Academia (Copii)lor

Autor: Giorgiana Aștefanei, specialist marketing Teach for Romania

Luni, 10 august, 8 dimineața – e forfotă mare în casă. Sara așteaptă cu nerăbdare începutul orelor din prima școală de vară la care participă, Academia Copiilor – partea practică din Academia de Leadership și Pedagogie Digitală organizată de Teach for Romania.

Are 10 ani jumătate și în carnetul ei cu visuri și-a propus ca, până la 11 ani, când va intra în clasa a V-a, să citească o sută de cărți. Acum a ajuns la a 67-a carte – primul volum al trilogiei „O istorie secretă a Țării Vampirilor”. Îi place, dar preferata ei rămâne seria Harry Potter. Pe la 9 ani visa să devină arhitect, dar și-a dat seama că își dorește să devină profesoară de limba și literatura română – ca mama ei care face asta de 11 ani. Sara se gândește și la opțiunea de a deveni scriitoare. Pe biroul dinspre geam stau așezate milimetric laptopul, căștile, un caiet de notițe și pixul preferat.

„N-am mai participat niciodată la o școală de vară. Sunt foarte, foarte entuziasmată”, spune ea în timp ce se așează pe scaun. Emoțiile o năpădesc la prima întâlnire cu multele chenare dreptunghiulare din Zoom. Sunt colegii ei, dar și copii pe care nu-i cunoaște, de la o altă școală participantă în academie. Fratele ei, Alex, se uită timid prin crăpătura ușii la sora lui. Are 4 ani și e mezinul familiei.

Primele ore trec rapid. E o bucurie mare că își revede colegii, dar și mai mare că face cunoștință cu alți copii și 3 învățătoare noi, cu care se va revedea online timp de șapte zile. Vor face împreună ore de limba și literatura română, matematică și științe.

O altă emoție își face loc pe chipul Sarei la final de zi. Sunt 284 de persoane la un loc, pe Zoom. „Nu credeam că suntem atât de mulți. Sunt uimită să văd câți copii sunt aici”, adaugă Sara participând la prezentarea comunităților participante în Academie. Profesori, copii, părinți, tutori, mentori, 21 de comunități conectați în mediul virtual. Cum să nu ai emoții?

Foto: Luiza Bălăceanu

Școala din vatra uliței

Robert, un șturlumbatic cu ochii albaștri, este „argintul viu din casă” – cum îi spune mama sa. S-a așezat comod pe canapeaua învelită cu o cuvertură roșie, la răcoarea dată de bolta viței de vie din curte. Este cel mai mare din familie și, de după perdeaua îngălbenită, îl urmăresc privirile curioase ale surorii mijlocie.

Sora cea mai mică e mai curajoasă și vine lângă Robert să vadă ce face pe tabletă. Și pentru el e o nouă zi de școală – în timpul vacanței. Ține tableta pe picioarele julite și cu degetele mâzgălite face magie pe ecran. E fericit că-și revede colegii. Chiar dacă nu se văd față în față, face glume și râde zgomotos cu prietenii lui, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat în aceste ultime luni. Și pentru el este pentru prima dată când participă la o școală de vară, chiar dacă are loc în mediul digital. A aflat de ea de la doamna lui învățătoare, care l-a înscris în Academie.

Îi e dor de prietenii lui de la școală, care nu locuiesc în apropiere, dar asta nu-i împiedică să nu țină legătura. De când a primit tableta, face schimb de mesaje vocale cu ei pe WhatsApp sau își organizează video conferințe și își împărtășesc ce năzbâtii au mai făcut. Robert ne prezintă mândru bicicleta lui roșie și dă câteva ture printre cocenii de porumb pe ulița îngustă. Prietenii de năzdrăvănii sunt și ei acolo, lângă un cal care paște liniștit pe maidanul proaspăt cosit.

După juliturile de pe picioare îți dai seama că toată ziua pedalează la bicicletă dintr-un capăt în celălalt al drumului sau că se joacă și aleargă cu vecinii lui până când se face întuneric. Dar asta nu e tot – Robert are un simț ascuțit al dreptății. Visul lui este să devină polițist când va termina școala. A auzit că la el în sat cineva a spart magazinul la care mergea să le ia surorilor lui chipsuri și, de atunci, își dorește să pedepsească răufăcătorii. Dar până la a ajunge la acest pas, e conștient că e nevoie să continue să învețe atât el, cât și sora lui mijlocie, care visează să devină avocată.

