Oamenii Educației: Bianca Mătăsariu despre inovarea în educație și formarea profesorilor

Interviu cu Bianca Mătăsariu, alumnă Teach for Romania

Continuăm campania Oamenii Educației cu alumni Teach for Romania și astăzi v-o prezentăm Bianca Mătăsariu, formator în cadrul proiectelor Prof21 și FIERST. Povestea ei este cu atât mai interesantă cu cât timp de 10 ani a profesat în contabilitate, unde a realizat că are nevoie de o schimbare care să îi aducă mai multă împlinire și să îi ofere „sens”.

Avându-le pe mama și pe mătușa sa ca mentori, Bianca a învățat de timpuriu importanța asumării, a responsabilității și a integrității nu doar în viața profesională, ci în general, în viață. Chiar dacă responsabilitatea, uneori covârșitoare, a acestei profesii cade greu pe umerii dascălului, Bianca ne mărturisește că împlinirea pe care o are este neprețuită. Privirea „cu steluțe strălucitoare” din ochii elevilor când înțeleg lucrurile noi pe care le învață este magică.

Acum, formează profesori în cadrul mai multor proiecte printre care se numără Prof21 și FIERST (From Inclusive Education to Real Scale Transfer) și, alături de alte 2 alumne, Anca Popa și Alexandra Oprea, au dezvoltat în cadrul programului Inovatori în Educație proiectul S.E.L.F. Camp.

2

„Realitatea e plină de provocări, dar și de soluții și oportunități”

Povestește-ne câteva lucruri generale despre tine, parcursul tău academic și profesional.

Am început să lucrez în domeniul financiar contabil încă din anii de facultate. Părinții mei spuneau că trebuie să învăț o meserie sigură. Am avut atunci norocul să pot învăța bazele contabilității de la una dintre mătușile mele. Mama și Emilia (mătușa mea) au fost mentorii mei. Am învățat ce înseamnă integritate profesională, responsabilitate, asumare și un lucru foarte important, mai exact cum să relaționez cu oamenii.

După aproape 10 ani de contabilitate, am simțit că e momentul să schimb ceva în viața mea. Primul pas a fost prin voluntariat. Alături de o prietenă (Cristina Șerban), ea fiind in programul Voluntar de Profesie, am mers o zi pe săptămână la Asociația Hercules, Costești Argeș, unde făceam lecții de engleză cu cei mici și ajutam la diverse activități. Aici am aflat de programul Teach for Romania, într-o discuție cu doamna director de centru. Lucrul cu cei mici mi-a adus multă împlinire și m-a ajutat să decid că vreau să devin profesor și astfel am aplicat pentru programul Teach for Romania. Cred cu tărie că orice copil este valoros și poate ajunge să facă lucruri grozave în viață, dacă are parte de sprijinul adecvat.

Cum a fost pentru tine experiența programului Teach for Romania? 

Academia de Leadership și Pedagogie și mai apoi cei doi ani la catedră, în calitate de profesor de limba engleză, au fost doi ani de creștere. Primul semestru la catedră a fost provocator, de la cum treci notele în catalog, cum întocmești diverse rapoarte, până la cum gestionezi toată activitatea la clase (am avut elevi de la clasa pregătitoare pâna la clasa a XII-a). Sprijinul de care m-am bucurat a venit din trei direcții: tutorii Teach for Romania (Alina și Sânziana) care m-au încurajat constant și mi-au oferit resurse acolo unde am avut nevoie. Al doilea sprijin a venit de la doamna director și șefa catedrei de metodică cu modele clare de rapoarte și sfaturi. A treia principală resursă am fost eu însămi cu a mea dorință de a mă perfecționa continuu. Pasiunea pentru limba engleză mi-a fost insuflată de profesorii avuți, care mi-au servit ca model uneori, în orele de la clasă.

Poveștile de la catedră sunt numeroase, fiind amintiri care îmi aduc zâmbetul pe buze de fiecare dată. Am încercat să le insuflu elevilor mei că opinia lor contează și că este importantă. Am încercat să fiu un exemplu pentru elevii mei, să le zâmbesc de fiecare dată când intram la ore, să le arăt respect și sprijin fiecăruia.

Ce impact a avut în viața ta profesională și personală programul Teach? Ce este diferit în viața ta acum?

Nu aș fi crezut vreodată că mă pot trezi zilnic la 05:30, în fiecare zi, pentru a face naveta 35 km până la școală. Reziliența a fost una dintre abilitățile dezvoltate mult.

Lucrând cu elevii, am cunoscut și realități altfel. Eram obișnuită să trăiesc în bula mea de realitate și a fost dureros să văd că unii elevi nu vin la școală, pentru că nu au cu ce să se îmbrace/încalțe; sau deoarece părinții consideră că mersul la școală este opțional; și să le privești mâinile unora dintre ei și să vezi cât de muncite sunt.

Un alt lucru important pe care l-am învățat este faptul că nu sunt salvatorul nimănui. Sunt un sprijin pentru cine a avut nevoie și este ok să fiu doar varianta mea cea mai bună în contextul dat. Am învățat să empatizez cu elevii mei, să nu-i privesc ca victime/persoane vulnerabile care au nevoie să fie salvate.

