Despre curiozitatea de a afla lucruri noi și bariera invizibilă din online cu Iuliana Oprea, învățătoare

Iuliana Oprea

Interviu cu Iuliana Oprea, învățătoare în cadrul programului Teach for Romania

Iuliana și-a dorit dintotdeauna să devină profesor. Chiar dacă drumul până la împlinirea acestui vis a fost anevoios, determinarea sa de a-și aduce contribuția a triumfat în cele din urmă.

Decizia de se alătura comunității Teach for Romania a venit din dorința de a face ceva mai mult pentru societatea în care a ales să rămână. A simțit că trebuie să meargă acolo unde e mai multă nevoie de ea, respectiv în mediile dezavantajate, iar spre marea ei surprindere, a descoperit copii cu zâmbetul pe buze mereu, în ciuda realității dure pe care o trăiesc.

Bucuriile ei nu au întârziat să apară, mărturisindu-ne că cele mai valoroase momente sunt acelea în care observă curiozitatea copiilor de a afla lucruri noi. Educată în spiritul convingerii că nu contează de unde venim și că toți suntem demni de o șansă pentru o viață mai bună, progresul copiilor de la clasă reprezintă pentru Iuliana adevăratul succes care o împlinește.

Înainte de pandemie, Iuliana creiona visurile a 24 de copii dintr-o localitate din județul Galați. Acum, reușește să le coloreze doar pentru 13 copii, care au avut un telefon sau o tabletă. Ea face parte din generația a șasea de profesori susținuți de Teach for Romania și este sprijinită în cadrul parteneriatului cu  UiPath Foundation.

Ceea ce m-a surprins la copiii pe care i-am găsit este că sunt mereu cu zâmbetul pe buze și totuși atât de conștienți și ancorați în realitatea pe care o trăiesc.”

Ce ai făcut înainte de Teach for Romania și de ce ai vrut să devii profesor pentru copiii din mediile dezavantajate?

Dintotdeauna mi-am dorit să fiu profesor. Planul inițial a fost să devin profesor de limba și literatura română, de aceea am terminat și o facultate în domeniu. Cum lucrurile nu au stat așa cum le-am plănuit, după terminarea facultății am lucrat în alte domenii, precum alimentație și turism (am fost ospătar) și apoi câteva luni am lucrat într-un centru de procesare valori. Între timp am aflat de Teach for Romania și pentru că simțeam că nu sunt mulțumită de job-ul pe care îl aveam și îmi doream să fac ceva mai mult pentru societatea în care am ales să rămân, am decis să aplic pentru a ajunge profesor în mediile defavorizate, acolo unde simțeam că e mai multă nevoie.

Ce te-a surprins la copiii pe care i-ai găsit și la noul mediu?

Ceea ce m-a surprins la copiii pe care i-am găsit este că sunt mereu cu zâmbetul pe buze și totuși atât de conștienți și ancorați în realitatea pe care o trăiesc. Sunt copii de etnie romă, tradiționali și cred că cea mai mare provocare pe care o au este că trebuie să respecte tradițiile și obiceiurile acestei culturi. Pe lângă acest lucru, o altă provocare ar fi violența fizică și verbală, la care sunt expuși.

Cum arăta o zi normală înainte de situația aceasta?

Ziua mea de lucru începea la 6 dimineața, ora la care mă trezeam. Aveam de parcurs un drum de aproximativ o oră până la școala la care predam. De la 8 la 12 aveam ore cu cei mici, iar apoi porneam spre casă. Îmi luam aproape două ore libere în care încercam să mă relaxez și să mă deconectez de la ce s-a întamplat în acea zi la școală, pentru ca mai apoi să mă apuc de pregătit materialele pentru a doua zi (dura aproximativ 2 ore).

Cum s-a făcut trecerea în online a interacțiunilor tale cu elevii?

