{"id":4626,"date":"2018-03-11T12:39:40","date_gmt":"2018-03-11T12:39:40","guid":{"rendered":"http:\/\/teachforromania.org\/?p=6428"},"modified":"2022-09-12T08:12:29","modified_gmt":"2022-09-12T08:12:29","slug":"vinovatia-unui-profesor-si-dramele-saraciei-dincolo-de-cifre","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/teachforromania.org\/en\/vinovatia-unui-profesor-si-dramele-saraciei-dincolo-de-cifre\/","title":{"rendered":"Vinov\u0103\u021bia unui profesor \u0219i dramele s\u0103r\u0103ciei dincolo de cifre."},"content":{"rendered":"\t\t
\n\t\t\t\t\t\t
\n\t\t\t\t\t\t
\n\t\t\t\t\t
\n\t\t\t
\n\t\t\t\t\t\t
\n\t\t\t\t
\n\t\t\t\t\t\t\t\t\t

Autor: Mina G\u0103lii, profesoar\u0103 genera\u021bia a III-a, sus\u021binut\u0103 de Teach for Romania<\/b><\/em><\/p>

17 noiembrie.<\/b><\/p>

\u00cemi verific ghiozdanul dac\u0103 am testele copiilor date cu o zi \u00een urm\u0103, fi\u0219ele pentru ziua \u00een curs \u0219i planific\u0103rile, c\u0103 poate mai lucrez un pic la ele \u00een tren (de\u0219i \u0219tiu c\u0103 mintea mi-e complet blank \u00een fiecare zi pe drumul cu trenul; dar niciodat\u0103 nu-mi pierd speran\u021ba).<\/p>

\u00cemi dau dou\u0103 pufuri de parfum peste rochia cea verde \u0219i \u00eemi pun e\u0219arfa. Mintea mi-e \u00een toate direc\u021biile: trebuie s\u0103 las asta a\u0219a, s\u0103 merg acolo, s\u0103 m\u0103 \u00eentorc \u0219i s\u0103 m\u0103 uit pe h\u0103r\u021bi; aha, mai trebuie s\u0103 fac \u0219i noua a\u0219ezare \u00een b\u0103nci \u0219i s\u0103 printez stickerele pentru final de unitate de \u00eenv\u0103\u021bare. S\u0103 \u00eemi printez un nou mesaj pentru perete, s\u0103 le amintesc copiilor c\u0103 m\u00e2ine e deadline-ul pentru temele auxiliare\u2026 s\u0103 \u00eemi fac programare, s\u0103 iau ni\u0219te bani cu mine \u0219i dou\u0103 Fibrobar-uri. A, \u0219i ap\u0103, c\u0103ci altfel r\u0103m\u00e2n f\u0103r\u0103 voce. Pastile, c\u0103r\u021bi, telefon.<\/p>

A, telefonul. Aud, deodat\u0103, ceva vibr\u00e2nd \u00een hol. Era deja pus \u00een geant\u0103, iar eu alergam prin apartament s\u0103 \u00eentredeschid geamurile peste zi. Era doamna directoare. \u00cen c\u00e2teva secunde mi-a zis c\u0103 p\u00e2n\u0103 la ora 12 trebuie s\u0103 aduc o descriere despre Radu (un elev din clasa mea) pentru cineva de la prim\u0103rie. \u00cemi suna u\u0219or ciudat, b\u0103nuiam cumva ce urma, dar m-am g\u00e2ndit s\u0103 l\u0103muresc absen\u021ba lui din ultima perioad\u0103 \u00eenainte s\u0103 m\u0103 apuc de scris orice.<\/p>

Eu l-am v\u0103zut pe Radu complet dezechilibrat, f\u0103r\u0103 vreun mecanic care s\u0103-l duc\u0103 pe \u0219inele potrivite. Violent fizic \u0219i verbal, cu un bagaj m\u0103ricel de cuvinte grele \u0219i cu un stil de a-\u0219i manifesta furia foarte \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103tor. Chipul, de obicei vesel, cu ni\u0219te ochi anima\u021bi mereu de z\u00e2mbet, ar\u0103ta \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103tor atunci c\u00e2nd se enerva. Aripile n\u0103rilor se mi\u0219cau pe ritmul suflului greu, pumnii erau \u00eencle\u0219ta\u021bi \u0219i spr\u00e2ncenele foarte \u00eencruntate. Chipul parc\u0103 nu apar\u021binea unui copil. Nu dura mult p\u00e2n\u0103 c\u0103ra primul pumn.<\/p>