Am mai învățat, în special de la elevii micuți, să mă bucur de prezent, de fiecare clipă trăită.

Un alt lucru pe care l-am dezvoltat este reflecția personală. Așa am reușit să văd unde greșesc, să găsesc soluții pentru provocări, să fiu și critică și blândă cu mine însămi, să merg înainte indiferent de situații.

Am învățat să practic recunosțința pentru ceea ce am, pentru oamenii din jurul meu, pentru familia mea și pentru oportunitățile și provocările ivite.

Care crezi că este schimbarea cea mai importantă pe care ai adus-o la copii și în școală? 

Mi-am dorit să înțeleagă că fiecare dintre ei este important. Că opinia lor contează, că au o voce. Să înțeleagă că este în regulă să fie cum vor ei să fie, cât timp își asumă și efectele acțiunilor lor.

Le-am ascultat planurile de viitor, i-am încurajat să viseze, să caute și să găsească soluții pentru ceea ce își doresc. Realitatea e plină de provocări, dar și de soluții și oportunități. Trebuie să știi ce vrei, să încerci, să greșești, să înveți și să mergi mai departe.

4. inovatori in educatie

„Trebuie să fii autentic, să te faci cunoscut elevilor tăi ca om, nu doar ca dascăl”

Povestește-ne o întâmplare care ți-a rămas întipărită în minte în perioada în care erai la catedră.

Sunt multe întâmplări. De la clasele mici îmi amintesc că o mămică îmi spunea la un moment dat că băiețelul ei și-a aliniat pe canapea jucăriile, a rugat-o și pe pe ea să stea acolo ca să-i învețe jocul nou de la engleză – un cântecel cu tot felul de mișcări.

La clasele de liceu îmi vin în minte două momente: la o clasă de XI-a le scriam pe o foaie de flipchart citate inspiraționale până în momentul în care au început să-și scrie singuri acele citate.  La o clasă de a XII-a, urmau probele de competențe și aveau emoții mari. Ora atunci a fost despre cum ne stăpânim emoțiile, ce ne ajută în situații de presiune. Surprinzător a fost să văd unele tehnici la elevi atunci când erau la examinare. Acum când îmi amintesc aceste momente parcă văd privirea cu steluțe strălucitoare din ochii unei fete care îmi spune că a înțeles un timp verbal și că e mândră de ea pentru ce a realizat la test.

Care au fost cele mai bune lucruri pe care le-ai văzut și vezi că se întâmplă în educație și în școlile vulnerabile din România? 

Sunt dascăli care își iubesc meseria și elevii. Nu îi privesc cu milă, nu caută să-i salveze din realitatea lor, însă caută să-i sprijine și să le arate că există alternative în viață.

Sunt profesori pe care i-am auzit spunând că cel mai mult de la elevii lor își doresc să vină cu drag la școală, să privească învățatul ca pe o șansă și nu ca pe o corvoadă.

În comunitățile mai mici, profesorii ajung să cunoască foarte bine elevii dincolo de școală (mediul de acasă, părinții, condiții de trai etc) și astfel pot să fie de real ajutor pentru acei copii.

Dar cele mai grele și provocatoare aspecte care crezi că sunt pentru un tânăr debutant și elevi?

O provocare este să te descurci prin tumultul de hârtii care te bombardează din primul moment în care intri în cancelarie. Eu am fost un caz fericit. Am avut colegi de cancelarie care m-au ajutat, am avut comunitatea Teach for Romania alături.

Este provocator să fii în fața unei clase de elevi și să știi că esti responsabil de ce învață copiii alături de tine. De aceea, cred că trebuie să fii autentic, să fii un exemplu pentru ei, să te faci cunoscut elevilor tăi ca om, nu doar ca dascăl. Oricâte cursuri ai face, realitatea clasei este unică pentru fiecare profesor. Primul lucru care trebuie învățat este cum să clădești relații de încredere și respect cu fiecare elev.

Când te gândești la un profesor model întâlnit în școala în care ai activat în programul Teach, care ți-a schimbat parcursul în viață sau perspectivele, către cine mergi?

Mi-e greu să povestesc despre cineva anume. În cei doi ani de la catedră, am avut câțiva colegi de cancelarie de la care am putut să învăț ce am avut nevoie, am avut deschiderea din partea directorului de școala și, foarte important, am avut colegii de generație care m-au inspirat. La întâlniri era o adevărată plăcere să ascult provocările și soluțiile lor, pentru că începeau să îmi vină și mie idei despre cum să aplic la clasă diverse activități.

1

„Se poate face educație cu drag dacă îți dorești cu adevărat”

Dacă ai putea face 2-3 schimbări astăzi în educație, care ar fi și de ce? 

