Fabrica de istețime, un atelier de recuperare a decalajelor de literație coordonat de Anca Barbu

July 23, 2021
SuperTeach
Comments Off on Fabrica de istețime, un atelier de recuperare a decalajelor de literație coordonat de Anca Barbu

Anca Barbu este profesoară de limba și literatura română de peste 20 de ani, iar în prezent este alături de copiii de la Școala Gimnazială Nr. 17 din Galați. Am povestit cu Anca despre experiența ei cu copiii, precum și despre cum a transformat un proiect de literație în „Fabrica de istețime”. Ea a preluat conceptul Academiei copiilor din Teach for Romania și l-a implementat în perioada vacanței de vară în școala în care predă. Proiectul a fost denumit de către copii „Fabrica de istețime” și a fost locul în care ei au citit cărțile preferat, au făcut exerciții de aprofundare și și-au consolidat abilitățile de scriere și citire.

Încă din timpul anului școlar, profesorii Teach for Romania, indiferent de materia pe care o predau, își adaptează și concentrează conținuturile de învățare pe a-i ajuta pe copiii nu știu să scrie și să citească să învețe și să-și lărgească prin literație orizonturile de cunoaștere. În mediile vulnerabile, dacă nu există literație, nu există oportunități de viitor, iar misiunea profesorilor noștri este să creeze opțiuni de viață prin educație de calitate pentru fiecare elev din clasa lui.

Povestește-ne puțin despre tine. Ce făceai înainte de Teach?

Înainte de Teach munceam și iubeam copiii, exact ca acum. Investeam din banii proprii în materiale suplimentare, îmi chemam rudele pe la școală să mai bată niște cuie, să care mobila primită prin donație, să amenajeze câte un spațiu de învățare pentru care tot bani personali foloseam. Mi se părea firesc atunci, ca și acum, să dau tot ce am mai bun din ce pot și ce știu pentru elevii mei. Astfel, au luat naștere și au devenit cunoscute niște proiecte minunate.

Unde predai și care e contextul comunității tale?

Sunt profesor de 21 de ani de limba și literatura română în Galați. Predau la Școala Gimnazială nr. 17 de ceva vreme, încât am elevi copii ai foștilor elevi (zâmbesc bucuroasă la acest gând pentru că părinții mei, tot profesori, au trecut prin aceeași experiență de care eu, la acea vreme, râdeam, considerând-o un semn matusalemic). Predau unor copii curioși, dornici de a se agăța în învățarea lor despre viață de orice om le povestește despre o lume mai bună, despre curaj, despre cum o greșeală te poate ajuta să evoluezi și să descoperi ce bun poți să devii. Pentru mulți dintre ei școala și întâlnirea cu mine este o evadare din neputințele socio-economice grefate pe un nivel de cultură și alfabetizare ce necesită el, la rândul său, intervenție. Dintre acești copii, neselectați prin varii concursuri de cogniție, am avut bucuria și privilegiul de a avea premii la olimpiadele naționale de limba și literatura română. Muncă noastră a dat roade pe toate palierele învățării.

Știm că ești implicată într-un proiect în care dezvolți activități de literație, „Fabrica de istețime”. Despre ce e vorba?