La un moment dat, disperat\u0103 fiind de situa\u021biile dese \u00een care ceilal\u021bi p\u0103rin\u021bi veneau s\u0103 se pl\u00e2ng\u0103 de comportamentul lui, \u00een miezul unei lupte \u00een care m-am a\u0219ezat \u00eentre el \u0219i cel\u0103lalt copil, i-am zis: \u201eRadu, e\u0219ti furios? Dac\u0103 ai furie \u00een pumni te rog s\u0103 love\u0219ti aici!\u201d, ar\u0103t\u00e2ndu-i spre burta mea.<\/p>

Mereu se d\u0103dea \u00een spate, \u00ee\u0219i ridica spr\u00e2ncenele \u00eencruntate a surpriz\u0103 \u0219i spunea: \u201eNu pot, doamna. Pe dumneavoastr\u0103 nu v\u0103 lovesc niciodat\u0103.\u201d Mereu, dar mereu-mereu, la cuvintele astea vedeam \u00een el un om matur. Nu-mi dau seama ce vedeam; un respect real pe care mi-l purta (deci o umbr\u0103 de chibzuin\u021b\u0103?) sau un respect indus de adul\u021bii din via\u021ba lui? Intui\u021bia m\u0103 \u00eendreapt\u0103 spre prima variant\u0103.<\/p>

L-am ap\u0103rat. Mi-am \u00eencasat aten\u021bion\u0103ri de la p\u0103rin\u021bi \u0219i cancelarie c\u0103 nu pot s\u0103-l gestionez pe copil. Dar l-am ap\u0103rat, c\u0103ci credeam c\u0103 eu, cu bun\u0103tate, a\u0219 putea construi ceva cu el. \u00cen unele zile m\u0103 surprindea, ar\u0103t\u00e2ndu-mi c\u0103 \u0219tie s\u0103 scrie c\u00e2teva litere abia dup\u0103 o lun\u0103 de c\u00e2nd ne cuno\u0219team. \u00cen alte zile r\u0103m\u00e2neam f\u0103r\u0103 resurse de energie pentru a-l gestiona. I-am dat caiet pentru c\u0103 niciodat\u0103 nu avea, \u00een speran\u021ba c\u0103 se va integra \u00een clas\u0103 v\u0103z\u00e2nd c\u0103 to\u021bi ceilal\u021bi scriu pe caie\u021bele. Nu a mers.<\/p>

L-am ap\u0103rat, dar uneori degeaba. Nu am v\u0103zut pe nimeni din familia lui la \u0219coal\u0103 p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, \u00eentr-o zi, \u00een timpul unei ore, ne-a b\u0103tut cineva la u\u0219\u0103. Am deschis \u0219i am v\u0103zut o femeie \u00een v\u00e2rst\u0103 care, cu buza superioar\u0103 plin\u0103 de brobonele de sudoare \u0219i cu mu\u0219chii fe\u021bei tremur\u00e2nd, \u00eemi spune: \u201eRadu este aici?\u201d Zic: \u201eDa. Sunte\u021bi bunica?\u201d R\u0103spunde scurt: \u201eDa\u201d. Atunci l-a z\u0103rit \u0219i a intrat furtunos \u00een clas\u0103, \u021bip\u00e2nd din u\u0219\u0103 \u0219i merg\u00e2nd spre ultima banc\u0103. Striga la el ceva cu \u201em-ai f\u0103cut de r\u00e2s\u201d \u0219i \u201ete-ai b\u0103tut cu fata lui X\u201d \u0219i \u201etot satul te \u0219tie de om nebun\u201d.<\/p>

Mi-a luat c\u00e2teva secunde p\u00e2n\u0103 m-am trezit din \u0219oc \u0219i am rugat-o s\u0103 ias\u0103 afar\u0103. Chipul ei, cu to\u021bi mu\u0219chii fe\u021bei dans\u00e2nd pe fa\u021ba palid\u0103 de furie, plin de brobonele de sudoare, era rug\u0103tor. Dup\u0103 puterea vocii care r\u0103sunase c\u00e2teva secunde \u00een urm\u0103 \u00een clas\u0103, \u00een fa\u021ba mea ar\u0103ta un ton slab \u0219i aproape supus. Resemnat. Plec\u00e2nd, mi-a zis \u00een treac\u0103t: \u201eo s\u0103-l dau la c\u0103min, nu mai pot.\u201d<\/p>