Începutul a fost cu un strop de panică și adrenalină, deoarece aveam numerele de telefon doar de la câțiva părinți ai copiilor. Așa că, am început să dau sfară-n țară că îi caut și am nevoie de numerele lor de telefon pentru a ne continua lecțiile. Acest proces nu a durat prea mult, pentru că am fost ajutată de unul dintre “stâlpii” clasei care e mereu gata să-ți sară în ajutor și care s-a mobilizat foarte repede. El mi-a dat numerele pe care le avea în agenda telefonului și a reușit să își mai găsească câțiva colegi, din vorbă în vorbă, prin vecini.

Chiar și așa, nu am reușit să ne strângem toți, având acum în lista de WhatsApp (pentru că asta este aplicația cu ajutorul căreia comunicăm) doar 13 copii din 24.

 „Una dintre provocările întâlnite este această barieră invizibilă pe care o pune online-ul.”

Care a fost/este cea mai mare provocare a ta în calitate de învățătoare? Dar succes?

Cea mai mare provocare a mea de până acum, care încă îmi dă bătăi de cap și îmi apasă toate butoanele este tocmai problema violenței. Nu pot numi unul în special, dar cele mai valoroase momente de până acum sunt cele în care observ la ei curiozitatea de a afla lucruri noi.

Cel mai mare succes pe care l-am avut a fost atunci când am observat că elevii care aveau probleme cu alfabetul (predau la clasa a III-a) au facut progrese.

Care sunt provocările acum în online?

În această perioadă, desigur că s-au ivit noi provocări și situația în sine ne pune la încercare emoțiile, trăirile și sentimentele. Una dintre provocările cele mai mari consider că e tocmai această barieră invizibilă pe care o pune online-ul. Uneori, lucrurile erau dificil de explicat și la școală, acolo, în clasă cu elevii unde le vedeai privirile și le simțeai vibe-ul, iar acum lucrurile au devenit și mai dificile. Pare că uneori explicațiile mele nu ajung la ei, deși avem semnal și ne auzim clar. Cred că, această provocare s-ar putea verbaliza în întrebarea dacă, într-adevăr, producem învățare în această perioadă, și nu mă refer la predare de noi conținuturi, ci la simplul fapt dacă ceea ce facem este relevant pentru copii, dacă îi va ajuta mai târziu, dacă dezvoltăm sau continuăm procesul început anterior care constă în formarea și dezvoltarea, respectiv, consolidarea unor competențe.

O altă provocare este faptul că elevii mei nu au o educație în online. Adică, nu au mai lucrat până acum pe platforme sau cu ajutorul aplicațiilor, așa că eu am ales varianta WhatsApp, fiind cea mai simplă de utilizat și pe care ei o cunosc. Cu toate acestea, dezavantajul este faptul că nu pot lucra cu mai mulți elevi deodată.

O altă provocare constă în faptul că mi-aș dori ca după această vacanță să ne strângem mai mulți. Încă mă gândesc la variante pentru a ajunge și la ceilalți copii care ar avea un telefon și internet doar că locuiesc în cealaltă parte a satului și acolo nu am nici măcar un elev prin care i-aș putea contacta și pe restul.

Ce îți dorești cel mai mult pentru școlile și comunitățile vulnerabile din România?

Pentru școlile și comunitățile vulnerabile din România mi-aș dori mai mult sprijin financiar din partea statului și coagularea unor comunități mai puternice formate din oameni care își doresc să facă bine în comunitatea lor; totodată, ar fi nevoie și de consilieri și psihologi școlari care să sprijine copiii și să ne ajute și pe noi, profesorii și învățătorii să creăm o atmosferă armonioasă în școli. Mi-aș dori aceste lucruri deoarece în aceste comunități, copiii nu pot beneficia de activități extrașcolare, diferite de cele clasice din Săptămâna Altfel, și uneori, nu își permit resursele minime necesare pentru desfășurarea orelor. Probleme sunt și în plan psihologic, așa ca niște oameni axați pe dezvoltare personală sunt bineveniți.