Am preluat conceptul Academiei Copiilor susținută de Teach for Romania și patentat de experții Fundației Noi Orizonturi pentru un grup de opt elevi absolvenți ai claselor a V-a și a VI-a care aveau nevoie de o susținere dirijată și diferențiată pentru a recupera decalajele de literație. Abilitățile de citit-scris pe care acești copii le au nu se prezintă la un nivel satisfăcător pentru cerințele impuse de programa școlară și s-a folosit, pe lângă demersul adaptat la cursuri, oportunitatea acestui proiect pe care noi l-am numit „Fabrica de istețime”. Am dedicat un profil pe Instagram prin care invităm toți colegii profesori să se inspire din munca noastră, aspecte ce pot fi susținute și pe parcursul anului școlar, nu doar într-o școală de vară. După o evaluare atentă a elevilor, am observat nivelurile de intervenție asupra cărora m-am concentrat în această perioadă: vocabularul, comprehensiunea și fluența citirii. Fiecare zi a adoptat o carte care se preta lucrului cu textul, dar și aducea un plus pentru copii pe segmentul dezvoltării personale. O zi din „Fabrica de istețime” avea următorul parcurs – întâlnirea de bun-revenit, lectura cărții, activități bazate pe metode de recuperare a celor trei indicatori de literație vizați, masa (pentru care mulțumim Teach), o activitate de literație vizuală (decodarea unui mesaj dintr-un material vizual), un experiment (dincolo de entuziasm și noutate, se făcea citirea și apoi comprehensiunea unui text nonliterar), momentul de reflecție (completarea „Marelui caiet de reflecție”). Am învățat să dansăm vals, să ne ascultăm, să ne încurajăm, să devenim prieteni, să pregătim o ceremonie, să primim daruri de la cei care ne-au urmărit și felicitat (colega mea, profesor și om de afaceri Suzana Raichici), să curățăm, să ornăm și să plantăm o grădină ce ne-a găzduit festivitatea de absolvire.

Încă din timpul anului școlar ai dus la clasă activități sau ai avut interacțiuni cu copiii care au vizat îmbunătățirea literației. Ce-ai făcut mai concret?

Cum poți rezista nevoilor acestor copii? Un profesor dedicat, ba chiar capabil de jertfă, nu poate face un marș forțat prin conținuturile recomandate de programa disciplinei, jalonându-și  didactica în funcție de online sau offline. Am plecat de la a construi în clasele mele o solidă Cultură a Reușitei și o învățare bazată pe atașament. Spațiul sigur conturat le-a garantat valabilitatea oricărui răspuns, aducând aminte obsesiv că „din greșeli se învață”. Pe acest fundal s-au putut face exerciții de dicție pentru o pronunție corectă a unor cuvinte care, după reușită, erau celebrate cu aplauze de colegii de clasă. Au ieșit din proprie inițiativă la tablă pentru a scrie diverse propoziții sau idei, acceptând a fi corectați. Au învățat să decodeze texte prin extragerea cuvintelor-cheie și discriminarea ideilor importante din text de cele secundare, îndrăznind a lucra pe hărți conceptuale. Poate că nu am modificat favorabil procentajul alfabetismului funcțional în monitorizarea europeană, dar o schimbare evidentă de conduită și literație a acestor elevi este observată și de colegii mei profesori care predau la clasă.

Care au fost provocările întâlnite?

Una dintre provocările constante ale oricărui demers pe care îl aduc în dezvoltarea copiilor este lipsa efectului de propagare. Ei au parte de această terapie comportamentală, cognitivă și morală doar la școală, în preajma mea și a unor colegi. Comunitatea este o altă lume în care copiii trăiesc și de la care, uneori peste voia lor, sunt hrăniți. Am avut discuții simple în care se pronunța cu obstinație „să aivă”. Le-am spus că nu e corect așa. Au găsit varianta corectă – „să aive”. Am revenit și le-am spus că varianta corectă este „să aibă”. Răspunsul lor e fost – „Cum , doamna, să aibă?! E ciudat. Nu am mai auzit la nimeni să aibă!” Insiști și atenționezi de fiecare dată, până le va deveni natural. Poate fi o provocare ce devine progres. Nu se va scrie despre asta în raportările la ISJ sau Minister, dar pentru mine ca profesor este un progres, iar pentru elevi este un câștig.