Bunica \u00eel cre\u0219tea singur\u0103 pe b\u0103iat \u0219i pe cei trei fra\u021bi ai lui. P\u0103rin\u021bii lor sunt la munc\u0103 \u00een str\u0103in\u0103tate. Ea, singur\u0103 fiind, nu a reu\u0219it s\u0103 impun\u0103 reguli \u00een noua familie (care mai avea \u00eenc\u0103 dou\u0103 persoane).<\/p>

\u00centr-o zi, parcurg\u00e2nd drumul obi\u0219nuit de la gar\u0103 spre \u0219coal\u0103, copiii mi-au s\u0103rit \u00een bra\u021be. Unul dintre ei mi-a spus foarte simplu: \u201eA venit mama lui Radu\u201d. Eu am r\u0103spuns: \u201ePoate bunica, mama lui e plecat\u0103 \u00een str\u0103in\u0103tate\u201d. Ajuns\u0103 \u00een clas\u0103, deodat\u0103, Radu vine de m\u00e2n\u0103 cu o femeie destul de t\u00e2n\u0103r\u0103. Avea cel mai vesel chip pe care l-am v\u0103zut p\u00e2n\u0103 atunci la el.<\/p>

M-am dus la ei \u0219i am \u00eentrebat-o pe femeie: \u201eSunte\u021bi mama lui?\u201d A r\u0103spuns: \u201eDa. Am venit s\u0103 v\u0103d cum se descurc\u0103 la \u0219coal\u0103.\u201d I-am zis c\u0103 mai avem multe de \u00eenv\u0103\u021bat \u00eempreun\u0103 \u0219i c\u0103 m\u0103 bucur c\u0103 s-a \u00eentors. \u00cen timpul \u00een care eu vorbeam cu femeia, Radu se ducea s\u0103 o \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eze c\u00e2nd pe ea, c\u00e2nd pe mine. Era cel mai fericit copil.<\/p>

\u00a0Dup\u0103 ce a plecat mama lui, am trecut la lec\u021bie. Ca niciodat\u0103, Radu \u0219i-a scos caietul \u0219i era lini\u0219tit. Voia s\u0103 scrie, s\u0103 se chinuie, s\u0103 \u00ee\u0219i aminteasc\u0103 literele \u0219i s\u0103 \u00ee\u0219i \u00eentrebe colegii cum s\u0103 fac\u0103. Am v\u0103zut lic\u0103rul de speran\u021b\u0103 \u00een mine pentru el. \u00cencepusem s\u0103 v\u0103d c\u0103 a c\u0103p\u0103tat echilibru acum, cu venirea mamei lui.<\/div>

Dar aceea a fost ultima zi \u00een care l-am v\u0103zut pe Radu la \u0219coal\u0103. Ast\u0103zi, \u00een tren fiind, m-am decis s\u0103 o sun pe mama lui. M-am prezentat, iar ea a zis imediat, ca o scuz\u0103 imuabil\u0103: \u201eAaa, domni\u0219oara \u00eenv\u0103\u021b\u0103toare\u2026 Eu sunt internat\u0103 \u00een spital de o lun\u0103\u201d. I-am zis \u201eSper c\u0103 sunte\u021bi bine. Voiam s\u0103 v\u0103 \u00eentreb ce mai face Radu\u201d, moment \u00een care r\u0103spunsul ei m-a l\u0103sat perplex\u0103: \u201eNu mai \u0219tiu nimic c\u0103 eu sunt \u00een spital. Dar v\u0103 dau num\u0103rul bunicii lui\u201d.<\/p>

Am ajuns din nou la bunic\u0103. Mi-a r\u0103spuns cu cel mai resemnat ton posibil, spun\u00e2nd: \u201eA\u0219tept s\u0103 vin\u0103 s\u0103 \u00eel ia, \u00eel dau la c\u0103min. Mi-au zis c\u0103 vin zilele astea. Am f\u0103cut actele \u0219i tot. Pentru to\u021bi patru, nu numai pentru Radu\u201d. Eram \u0219ocat\u0103 din nou \u0219i \u00eencercam s\u0103 aflu mai multe. Mi-a mai zis, cumva rug\u0103tor: \u201eSper s\u0103 m\u0103 \u00een\u021belege\u021bi. Dormim \u0219ase \u00eentr-o camer\u0103. Mai am \u0219i eu al\u021bi copii, iar p\u0103rin\u021bii lor sunt cum sunt. Nici bani nu am s\u0103-i hr\u0103nesc pe to\u021bi. Era c\u00e2t pe ce s\u0103 ne lu\u0103m b\u0103taie de la ni\u0219te vecini acum c\u00e2teva zile pentru c\u0103 Radu a f\u0103cut o prostie. Gata.\u201d<\/p>