Mama lui este bucuroasă că Robert participă la Academie și că nu pierde legătura cu școala – o legătură atât de fragilă în perioada asta complicată. „E important să termine școala, chiar dacă e mai năzbâtios și mai încăpățânat. De când a venit doamna lui de acum (n.r. Ioana Cordoș-Pană, învățătoare în generația a 6-a în programul Teach for Romania) Robert are mai multă încredere în el. Doamna învățătoare a început să mă sune din când în când și de fiecare dată eu o întrebam: „Aoleu, pe cine a mai bătut? Ce-a mai făcut rău?”, dar nu, doamna Ioana mă suna să-mi spună ce lucruri bune a făcut la școală, să-l laude. Eu eram obișnuită să fiu sunată atunci când el era obraznic – până în clasa a 3-a Robert a avut mai multe învățătoare”, ne povestește printre lacrimi mama lui Robert.

Foto: Luiza Bălăceanu

Comoara lui Gabriel, școala

Gabriel sau Gabi, cum îi spune mama, este un băiat emotiv, dar foarte curajos. Are 10 ani și un vis măreț. Precum colegul lui de clasă, Robert, își dorește să devină polițist după ce termină cele 12 clase, un vis pentru care are mult de învățat și este conștient că e nevoie de multă muncă. Pasionat de muzică hip-hop și de cântat, intră în camera lui cu perdea imprimată cu personajele din desenul animat „Cars” și, meticulos, conectează căștile la tabletă, le aranjează pe urechi, pornește aplicația de Zoom și se conectează.

Pe 18 august, în ultima zi a Academiei, are de prezentat harta comorilor la care a lucrat împreună cu mama lui. Nu-i vine a crede cât de repede a zburat timpul în această perioadă. Când vine vorba de trei lucruri care i-au rămas în minte din academie, Gabriel ne-a povestit că: „Mi-a plăcut că am făcut harta comorilor, că am dat o evaluare despre cum a fost zilele astea și că am fost prezent. Dar cel mai mult mi-a plăcut că în perioada asta au fost colegii mei toți, până și cei care nu veneau la școală și asta m-a mirat și într-un fel m-a și bucurat. Am fost fericit că au intrat și ei.”

Au fost șapte zile în care, alături de învățătoarele din academie, a făcut calcule cu fracții la matematică, exerciții care-i dădeau bătaie de cap, au vorbit despre emoții și au făcut un barometru al lor, au discutat despre circuitul apei în natură și despre importanța protejării mediului înconjurător. Gabriel recunoaște că i-a plăcut mult cum au predat și cum au explicat doamnele și ne mărturisește „eu, sincer, dacă aș fi în locul lor, n-aș reuși”, pentru că e greu în online.

Perioada asta de școală în timpul vacanței a fost puțin diferită față de ultimele 3 luni de școală dinainte de vară. „Au fost mai mulți copii pe care nu-i cunoșteam și mai multe doamne cu care am făcut activități interesante.”

Îi e dor de colegi și, mai ales, de holul școlii. Înainte să înceapă Academia (Copii)lor a fost la școală, atunci când doamna i-a anunțat pe copiii participanți să vină să își ia rechizitele și tabletele primite de la Teach for Romania. A fost mare veselie când s-au revăzut cu toții față în față și când au împărtășit cât de dor le-a fost unul de celălalt, de clasă, de școală și de terenul de sport. „Era mai frumos când mergeam la școală, stăteam la 7 dimineața și așteptam microbuzul. Mi-e dor de orele normale și de holuri.”

Foto: Ștefan Kanovici

Academia Copiilor a adus la un loc peste 300 de copii din 21 de comunități rurale dezavantajate și, timp de 7 zile, s-au conectat alături de cei 55 de viitori profesori în programul nostru și au învățat împreună în online. Accesul copiilor la învățarea online a fost asigurat cu ajutorul prietenilor și partenerilor noștri, alături de care am livrat 330 de kit-uri de învățare, tablete și căști. În perioada Academiei Copiilor am vizitat 3 copii de clasa a IV-a din Nuci-Micșunești Moară, județul Ilfov, pentru a vedea cum arată o zi din viața lor și care sunt emoțiile de partea cealaltă a ecranului. Ne bucurăm că, în ultima zi a Academiei, am avut-o alături și pe Ioana Chicet Macoveiciuc, care le-a citit copiilor povestea „Băiețelului cu aripa de fluture”, o poveste despre oamenii speciali. După întâlnirea cu Ioana, visul Sarei de a deveni scriitoare a devenit mai puternic.

Mulțumim, părinților copiilor pentru că au fost alături de noi, profesoarei – Ioana Cordos-Pana, doamnei director a Școlii Gimnaziale Nuci-Micșunești Moară. Documentare foto: Luiza Balaceanu și video Ştefan Iulian Kanovici de la New Sequence.

Acest proiect nu ar fi putut realizat fără ajutorul primit de la PEPCO Romania.

Video Youtube: Academia (Copii)lor.

Abonează-te la newsletterul nostru aici pentru a afla ce mai facem în Teach for Romania.

No comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *