Melania Vamanu este profesoară de istorie din 2004 și de mic copil a simțit o chemare către lumea cărților. Copilăria la sat a învățat-o că trebuie să fie organizată, disciplinată și că e nevoie să aprecieze munca — asta dacă vrea să reușească în viață. Bunicul din partea tatălui a inspirat-o să devină profesoară de istorie. El a fost veteran de război, a luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial, la Cotul Donului și la Odessa. În 1944, pe când avea 24 de ani, un obuz a explodat lângă el și l-a lăsat orb. A trăit așa până la vârsta de 88 de ani.
„Copilăria mi-am petrecut-o alături de bunicul, cu aceste povești de război și atât de mult m-am apropiat… Am simțit oarecum o responsabilitate de a duce mai departe faptul că războaiele nu aduc nimic bun și că noi, oamenii, trebuie să înțelegem acest lucru”, povestește profesoara de istorie. Își amintește că toamna, când muncea în grădină, mai descoperea câte un obiect vechi, câte un ciob, și se simțea tare mândră. „Le puneam la loc de cinste, ziceam că sunt un fel de arheolog”, adaugă Melania.
Prima dată a predat la școala la care a fost și ea elevă și unde profesorii au încurajat-o să învețe — la școala din comuna Prăjeni, județul Botoșani, dar din 2009 predă într-o școală rurală din județul Iași. Tot timpul a încercat să-i facă pe copii să le placă școala, așa a descoperit că elevii învață bine doar atunci când între ei și profesor s-a creat o relație de încredere, în care judecata nu își are locul.
„Și în momentul acela, când copilul se simte nejudecat și necriticat, are încredere, este într-un spațiu sigur, atunci învățarea se produce. Elevul se simte înțeles, greșelile sunt oportunități de învățare”, spune Melania. De aceea la clasă începe prima dată cu o întrebare — „Cum vă simțiți?”.
Denisa, elevă în clasa a VII-a, crede că mai mulți profesori ar trebuie să ia exemplul doamnei de istorie, Melania Vamanu.
„Vine la oră și încearcă să ne facă pe noi să fim prezenți acolo cu ea, să ne descopere nouă emoțiile și să ne facă să aflăm de ce avem acele emoții și cum le putem controla. E minunat! Te face să fii curios. De la doamna Melania am învățat că nu trebuie să te dai bătut niciodată și că e important să faci ceea ce te face fericit”, povestește Denisa.
„Vrea să ne ajute să ne exprimăm emoțiile cât mai clar ca să fim înțeleși. Să fim aici și acum”, spune și Diana, elevă. Își amintește că odată au avut o lecție despre comunism și a venit doamna la clasă, nu i-a mai întrebat cum se simt, ci i-a tratat foarte dur, nu-i lăsa să se exprime, să ridice mâna. Panica, frica puseseră stăpânire pe ei.
„Ne uitam unii la alții, nu știam ce se întâmplă cu doamna și ne-am zis: «gata, s-a dus și cu ora de istorie…»”, povestește Diana. Ulterior, au înțeles că, de fapt, doamna de istorie a reprodus atmosfera din timpul comunismului. „Așa am învățat că nu trebuie să urmăm acest exemplu și că trebuie să-l evităm”, adaugă eleva. Își dorește ca toți profesorii să folosească metode interactive, nu doar să predea, ei să scrie și apoi să reproducă verbal.
Melania spune că, în mediul rural, elevii au mai multe nevoi, vor să fie mai ascultați, mai auziți și mai sprijiniți, fiindcă mulți dintre ei trăiesc în medii dezavantaje. Încearcă să îi ajute cât mai mult pe acești copii și, prin asta, folosește metode pe care le-a învățat de la Teach for Romania — cum ar fi cultura reușitei, care face mai ușor procesul de predare. Știe că e important să afle cum se simt copiii, să facă legături între informațiile noi și cele pe care ei le cunosc deja, să stabilească obiective, reguli și consecințe, să comunice mai mult și mai bine.
Fiecare lecție de istorie este precum o călătorie în urma căreia elevii pleacă cu cel puțin o „comoară”: curajul, empatia, curiozitatea. De aceea au la clasă un cufăr din lemn, făcut de un elev, în care pun aceste „comori”.
Datorită parteneriatului strategic cu UiPath Foundation avem resursele pentru a o pregăti și susține pe Melania Vamanu alături de alți profesori participanți în programul Teach for Romania.
Documentare derulată în parteneriat cu UiPath Foundation și realizată de Ionuț Teoderașcu, fotojurnalist „De la Sat”.
