LSA – săptămâna a II-a. Teaching și revoluție

July 17, 2016
SuperTeach
sau: LSA (Academia de Leadership și Pedagogie) 2016 – Perspectiva echipei

Membrii echipei Teach for Romania au povestit cum trăiesc ei experiența Leadership Summer Academy. 

„Într-o seară de sâmbătă, în lumea din afară, oamenii își sărbatoresc timpul liber.”

Georgiana Stoia, Tutor Coordinator Teach for Romania

În afară… eu nu mă mai pot raporta la normalitate, pentru că eu trăiesc în interior… sunt parte din Universul LSA (Leadership Summer Academy). Aici zilele săptămanii nu mai au sens, iar aceste cifre în care măsurăm trecerea timpului, ne surprind în fiecare clipă… azi, 13.

Am ales acest sfârșit de seară ca să mă vărs în pagini de jurnal. Mi-am propus să scriu imediat după cină însă apropierea de oameni frumoși m-a deraiat de pe traseu. Ochi luminoși și povești de suflet îmi captează atenția.

În LSA eu mă găsesc în papuci de tutor, un rol care vine cu multă responsabilitate dar mai ales cu multă bucurie. Anul acesta în LSA sunt 43 – oameni atât de diferiți, suprinzători, dar care sunt conectați la aceeași viziune: pentru fiecare copil.

În timpul în care scriu aceste rânduri, a sosit un grup de fete cu gura în zâmbet până la urechi să ne încânte cu imnul titularizării (are loc miercuri examenul de titularizare) – bucuria și energia colorată cu care reușesc ele să îmbrace fiecare provocare, mă surprinde, mă revigorează, mă inspiră!

Cina de la șapte – de ceva vreme mâncarea nu mai are gust, iar gusturile nu mai au sens, zilele îmi umplu mintea și sufletul, din prea plin nu mai rămâne loc de foame sau preferințe culinare, și totuși ne adunăm în jurul unor meșe rotunde în fiecare seară, cu mai mare poftă de vorba decât de  merinde.

La șase ne adunăm în cerc – un cerc în care suntem în mod autentic provocați de întrebări și inspirați de răspunsuri.

“Pana acum am predat fizică, de acum încolo o să predau viață.”

,ne împărtășește  Marius din esența zilei lui de azi.

Zilele 12 și 13 au fost despre didactică, Laura și Simona ne-au ghidat învățarea, și au făcut în așa fel încât lucruri foarte complicate să pară simple și ușor de folosit. Am plecat de la lucruri mari: setarea unei viziuni, am învățat să construim un Unit Plan (Planificare pe unități de invătare), ne-am jucat cu “5 steps Lesson Plan”(plan de lecție) și am terminat cu lucruri mici dar nu mai puțin importante: construirea instrumentelor de evaluare.

Toată săptămana am avut serile încununate de teatru de improvizație. Monica și Radu ne-au scos din zonă de confort și au apăsat butoanele vulnerabilității, astfel încă să scoată din noi praful și să aprindă pulberea. Și eu am fost parte din experiență, am simțit în pielea mea tornadă de emoții și avalanșă de cadouri de la colegii de trupă!

Ziua 11 a fost ziua în care am avut șansa să mă aflu în față acestui grup de 43 – și am simțit cuvintele frumoase cu care trainerii de până acum au exprimat senzațiile trăite în față acestui grup. Căldură, entuziasm, dedicare, creativitate, inovație, surpriză… este greu de exprimat în cuvinte felul în care te simți când ești înconjurat de așa un grup de oameni puternici și valoroși.

“Nu suntem la catedră pentru că iubim materia, suntem la catedră pentru copii.” “Daca greșim, și este foarte probabil să greșim – trebuie să ne recunoaștem greșeala în față copiilor”

 – înțelepciune din interior.

Ziua 10 a fost ziua în care am avut-o în față noastră pe Oana Moraru povestindu-ne despre Visible Thinking. Oana ne-a ajutat să înțelegem mai mult despre rolul nostru în clasă, despre relațiile pe care le vom construi cu părinții și elevii, dar mai ales despre provocările cu care ne vom confrunta.