Provocările sunt diverse, unele din care nu știu dacă pot ieși vreodată învingătoare cu elevul de mână. Într-una din zilele școlii de vară, un băiat s-a ciocnit involuntar de o colegă. Fata a fost vizibil deranjată, dar un alt băiat, cu o naturalețe instantanee a afirmat un lucru ce m-a șocat: „Lasă că o fată trebuie să mai ia câte o palmă uneori!” Mi-am cenzurat cu greu primul impuls și am conștientizat că acestea nu sunt convingerile lui. I-am răspuns blând: „O fată este foarte delicată și are nevoie mereu de sprijinul unui băiat care este mai puternic, dar niciodată nu trebuie lovită, bruscată sau jignită.” Răspunsul a fost ca o palmă peste toată delicatețea exprimării mele: „Tata nu e de acord cu dumneavoastră!” Eh, asta este provocarea mea. Aceasta și altele din aceeași gamă. Oricum, sunt convinsă că o schimbare esențială în bine în viața lor am amprentat prin expunerea lor la o altă lume, la o altă conduită, la un exercițiu consistent de „Uite că poți și tu!”.

Ce rutine ai dezvoltat cu copiii în Școala de vară?

Prima noastră zi în Școala de Vară a fost despre identitatea grupului. Ne-am ales un nume – „Fabrica de Istețime”, am afișat ce așteptări avem de la această săptămână de lucru, ne-am fixat o viziune („Bucurie, veselie și joacă, cu istețime!” – seria sinonimică le aparține), au formulat două reguli clare de la care nu au abdicat – „Fără telefoane” și „Să ne ascultăm unii pe alții, fără să ne judecăm”. Consecința încălcării acestor reguli (doar e cu ascultatul reciproc) s-a lăsat cu dans cu doamna de română. Pentru că și cei care nu vorbiseră peste colegii lor și-au dorit să valsez cu ei, am transformat finalul unei zile într-o aplicare generalizată de consecință – VALS! Ne-am atenționat atunci când entuziasmul devenea vocal prin rutina ecoului – eu strigam „vacanță” și ei răspundeau „vară”. Am expus mereu materialele lor, fie în Social Media, fie în curtea școlii pe sfoară de cânepă. I-am stimulat mereu să-și verbalizeze progresul și să dezvolte reflecția zilei, completând răspunsuri la trei întrebări: ce am învățat?, ce pot să fac? și cum m-am simțit? La finalul săptămânii am reluat așteptările. Toți am fost fericiți că nicio dorință nu a rămas neîmplinită.

Dă-ne câteva exemple de momente care ți-au rămas în minte din timpul activităților de literație.

Ce mă puneți voi să vă povestesc poate deveni ușor un manual de bune practici, asta ca să adaug modestia în lista de valori parcurse în Școala de Vară! Am mai multe momente la care zâmbesc satisfăcută. Autocorectarea lui Cristi când a scris „ieu” și a tăiat singur și a scris corect „eu”; replici de genul „Doamna, să știți că ați câștigat respectul meu!” sau  „Eu vin mai devreme și stau să vă ajut la sfârșit ca să devin și eu mai deștept, așa ca dumneavoastră!” sau „este prima dată când plantez ceva și mă murdăresc de pământ! Nu e chiar așa de rău!”, „Serios, doamna? Chiar o să afle toată țara ce am făcut noi aici? Adică ne faceți vedete?”. Am primit într-o zi un buchet de flori de la un băiat ce mi-a spus emoționat „Vă mulțumesc mult că v-ați stricat vacanța ca să stați cu noi!” Deunăzi, meșterul școlii mi-a zis că vine un băiat în fiecare zi și udă florile plantate de ei în grădinița școlii, în acea săptămână. Wow! După aceste zile mi-am zis în sinea mea (poate mă aude Zâna Măseluță –  îi promit o măsea de minte ) că mi-aș face o școală privată pe acest concept de lucru. Dar, ca orice fată, în vacanță, mai visez și eu fericită! Mulțumesc Teach for Romania!

Indiferent de materia pe care o predau, profesorii și învățătorii susținuți de Teach for Romania lucrează cu elevii lor la dezvoltarea competențelor socio-emoționale, dar în special la cele de scris-citit și înțelegere a textului. Literația este o competență esențială pentru ca orice copil să aibă șansa de a se integra cu succes în societate și de a avea acces la oportunități de viață.

Abonează-te la newsletterul nostru aici pentru a afla ce mai facem în Teach for Romania.