Cu inima fr\u00e2nt\u0103 pentru bietul copil, am \u00eencercat s\u0103 \u00een\u021beleg prin ce trec oamenii ace\u0219tia \u0219i cum au ajuns la c\u0103min ca fiind cea mai bun\u0103 decizie. Nu o judec; nu pot dec\u00e2t s\u0103 nutresc speran\u021ba c\u0103 acolo va g\u0103si echilibrul care-i lipse\u0219te.<\/p>

\u00centre timp, pe copii i-am anun\u021bat c\u0103 Radu nu va mai fi colegul nostru (c\u0103 se va muta din sat) \u0219i c\u0103, dac\u0103 vor, i-am putea scrie ceva frumos. Au reac\u021bionat numaidec\u00e2t, iar ceea ce a ie\u0219it e incredibil.<\/p>

\"img_20161117_2302038821\"<\/p>

22 noiembrie.<\/b><\/p>

E ora 20:00; abia am ajuns acas\u0103 \u0219i simt deodat\u0103 c\u0103 totul mi-e str\u0103in. C\u0103 mi-e fric\u0103 \u0219i nimic nu mai e confortabil. Nici nu \u0219tiu dac\u0103 e de la senza\u021bia u\u0219oar\u0103 de febr\u0103 provocat\u0103 de noua mea r\u0103ceal\u0103 sau de la noua perspectiv\u0103 care mi s-a pus \u00een fa\u021b\u0103.<\/p>

Probabil povestea lui Radu a fost ca o palm\u0103 rece peste fa\u021b\u0103 \u0219i mi-a dat al\u021bi ochi. Parc\u0103, atunci c\u00e2nd a\u0219teptam microbuzul de ora 17:00 din G\u0103lbina\u0219i spre Bucure\u0219ti (pe care l-am luat pentru prima dat\u0103), totul se ur\u00e2\u021bea \u00een jurul meu. \u00centunericul aducea cu el ni\u0219te fantome peste spa\u021biul pe care eu l-am cunoscut numai animat de copii cu geci colorate, ghiozdane verzi \u0219i roz \u0219i r\u00e2sete. Parc\u0103 nu mai era nimeni prietenos \u00een acel \u00eentuneric. Parc\u0103 totul era rece, f\u0103r\u0103 via\u021b\u0103, deodat\u0103.<\/p>

\"img_20161117_2258083631\"<\/p>

M-am urcat \u00een microbuz. Nu am avut putere s\u0103 \u00eentreb pe nimeni dac\u0103 ajunge \u00een Bucure\u0219ti (parc\u0103 citisem eu ceva vag pe parbriz) \u0219i nici unde m\u0103 las\u0103 mai exact. M-am a\u0219ezat pe un scaun single; nu voiam s\u0103 \u00eempart nimic cu nimeni. R\u0103ceala m\u0103 obosea, povestea lui Radu m\u0103 sf\u00e2\u0219ia. \u0218i priveam pe geam, cu capul lipit de el. M\u0103 \u00eentristau satele neiluminate, cu c\u00e2te un bec r\u0103zle\u021b pe ici pe colo. Parc\u0103 proiecta \u0219i mai tare fantomele pustiet\u0103\u021bii. \u0218tiam c\u0103 becul nu seam\u0103n\u0103 a pustiu; da, \u0219tiam. Dar a\u0219a sem\u0103na \u00een mine.<\/p>

M\u0103 obosea discu\u021bia nest\u00e2njenit\u0103 a doi b\u0103rba\u021bi din spatele meu. Spuneau \u00eentruna de instala\u021bii sanitare pe care le f\u0103cuser\u0103 singuri la ei acas\u0103, de montat faian\u021b\u0103 \u0219i gresie. Parc\u0103 m\u0103 enervau c\u00e2nd \u00eei auzeam ce prin\u0219i sunt \u00een problemele lor, c\u00e2nd al\u021bii le au mult mai grave. Parc\u0103 mi-erau ostile cuvintele \u201eacas\u0103 la mine\u201d auzite \u00een gura lor. G\u0103sisem, printr-un col\u021b de-al min\u021bii, rezonan\u021ba ciudat\u0103 pe care o avea cuv\u00e2ntul \u201eacas\u0103\u201d spus de altcineva pe c\u00e2nd eu eram copil. \u201eAcas\u0103\u201d al lui era dezgust\u0103tor pentru mine, impersonal \u0219i ur\u00e2t. \u201eAcas\u0103\u201d al meu era cel mai confortabil \u0219i frumos. Nu \u0219tiu dac\u0103 r\u0103ceala sau povestea m-a tras s\u0103 g\u00e2ndesc a\u0219a ast\u0103-sear\u0103.<\/p>