Add a heading

Prima vizită a copiilor la un muzeu. De data aceasta în online.

Povestește-ne despre o lecție neașteptată pe care ai primit-o până acum.

Una dintre lecțiile pe care le-am primit până acum, deși este clasică, m-a facut să mă gândesc mult timp la ea și să îmi rămână în memorie, este aceea a bunătății copiilor dincolo de felul în care se poartă adulții cu ei și puterea lor de a vedea dincolo de momentele mele mai puțin bune și grele. Într-o zi, câțiva băieți din clasă au facut pozne la școală, și ca urmare, m-am supărat și le-am atras atenția cu privire la incidente. În următoarea dimineață, una dintre fetițe a venit la mine și m-a întrebat dacă putem vorbi fără să ne audă cineva. Dorea să îmi ofere o felicitare făcută de ea ca semn de împăcare pentru ca băieții mă supăraseră cu o zi înainte, rugându-mă să nu mai spun nimănui. A fost lecția bunătății și simplității venită din inima unui copil.

Cum e pentru tine noua postură, ca experiență?

Predatul în online e destul de provocator, un mai mare consumator de energie decât predatul clasic, uneori frustrant, fiindcă nu dispunem de cele necesare la o calitate mulțumitoare, dar și pentru că nu mă pot baza pe sprijinul părinților pentru a-mi susține inițiativele și direcțiile pe care încerc să le dau. De asemenea, o altă frustrare provine și din faptul că acești părinți nu își pot ajuta copiii, efectiv, în activitățile de învățare, deoarece ei înșiși nu sunt alfabetizați (o parte dintre ei).

Cum a arătat săptămâna „Școala Altfel” în online?

Școala Altfel a avut loc, zic eu, așa cum am putut să o facem noi (eu și copiii) mai bine. Așadar, din programul acesteia au făcut parte: vizită la Muzeul Național de Istorie Naturală Grigore Antipa din București pe baza căreia am discutat ce le-a plăcut și ce nu, scopul acestei vizite fiind plasarea elevilor într-un context nou pe care ei nu l-au mai experimentat până acum; și câte o provocare zilnică pe care ei trebuiau să o îndeplinească aducându-mi dovezi, cum ar fi, poze, filmări, mesajele vocale pe care mi le trimiteau pentru rezolvarea acesteia.

Cum crezi că e important să arate și să fie rolul tău de profesor în perioada în care școlile sunt închise?

Consider că în această perioadă ar trebui să fiu pentru elevii mei una dintre persoanele pe care ei știu că o găsesc acolo, la telefon, pentru întrebări, povești, dar și pentru a ne continua orele. Nu mereu reușesc să le răspund promt la apeluri și mesaje, dar le trimit răspunsuri/informații imediat ce mă eliberez. În ceea ce privește lecțiile, consider că un program bine stabilit, o planificare bine alcătuită pentru a consolida cele parcurse până la momentul întreruperii activității, este ceea ce avem nevoie pentru a trece cu bine peste această perioadă și pentru a nu pierde legătura cu mediul educațional.

Totodată, cred că e important să ne odihnim cu toții, mai ales că avem vacanța din perioada sărbătorilor, și să facem lucrurile cu măsură.

„Prezenți în clasă. De acasă” este seria de povești despre cum păstrează legătura copiilor cu școala, cât și ce resurse de e-learning folosesc profesorii și alumnii din Teach for Romania. Citește despre cum își organizează profesorii rutina zilnică și orele în online pe blogul nostru sau pe Școala pe Net, platforma cu resurse pentru profesori lansată alături de Centrul de Resurse in ComunicareAsociația Techsoup Romania și Seeding Knowledge Foundation. Împreună se poate.

Abonează-te la newsletterul nostru aici pentru a afla ce mai facem în Teach for Romania.

Iuliana Oprea-1

 

No comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *