Micile transformări după o săptămână de Leadership Summer Academy. Interviu cu doi profesori

July 8, 2018
Mina Gălii

A trecut o săptămână de când programul Leadership Summer Academy a luat ființă pentru a cincea oară, cu noua generație de profesori susținuți Teach for Romania. Printre ei, sunt câteva persoane care au experiență anterioară de predare și am hotărât să discutăm cu două dintre ele pentru a afla cum simt că evoluează și le folosește perioada de training scursă până acum.

Olguta

Una dintre cele două persoane este Olguța. Este profesoară de engleză din 2009 și spune că în această săpămână care a trecut din toate cele șase, și-a dat seama că e ok să fii autentic, să spui ce simți, să îți vină să plângi sau să recunoști dacă ți-e greu. În virtutea autenticității regăsite, ne-a mărturisit că se simte complexată, ba chiar cu o mare presiune pe umeri din partea celorlalți colegi din program care au așteptări înalte de la ea pentru că are experiență anterioară de predare.

„Pentru cei care nu au experiență la clasă este mult mai ușor să învețe ceva acum și să aplice direct; pentru mine, recunosc, este mult mai greu să deconstruiesc ceea ce știam și să reconstruiesc.”

Olguța și-a dat seama că în prima zi de LSA a reușit să descopere ceva despre ea însăși. A doua zi, la fel. La fel și în următoarele zile, și a tras concluzia că programul este ceea ce îi lipsea din a deveni un om mai conectat la sine.

„De exemplu, mi-am dat seama că îmi este foarte frică de judecata adulților. Cu copiii mă simt foarte conectată: greșesc, am curaj să recunosc în fața lor că am greșit și că sunt și eu un om. […] A fost incredibil pentru mine ca un om, o colegă care mă cunoaște de câteva zile, să îmi spună că am lucruri importante de spus și că trebuie să fiu mai curajoasă. Și chiar am reușit.”

Am întrebat-o pe Olguța, după o săptămână de expunere la program, ce ar simți acum că ar fi necesar ca orice profesor să știe atunci când intră pentru prima dată în sistemul de învățământ: „Să știe în fața cui se duce și ce are de făcut; el merge acolo să se deschidă în fața unor copii, să își recunoască limitele, să încerce să și le depășească și să găsească un echilibru între a fi om și a fi profesor, nu doar să se împotmolească în materie, sau invers.”

I-am pus o întrebare delicată și dificilă Olguței, însă tocmai ceea ce menționase anterior (că a învățat să recunoască cine este ea și care-i sunt limitările) a făcut-o să răspundă foarte autentic. Am întrebat-o ce greșeli crede că făcea înainte și ce crede că va îmbunătăți la felul ei de a fi la clasă în cele ce urmează.

„De-a lungul timpului mi-am tot hrănit orgoliul știind că sunt profa aia iubită, care-i înțelege pe copii. Totuși, aveam elevi care îmi spuneau că nu știu, că nu înțeleg și nu știam ce să fac pentru ei. Mai departe, însă, când voi reveni la catedră, voi ști să insist mai mult pe relația cu ei și să îi întreb pe fiecare dintre ei cum pot să îl ajut să învețe mai ușor limba engleză. Vreau să mă asigur că toți devin responsabili de învățarea lor.”

 

Cel de-al doilea profesor cu care am discutat despre experiența de numai o săptămână este Alexandra. Cu o experiență anterioară de predare de 8 ani, Alexandra ne-a povestit despre luptele pe care le-a dus pentru copiii care i-au ajuns în grijă în primii ani de învățământ: o clasă pe care nimeni nu o dorea, cu componență în majoritate de etnie romă, căreia i se oferea sala cea mai dezafectată din școala respectivă, o clasă-laborator, rece și impersonală, atunci când intrau în clasa a cincea.

„Teach for Romania este, pentru mine, unul dintre ultimele motive pentru care mai rămân alături de învățământ. Atunci când te lupți de unul singur pentru dreptatea copiilor ai impresia că ești un neintegrat, un nebun și nu mai faci față acestei presiuni. Îmi dau seama că aici, la Teach for Romania, mă aflu printre oameni care au aceleași valori ca mine, care încearcă să facă tot ce pot mai bine pentru copii. O lecție pe care am învațăt-o este că nu poți schimba nimic singur – chiar și Teach for Romania va ajunge să aibă rezultate treptat.”

Alexandra

Una dintre lecțiile pe care Alexandra le-a înțeles în numai o săptămână de program este că înainte lucra destul de intuitiv pentru binele copiilor și își proiecta lecțiile de așa natură încât ei să înțeleagă,  fără să fi avut o structură organizațională foarte riguroasă. Structura pe care simte că o așază informațiile de la Teach for Romania o vor ajuta în continuare în lucrul cu copiii.

„Mi-am dat seama și că regulile au un rol important. Având un background artistic, am fost obișnuită să fiu mai rebelă și să nu mă supun regulilor care nu se justifică. Din sesiunile avute zilele astea mi-am dat seama că regulile, chiar dacă nu mă împac cu terminologia, sunt importante, mai ales când lucrezi cu zeci de profesori și sute de copii. Probabil le voi numi structură de bun simț sau legile armoniei, dar ele sunt necesare pentru a-i ajuta pe copii să se lucreze și să se integreze in grupuri diverse.”

Am întrebat-o ce ar alege din câteva lucruri pe care ea le-ar considera important de știut de către fiecare nou-profesor în sistemul de învățământ.

„Ar trebui să fie conștienți că pot face o diferență, chiar dacă mică, individual, dar o diferență importantă nu poți face decât în grup. De aceea, ei ar trebui să știe să fie diplomați cu colegii de cancelarie și să își respecte propriile valori până la capăt. Aș mai fi vrut să știe că e sănătos să îți găsești oameni asemenea ție, pe același calapod de valori, în sistem sau chiar în alte domenii, astfel încât să rămâi conectat la cine ești.”

Alexandra ne-a povestit că, lucrând cu categoriile defavorizate, și-a dat seama că acei copii sunt foarte manuali, foarte practici și că au nevoie să vadă un rezultat imediat din munca lor, altfel nu înțeleg și își pierd repede răbdarea. După această primă săptămână în care a explorat noi dimensini ale deschiderii de sine în fața celorlalți și a discutat principii sănătoase de raportare la copii, ne-a spus că greșeala pe care a făcut-o înainte a fost să considere lecțiile de Educație Plastică ca un mic stop-cadru din viețile copiilor și dacă reușea sa îi facă să se exprime liberi și să obțină rezultate era mulțumită.

„Mi-am dat seama că aveam o raportare foarte prietenoasă și poate prea îngăduitoare cu copii. Am înțeles că trebuie să fie așteptări mai mari pentru ca ei să evolueze și probabil că voi avea mai multă grijă la evaluare.”

Încheiem, așadar, abia prima săptămână din Leadership Summer Academy. Mai sunt cinci. Cinci săptămâni pline de informații, conexiune cu sine și cu grupul și experiențe noi. Abia așteptăm să aflăm alte lecții pe care și le mai iau colegii noștri din program.

No comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>