Apoi o doamn\u0103 cu o voce groas\u0103 a urcat \u00een microbuz dintr-un sat neiluminat. Nici nu mai \u0219tiam prin ce zon\u0103 mai eram\u2026 G\u00e2ndurile mi-erau numai la poveste. S-a \u00eent\u00e2lnit cu un b\u0103rbat care st\u0103tea \u00een linie cu mine, la cel\u0103lalt geam. S-a a\u0219ezat l\u00e2ng\u0103 el \u0219i \u00eei spunea c\u0103 \u201ea fost \u00eentr-o vizit\u0103\u201d, c\u0103 \u201ese mole\u0219ise de tot, dar nu a vrut s\u0103 doarm\u0103 acolo\u201d. \u00cemi aminteam \u0219i de ast\u0103 dat\u0103 de rezonan\u021ba \u201evizitelor\u201d din copil\u0103rie, care m\u0103 sf\u00e2r\u0219eau de energie. Unele erau plictisitoare fiindc\u0103 erau numai pentru ca adul\u021bii s\u0103 discute \u00eentre ei, altele erau foarte dr\u0103gu\u021be fiindc\u0103 erau al\u021bi copii cu care s\u0103 m\u0103 joc. \u00centotdeauna \u00eens\u0103, pe drumul spre cas\u0103, pe bancheta rece din spate m\u0103 topeam de oboseal\u0103. Acela\u0219i miros din ma\u0219in\u0103 pe c\u00e2nd veneam din vizit\u0103 \u00eel sim\u021beam vag \u0219i acum, \u00een microbuz. M\u0103 topeam \u0219i mai tare pe l\u00e2ng\u0103 geam.<\/p>

Apoi mi-am dat seama c\u0103 microbuzul m-a l\u0103sat \u00eentr-un cadru complet nefamiliar. La fabrica de oxigen din C\u0103\u021belu, mai precis. Mi-era team\u0103 de nou; prea mult nou deodat\u0103 \u0219i prea \u00eenfrico\u0219\u0103tor. M-a direc\u021bionat cineva spre o sta\u021bie de RATB care m-ar fi dus la Republica. Nu m-am sim\u021bit deloc familiar nici c\u00e2nd am ajuns acolo. Nici c\u00e2nd am intrat \u00een mall Unirii. Nici c\u00e2nd am cobor\u00e2t la sta\u021bia de metrou de acas\u0103. Eram abandonat\u0103 \u00een necunoscut. S\u0103 fie r\u0103ceala, \u00eentunericul sau\u2026 povestea?<\/p>

Povestea\u2026<\/b><\/p>

I-am sunat bunica lui Radu chiar \u00eenainte de a pleca de la \u0219coal\u0103. Era 14:40, iar eu aveam tren \u00een jum\u0103tate de or\u0103. \u0218tiam c\u0103 nu-l mai prind. Am mers mult, cam 1,5 km prin G\u0103lbina\u0219iul mai rece dec\u00e2t \u00een alte zile (poate c\u0103-l sim\u021beam eu a\u0219a de la febr\u0103, nu \u0219tiu). Dup\u0103 o t\u0103cere lung\u0103, C. m\u0103 anun\u021b\u0103 c\u0103 am intrat pe strada lui Radu. \u00cemi arat\u0103 care e poarta \u0219i apoi se duce spre casa lui.<\/p>

M-am v\u0103zut \u00eencurcat\u0103. Poarta era \u00eentredeschis\u0103 dar nu voiam s\u0103 intru. De strigat\u2026 nu puteam striga, c\u0103ci drumul \u00eengust de la poart\u0103 nu ar\u0103ta \u0219i o cas\u0103 spre care s\u0103 duc\u0103; am dedus c\u0103 era ascuns\u0103 \u00een spatele casei vecinilor. Vecinii lor aveau un c\u0103\u021bel care a \u00eenceput s\u0103 m\u0103 latre. Norocul meu c\u0103ci, vreo 30 de secunde mai t\u00e2rziu, z\u0103resc silueta lui Radu ap\u0103r\u00e2nd pe drumul \u00eengust de p\u0103m\u00e2nt b\u0103t\u0103torit. Avea z\u00e2mbetul lui obi\u0219nuit; poate mai larg dec\u00e2t de obicei. A venit direct la mine \u0219i m-a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at. M-a \u00eentrebat ce mai fac. \u0218i eu pe el.<\/p>