Sunt o sumedenie de lucruri care au nevoie de o schimbare sau de ajustări. În minte îmi vin exemple la nivel de școală. Cred că aș face obligatoriu ca numărul de elevi dintr-o clasă să fie de 15-17. Am avut astfel de clase și puteam, în majoritatea timpului, să ajung să acord atenție fiecărui elev.

Printre programele de formare pentru profesori aș introduce obligatoriu dezvoltarea personală. De multe ori, prins in iureșul zilnic, profesorii uită de ei înșiși, uită să zâmbească, uită să își ia un răgaz să reflecteze asupra propriei persoane sau la activitățile de peste zi.

O altă schimbare ar fi ca directorul de școală să fie cineva cu pregătire pe zona de management, să aibă atenția strict pe partea administrativă a școlii, să poată scrie proiecte de atragere de fonduri pentru dotarea școlilor, pentru sprijinul elevilor și al profesorilor.

Cum te implici în educație și inechitate în momentul de față, care este rolul și impactul tău?

În momentul de față sunt implicată în două proiecte care se adresează profesorilor. În cadrul proiectului Prof21 rolul meu este de mentor. Lucrez cu o grupă de 7 profesori și învățători. Ne auzim lunar pe Zoom/Skype și vorbim despre reușite, provocări, despre viața lor. Pe lângă sprijinul acordat am învățat și eu, alături de ei, despre comunitățile lor, despre frumusețea disciplinelor lor și mi-am luat energie și inspirație că se poate face educație cu drag dacă îți dorești cu adevărat.

În proiectul FIERST, rolul meu este de facilitator pentru întâlniri de comunitate de practică și învățare. Aici am descoperit oameni pasionați de ceea ce fac, oameni care își doresc să afle lucruri noi pentru a le fi de folos mai departe în lucrul cu elevii lor. Comunitatea este un spațiu în care ne adunăm să împărtășim provocări, reușite, să găsim soluții și să lucrăm în echipe.

Un lucru interesant pe care l-am observat, lucrând cu profesorii, este faptul că adesea uită să se bucure de reușite și consideră totul normalitate. Tocmai de accea, cred că acea plus valoare pe care o aduc eu în cadrul celor două proiecte este scoaterea în evidență a lucrurilor faine, a acordării de feedback constructiv, a încurajării constante.

5

Ce înseamnă pentru tine apartenența la comunitatea Teach și la comunitatea de alumni Teach? Ai acțiuni comune cu organizația sau alți alumni?

E un spațiu de inspirație. Mă simt grozav când mă întâlnesc cu oamenii din comunitate și ne zâmbim, glumim și putem povesti despre frământările noastre, reușite, idei. De la fiecare întâlnire de comunitate am plecat cu o stare de bine, cu o energie pe care nu am mai regăsit-o în alte contexte. Sentimentul că sunt acceptată așa cum sunt, că pot fi eu însămi, e grozav! Și cel mai important, că nu sunt singură în toată vâltoarea vieții.

Povestește-ne o realizare/bucurie legată de ceea ce faci/activitatea ta în calitate de alumnus/alumnă.  

Am participant la înființarea asociației de alumni Teach for Romania, EduConect. A fost un adevărat carusel de provocări și învățări. E o adevărată bucurie că acum există și este un sprijin pentru toți alumnii care își doresc să deruleze proiecte alături de asociație sau au nevoie de sprijin.

Ce planuri profesionale ai în perioada următoare și cum plănuiești să ajuți dezvoltarea educației?

Am participat la programul Inovatori în Educatie, unde ideea mea a prins contur. Lucrul alături de profesori mi-a întărit credința că este nevoie de sprijin pentru omul din spatele profesorului. Așa s-a născut S.E.L.F. Camp, un program care are drept obiectiv dezvoltarea unor abilități pentru a-ți putea păstra echilibrul emoțional în relația cu tine și cu ceilalți. Programul este gândit sub forma unei tabere de 5 zile în care participanții iau parte la diverse ateliere experențiale, menite să-i ajute în procesul lor de dezvoltare. În continuarea programului ar urma construirea unei comunități de sprijin, întâlniri de comunitate, ateliere cu teme de interes pentru comunitate. Dat fiind contextul actual, proiectul nu se va mai putea derula în forma gândită inițial și căutăm soluții pentru a-l pune în practică.

Comunitatea de alumni Teach for Romania numără în momentul de față 102 membri, dintre care 70% abordează inechitatea în educație, iar 90% își dezvoltă competențe pentru a avea un rol valoros în mișcarea de a se asigura că toți copiii din România vor beneficia de o educație excelentă.

20% dintre alumni se implică în dezvoltarea profesională și personală a profesorilor din România. facilitează traininguri pe teme precum literația, reziliența, instrumente digitale în predare, metode de educație non-fomală, abilitățile socio-emoționale. Aceștia au inițiat seria de conferințe „Explorator în Educație”, cu ajutorul Seeding Knowledge Foundation și peste 1000 de profesori au fost formați în ultimii trei ani pe zona de leadership și pedagogie de către alumni.

Abonează-te la newsletterul nostru aici pentru a afla ce mai facem în Teach for Romania.

blog - 2060 × 680 (1)

No comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *