Construim modele pentru viitor. Alături de Felicia Ionescu, alumnă Teach for Romania.

February 5, 2021
Comments Off on Construim modele pentru viitor. Alături de Felicia Ionescu, alumnă Teach for Romania.

Felicia face parte din prima generație de profesori din programul nostru și este unul dintre cei 18 curajoși cu care ne-am început povestea în 2014. Nu știa pe atunci ce presupune rolul de învățător într-o comunitate vulnerabilă, însă un lucru era cert – voia să intre în învățământ și să aibă un impact pozitiv în viețile unor copii.

Prima ei experiență la catedră a fost într-un sat din inima pădurii, undeva în județul Argeș, într-o comunitate de etnie romă. Realitatea de acolo a zguduit-o și întărit-o deopotrivă. Condițiile de trai ale elevilor săi erau departe de normalitate, iar diminețile de iarnă și le începeau deseori lângă caloriferul din clasă, înainte de începerea oricărei lecții.

Mi-am dat seama că nefericirea pe care o vedeam în ei era, de fapt, în mine. Ei erau fericiți, în ciuda tuturor neajunsurilor. Atunci am început să învăț să accept că nu pot să controlez tot. Că nu pot face totul de una singură.

Ce-și dorea cel mai mult era să-i învețe să scrie și să citească. Abia în anul 2 a reușit să vadă progrese, cu multă muncă și perseverență.

După cei 2 ani de program a vrut să încerce și ceva nou, așa că s-a mutat în Gârcini, Brașov, unde mai erau două colege de generație. Era entuziasmată de proiectele extra-curriculare pe care le făceau acestea în comunitate, așa că i s-a părut o oportunitate bună de dezvoltare și de impact dincolo de sala de clasă. Aici a fost locul în care a primit o nouă provocare – clasa pregătitoare – și și-a dat seama cât de importantă este, de fapt, educația timpurie.

Copiii mici sunt adorabili, însă ai nevoie de o răbdare uriașă până când se formează niște rutine. Abia apoi poți merge mai departe.

Astăzi lucrează la o grădiniță privată din București, însă inima i-a rămas în continuare la sat, unde de altfel vrea, la un moment dat, să se întoarcă. Îi lipsește simplitatea omului de la sat, care o încărca cu energie, dar și gândul că impactul asupra unui copil dintr-o comunitate provocatoare este mult mai mare. Se gândește să își dea toate gradele și, în timp, să devină metodist. În plus, nu exclude ideea ca la un moment dat să ajungă directorul unei grădinițe. Ideea de a veni cu o viziune asupra unui loc și de a pune lucrurile în mișcare alături de o echipă unită de același scop, o face să viseze inclusiv la acest drum.