Pe drumul \u00eengust apar dou\u0103 femei: una era bunica \u0219i cealalt\u0103, am aflat apoi, o m\u0103tu\u0219\u0103 de-a lui Radu. Bunica nu era aceea\u0219i cu cea care venise s\u0103 \u021bipe la el \u00een timpul orelor. Am aflat dup\u0103-aia c\u0103 prima bunic\u0103 nu a mai vrut s\u0103 r\u0103spund\u0103 de cei patru copii, a\u0219adar i-a pasat noii bunici. Bunica din urm\u0103, cea pe care tocmai o aveam \u00een fa\u021b\u0103, avea un aer de femeie iute \u0219i \u00een\u021beleapt\u0103.<\/p>

Ne-am salutat \u0219i am f\u0103cut schimb de amabilit\u0103\u021bi. Mi-am amintit scopul principal al vizitei \u0219i am zis: \u201eRadu, s\u0103 \u0219tii c\u0103 le-am spus colegilor t\u0103i c\u0103 nu mai vei mai fi cu noi \u00een clas\u0103 \u0219i c\u0103 te vei muta din sat, a\u0219a c\u0103 \u021bi-au scris ni\u0219te scrisori \u0219i vreau s\u0103 \u021bi le dau.\u201d Radu nu \u0219tie s\u0103 citeasc\u0103 iar de cele dou\u0103 femei nu eram sigur\u0103 \u0219i nu voiam s\u0103 jignesc pe cineva; l-am \u00eentrebat: \u201eVrei s\u0103 \u00ee\u021bi citesc?\u201d, amintindu-mi ce ghidu\u0219e mi se p\u0103ruser\u0103 \u0219i, poate, pu\u021bin exagerate. Am citit una. L-am v\u0103zut pe Radu cum \u00ee\u0219i l\u0103sase u\u0219or capul \u00een piept \u0219i se ag\u0103\u021base cu m\u00e2na de gard.<\/p>

\"img_20161117_2258292601\"<\/p>

\u00cen timp ce m\u0103 apucasem de a doua scrisoare, m\u0103tu\u0219a lui spune: \u201eof, pl\u00e2nge\u201d. P\u00e2n\u0103 am ajuns la finalul scrisorii pl\u00e2ngeam to\u021bi patru. Nu mi-am imaginat ni\u0219te cuvinte scrise de ni\u0219te copii de clasa a doua fiind at\u00e2t de sf\u00e2\u0219ietoare, s\u0103 transmit\u0103 la adul\u021bi dar, mai ales, la un alt copil de v\u00e2rsta lor at\u00e2ta emo\u021bie. L-am \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at pe Radu din nou \u0219i i-am zis c\u0103 \u00eei doresc tot binele \u0219i c\u0103 sper c\u0103 o s\u0103-i fie mai bine acolo unde merge. \u0218i s\u0103 roage pe cineva s\u0103 i le citeasc\u0103 \u00een tihn\u0103 pe celelalte, c\u0103ci mi-am dat seama c\u0103 nu mai puteam.<\/p>

\u00centre timp, al\u021bi trei elevi de-ai mei, vecini cu Radu, au ie\u0219it afar\u0103 s\u0103 se joace cu el. Au \u00eenceput s\u0103 zburde, iar eu am r\u0103mas f\u0103r\u0103 ap\u0103rare \u00een fa\u021ba pove\u0219tii necru\u021b\u0103toare a b\u0103iatului, spus\u0103 de gura bunicii.<\/p>

Mama lui Radu, imediat dup\u0103 ce a venit din Germania (unde, ne\u0219tiind s\u0103 scrie \u0219i s\u0103 citeasc\u0103 nici \u00een limba matern\u0103, a avut preocup\u0103ri mai\u2026 neortodoxe) s-a internat \u00een spital pentru un TBC foarte grav, care \u00eencepuse s\u0103 atace oasele. Bunica mi-a spus resemnat\u0103 c\u0103 \u201eprobabil nu mai are mult\u201d. Niciunul dintre p\u0103rin\u021bi nu s-a preocupat de copii; p\u00e2n\u0103 acum un an au trimis bani, dar de un an de zile se descurc\u0103 cu to\u021bii pe salariul bunicii de 800 RON.<\/p>

