adnotări, pot încărca materiale video, audio, word, pdf și chiar să lucrez direct din ferestrele din Browser. Are chiar și opțiunea „Ridică mâna” pentru fiecare copil. E destul de ușor de instalat de ei. Ca dezavantaje – pe versiunea gratuită nu intră mai mult de doi copii odată, așa că a trebuit să updatez la o versiune plătită (17 euro/lună sau 170 euro/an).

Un mare avantaj în CiscoWebEx e că are opțiunea de Record și fiecare invitat – și, eventual, părinte – primește, la sfârșitul cursului, un link unde îl poate revedea de oricâte ori are nevoie. Asta merge foarte bine și ca autoreflecție la profesori – se pot revedea ulterior și ajusta chestii, ceea ce la clasă, fără tutor, mai greu.

Mi se pare o idee foarte bună să avem clase comune cu elevi din alte școli. Aduce un suflu nou în „clasă” și îi motivează pe copii. Sunt foarte, foarte multe beneficii, n-am avut niciun elev care să nu se fi simțit în siguranță. E important să stabilești niște reguli de bază, cu atât mai mult în virtual. E important să știi cum menții controlul în povestea asta.

„Am și ore de consultații, în care ei preiau frâiele propriei învățări – eu sunt doar facilitator de proces”

Cum rezistă elevii 1h30 la lecțiile online?

Au dus foarte bine, am depășit de fiecare dată cu vreo 5-10 min, țin foarte mult la partea de Exit Ticket, care în general e un test online, un quiz, pe care îl facem rapid ca să avem și satisfacția lucrului învățat și să vedem acolo cum se aprind luminițele verzi și, gata, ieșim de acolo. Cam asta folosesc ca Exit ticket, ceea ce este mult mai ok în online, decât la clasă, unde îmi mănâncă mult timp să distribui ficăruia sticky notes cu întrebări. Ce folosesc ca Exit Tichet e mult mai eficient și interactiv.

Am și ore de consultații, în care ei preiau frâiele propriei învățări – eu sunt doar facilitator de proces – ei vin cu neclarități de la teme, cu întrebări de clarificare. E foarte mult despre nevoile lor punctuale și individuale, eu intervin doar când ei nu mai au răspunsuri, sunt facilitator de proces în povestea respectivă. E cu totul altă dinamică și este mult, mult mai relaxat, decât în mediul acela rigid, cu semnatul condicii, cu sună clopoțelul, cu „nu mai avem timp”.

Cum arată o zi de școală mutată în online?

Îmi încep cursurile online cu elevii mei la ora 10. Am ales special ora ca ei să poată urmări și cursul de pe TVR2 de la 9 la 10, au română și matematică, pregătire pentru evaluarea națională.

Am toate întâlnirile programate deja, se trimit invitațiile către ore, eu mă pregătesc, îmi iau apă și ce îmi trebuie pentru că 1h30 e destul de mult în fața calculatorului. Începe clasa virtuală. Timpul zboară și după ce se termină ora, e aproape ora prânzului.

Fiind acasă îmi fac timp să gătesc, ceea ce nu aș putea să fac la școală. Mănânc, după care intru în ora de consulații, corectez temele primite pe whatsapp, le trimit înapoi, și până seara îmi rezerv o oră să pregătesc cursurile pentru ziua următoare.

38538986_2056480997695512_7078910744456069120_o

„Măi, voi știți că aveți lumea în buzunarul vostru? O aveți și este magic ce se întâmplă!”

Cum te-ai hotărât să mutați învățarea în online?

M-am gândit că este o oportunitate pentru ei. Ce am urmărit eu a fost, în primul rând, să mă folosesc de acest pretext pentru a le dezvolta și alte competențe pe care altfel mi-ar fi fost mai greu să le strecor sau să le dezvolt la ora de Română. Pe lângă partea socio-emoțională, curajul de a încerca ceva nou, de a interacționa unii cu ceilalți și cu elevi din alte școli. Mi se pare crucial să dezvolte în ei flexibilitatea, reziliența, să îi învăț despre fake news și cum să le discearnă, cum să se echilibreze emoțional.

Pe lângă toate acestea, își dezvoltă competențele digitale. M-am concentrat foarte mult pe a continua niște lucruri pe care eu le-am început cu ei – obișnuința de a consulta dexonline în momentul în care nu știu un cuvânt, când nu sunt foarte siguri ce înseamnă sau vor să vadă care e pluralul corect. Am insistat foarte mult pentru a folosi telefoanele la clasă.

Îmi e mult mai la îndemână pentru că materialele sunt mult mai variate online – acum ne uităm la un video, facem o testare pe un subcapitol. Apoi facem un quiz ca să vedem ce trebuie să mai consolidăm, facem exerciții, oprim video, scriem pe ecran, subliniem, scoatem cuvinte-cheie, exact ca la clasă, numai că mult mai rapid, mult mai eficient.

Mă folosesc mult interesul lor pentru ecran, apropo de captarea atenției. La clasă, în momentul în care sunt în fața lor și mă plimb printre ei știu că unii se gândesc la ce o să facă mâine, cu cine se vor întâlni – văd în ochișorii lor că nu mai sunt acolo. Paradoxal, faptul că lucrez digital cu ei, că suntem conectați și ne uităm unii la alții și ei se uită, îți asigură ție ca profesor o conectare mult mai bună cu ei. Iar când simți că îi pierzi poți să folosești un video mai puternic, poți să folosești un material mai captivant, ceva interactiv ca să le captezi atenția.

Ce le-ai spune oamenilor care cred că educația digitală în rural nu este o prioritate?

Cred că pe subiectul ăsta e o oportunitate, una foarte mare. Nu este suficient să ai un telefon mobil, iar școala are această datorie de a îi învăța pe acești copii să folosească telefonul, să știe ce este o adresă de e-mail, la ce poate să o folosească.

Eu le mai spun câteodată la clasă și se uită cu ochișorii mari la mine: Măi, voi știți că aveți lumea în buzunarul vostru? O aveți și este magic ce se întâmplă! Orice chestie de pe lumea asta e la 2-3 clickuri distanță dacă ai telefon mobil conectat la internet. Și cu toate astea alegem, pentru că suntem oameni, și creierașului nostru îi plac lucrurile familiare, să stăm pe aceleași site-uri, să ne jucăm aceleași jocuri, să ignorăm tot potențialul ăsta.

Ce le-aș spune, să revenim la întrebarea ta, mie mi se pare că este o prioritate în egală măsură în care este o prioritate în mediul urban. Educația digitală n-ar trebui să țină de mediu din care provii.

interviu profi_ioana glia_1

Astăzi lansăm seria „Prezenți în clasă. De acasă”, în care vă vom povesti în perioada următoare despre cum se poate face educație digitală la țară, în comunitățile în predau profesorii și alumnii din cadrul programului nostru. Încercăm, testăm, învățăm și împărtășim cu voi micile și marile izbânde ale învățării în online. Citește despre cum își organizează profesorii rutina zilnică și orele în online, cât și ce soluții tehnologice folosesc pe blogul nostru sau pe Scoala pe Net, platforma cu resurse pentru profesori lansată acum câteva zile alături de Centrul de Resurse in Comunicare, Asociația Techsoup Romania și Seeding Knowledge Foundation. Împreună se poate.

Abonează-te la newsletterul nostru aici pentru a afla ce mai facem în Teach for Romania.

1 Comment. Leave new

Constantin Lomaca
March 18, 2020 4:43 pm

Bravo, Ioana!! Foarte frumos, binevenit, binegandit… si …inspirational! Se te tina energiile astaea de la si catre copii!

Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>