\u201eA trebuit s\u0103 rup de la gura copiilor acum vreo 3-4 zile ca s\u0103 \u00eei trimit mam\u0103-sii \u00een spital de m\u00e2ncare\u2026 Na, trebuie \u0219i acolo.\u201d Cu spr\u00e2ncenele ridicate a \u00eengrijorare \u0219i resemnare a spus \u201eNu mai putem s\u0103 tr\u0103im a\u0219a. \u00cemi pare r\u0103u c\u0103 am luat decizia asta c\u0103 eu i-am crescut pe to\u021bi patru\u2026 Ce s\u0103 le ofer eu? Nu am carte, sunt incult\u0103\u2026 Las\u0103, acolo la c\u0103min o s\u0103 fie bine. O s\u0103 se ocupe de ei. Au mai fost 7 copii ai unui vecin \u0219i au ie\u0219it de acolo educa\u021bi, lini\u0219ti\u021bi, cu locuri de munc\u0103\u2026 A\u0219a va fi poate \u0219i pentru Radu al nostru.\u201d<\/p>

\u0218i pl\u00e2ngea. Se uita dup\u0103 el pe strad\u0103, m\u0103 uitam \u0219i eu. \u00cencercam s\u0103 v\u0103d dincolo de veselia lui de moment; oare ce sim\u021bea? Bunica parc\u0103 mi-a citit g\u00e2ndurile \u0219i mi-a zis: \u201eEu i-am luat pe to\u021bi patru \u0219i le-am vorbit omene\u0219te. Ei au \u00een\u021beles c\u0103 e spre binele lor. Las\u0103, s\u0103 m\u0103 \u00eenjure ei acum c\u0103 peste ani or s\u0103-mi mul\u021bumeasc\u0103.\u201d<\/p>

Lini\u0219te. M\u0103 g\u00e2ndeam ce bine ar fi fost s\u0103 m\u0103 \u00eentind \u00een pat, c\u0103ci r\u0103ceala mi-o cerea. Apoi m\u0103 certam pe mine \u00eens\u0103mi pentru egoismul de a m\u0103 fi g\u00e2ndit la patul meu, c\u00e2nd copilul care alerga vesel pe strad\u0103 nu \u0219i-l va mai vedea \u0219i c\u0103, probabil, pentru cei 9 ani ai lui, noul este ostil.<\/p>

M-am rupt de bunic\u0103 mul\u021bumindu-mi c\u0103 am fost a\u0219a de dr\u0103gu\u021b\u0103 \u0219i spun\u00e2ndu-mi dac\u0103 m-a\u0219 sup\u0103ra s\u0103 \u00eei dea lui Radu num\u0103rul meu, c\u0103ci ea \u0219tia c\u0103 de la c\u0103min el mai poate suna oameni. Cu bucuria de a recupera ce nu am apucat s\u0103 fac pentru el, i-am zis c\u0103 e perfect pentru mine. Bunica l-a rugat pe Radu s\u0103 m\u0103 conduc\u0103.<\/p>

M-am v\u0103zut cu trei b\u0103ie\u021bei \u00een juru-mi, care voiau s\u0103 m\u0103 duc\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een cap\u0103tul str\u0103zii. Le-am zis at\u00e2t de juc\u0103u\u0219 c\u00e2t mai puteam \u00een momentul \u0103la: \u201eAm o m\u00e2n\u0103 liber\u0103 care se cere ocupat\u0103!\u201d \u0219i unul dintre b\u0103ie\u021bei a s\u0103rit s\u0103 m\u0103 ia de m\u00e2n\u0103. Cel\u0103lalt l-a certat: \u201eB\u0103, nu fi r\u0103u, las\u0103-l pe Radu\u201d \u0219i i-a cedat m\u00e2na mea lui Radu, cu respect mut fa\u021b\u0103 de dreptul lui. \u00cei spuneam b\u0103iatului cu inima rupt\u0103: \u201eS\u0103 m\u0103 suni, Radu. Orice problem\u0103 ai \u0219i crezi c\u0103 te pot ajuta, s\u0103 m\u0103 suni, da?\u201d. T\u0103cea, iar eu \u00eemi mutam din nou aten\u021bia pe m\u00e2nu\u021ba cald\u0103 care m\u0103 \u021binea ferm.<\/p>

Le-am zis c\u0103 \u201eGata, acum \u0219tiu drumul.\u201d Mi-au zis: \u201eDoamna, ne punem acolo la lac s\u0103 v\u0103 facem cu m\u00e2na c\u00e2nd trece\u021bi pe partea cealalt\u0103.\u201d \u201eBine, le-am zis, dar sta\u021bi s\u0103 v\u0103 fac o poz\u0103\u201d, \u0219tiind c\u0103, probabil, nu-l voi mai vedea pe Radu prea cur\u00e2nd. Am plecat, spun\u00e2ndu-le un \u201ePa\u201d spart.<\/p>

\"img_20161122_153126419\"<\/p>

Am ajuns pe strada principal\u0103, \u00een dreptul lacului. Nu \u00eemi d\u0103deam seama \u00een ce punct al celeilalte laturi a lacului trebuia s\u0103 m\u0103 uit ca s\u0103 \u00eei v\u0103d. Nu fusesem atent\u0103 la distan\u021ba pe care o f\u0103cusem ca s\u0103 m\u0103 pot orienta. Treceau ma\u0219ini, tremuram de-un \u00eenceput de febr\u0103 \u0219i \u00eemi tr\u0103geam nasul din cinci \u00een cinci secunde. Vedeam c\u00e2teva vaci care p\u0103\u0219teau iarba obosit\u0103 \u0219i eram invidioas\u0103 pe via\u021ba lor simpl\u0103, lipsit\u0103 de g\u00e2nduri. \u0218i aud deodat\u0103 un \u201emnaaaa\u201d adus de v\u00e2nt. \u00cenc\u0103 o dat\u0103, \u0219i disting un \u201ePa, doamnaaa\u201d.<\/p>

Am v\u00e2zut trei pete rozalii care fluturau spre mine prin desi\u0219ul de ramuri maronii. Nu \u00eei distingeam de-a-ntregul. Apoi am v\u0103zut cum s-au stins petele rozalii \u0219i am v\u0103zut o pat\u0103 alb\u0103 alerg\u00e2nd printre ramuri. Era c\u0103ciula unuia dintre ei.<\/p>

G\u00e2ndurile mi-au trop\u0103it prin minte mult timp \u0219i m\u0103 ap\u0103sau mai tare dec\u00e2t r\u0103ceala. Mi le \u00eendredin\u021bez acum cititorilor acestui text, sper\u00e2nd la mai bine pentru copiii ca Radu.<\/p>

Iar \u021bie, Rom\u00e2nia, \u00ee\u021bi \u00eencredin\u021bez acest copil r\u0103t\u0103cit \u0219i am \u00eencredere \u00een tine c\u0103 o s\u0103-i dai un drum coerent. Poate asfaltat de data asta, nu tot din p\u0103m\u00e2nt b\u0103t\u0103torit.<\/p>

P.S. Pentru publicarea acestui articol am ob\u021binut acordul bunicii. Radu este un pseudonim, pentru protejarea identit\u0103\u021bii copilului.<\/p>

Acest profesor este beneficiar al proiectului NEWTT<\/span>\u00a0(<\/span>564718-EPP-1-2015-2-BG-EPPKA3-PI-POLICY), cofinan\u021bat prin KA3 a Erasmus+, a UE.<\/span><\/em><\/p>\t\t\t\t\t\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t\t<\/div>\n\t\t<\/div>\n\t\t\t\t\t<\/div>\n\t\t<\/section>\n\t\t\t\t<\/div>\n\t\t","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Autor: Mina G\u0103lii, profesoar\u0103 genera\u021bia a III-a, sus\u021binut\u0103 de Teach for Romania 17 noiembrie. \u00cemi verific ghiozdanul dac\u0103 am testele copiilor date cu o zi \u00een urm\u0103, fi\u0219ele pentru ziua \u00een curs \u0219i planific\u0103rile, c\u0103 poate mai lucrez un pic la ele \u00een tren (de\u0219i \u0219tiu c\u0103 mintea mi-e complet blank \u00een fiecare zi pe […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":7690,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_acf_changed":false,"footnotes":""},"categories":[18],"tags":[],"class_list":["post-4626","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-profesori-si-alumni"],"acf":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/teachforromania.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4626","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/teachforromania.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/teachforromania.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/teachforromania.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/teachforromania.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4626"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/teachforromania.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4626\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11069,"href":"https:\/\/teachforromania.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4626\/revisions\/11069"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/teachforromania.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media\/7690"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/teachforromania.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4626"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/teachforromania.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4626"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/teachforromania.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4626"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}