“Dincolo de granițele materiilor, formăm gândire și emoții”; “cand vrem să corectăm comportamentul unui elev mergem paralel cu el, nu perpendicular”; “legea e programa”; “nu mă duc spre părinți atunci când ei greșesc, aștept să vină ei spre mine”; “elementul surpriză”; “eu cu acești copii ajung la aceeași stație dar iau alt tren”; “să ne oprim la detalii, nu trebuie să introducem mult conținut, să le lăsăm elevilor spațiu să își lărgească imaginarul, să reflecteze în jurul conceptelor”– Oana Moraru

Ziua 9 este ziua în care am vizitat Școală Montessori, ziua în care am luat contact cu spațiul și metodele prin intermediul Anei Maria Brezniceanu. Am vorbit despre “Funcțiile executive ale creierului” și despre “Specificul copilăriei”. Am avut parte de o porție sănătoasă de activități practice, observate dar mai ales practicate.

“Daca învățarea s-a întâmplat sub ochii voștri, evaluarea o faceți din mers”; “arta profesorului este de a-l duce pe elev puțin în afara zonei de confort, îi provocăm, îi ducem în zona proximei dezvoltari”; “pornim de la ce le place lor și le livrăm ce ne-am propus noi” – Ana Maria Brezniceanu

În a două parte a zilei, Paul Olteanu ne-a povestit de creier – sau despre cele trei creiere: creierul reptilian, sistemul limbic și neocortexul. Am continuat cu metafora “Călărețul și Elefantul” – două cuvinte care fac parte acum din vocabularul nostru de bază.

“Operam constructiv doar cât stăm de vorba cu Călărețul, când este activat Elefantul este vorba de una din trei: Fight, Flight, Freeze!” … “Ca să crești copii sănătoși la corp și la minte, tu trebuie să fii sănătos la corp și la minte” – Paul Olteanu

Parcă nu îmi vine să cred că tocmai am povestit despre ceea ce s-a întâmplat cu doar patru zile în urmă – pare că au trecut săptămâni. La ziua zero a LSA-ului nici nu mai pot să mă raportez. Au trecut 13 zile pline de sens, de învățare, de emoții, de oameni prezenți, de conectare, de valoare. 13 din 40! Acum 13 zile eram oameni care nu știau de elefant, de hărți, de PCM, de stories, eram alții… oare cine vom fi în ziua 40?

„În LSA săptămâna începe luni şi se termină luni.”

Andra Samoilă – Operations Assistant, Teach for Romania

Sunt 7 zile în care 43 de oameni stau împreună mai bine de 9 ore pe zi şi… se transformă. Pentru că în LSA despre asta este vorba, despre transformare, învăţare şi depăşire a limitelor.

La ora 8:00 ale dimineţii încep să apară primii matinali, orbecăind după o cană de cafea. Cei 43 de viitori profesori Teach for România îşi încep ziua timid, dimineaţa nu e cel mai fericit moment, mulţi dintre ei vin cu pijamelele pe dedesupt, alţii fac plimbări matinale, iar mare parte sunt prezenţi fizic, însă oficial încep să capete formă abia pe la ora 11:00. Totul se schimbă, insa atunci când apar în scenă super trainerii. Fermecaţi de PCM-ul lui Paul Olteanu, profii Teach for Romania caută profile chiar şi în pauză, discută despre baza personalităţii şi îşi pun întrebări. De partea cealaltă, Magda Bunea le dezvăluie secretele limbajului nonverbal, iar din sala de curs se aud râsete paraverbale.

În ziua 9 LSA, toată gaşca de profi se pregătește pentru Montessori, acolo unde Ana Maria Brezniceanu îi aşteaptă pentru o nouă lecţie despre cum să înţelegi copilul din faţă ta şi cum diferenţele ne ajută să fim mai buni. Cele 43 de figuri permanente din Campusul Universităţii de Agronomie mi-au lipsit marţi, parcă era prea linişte fără ei şi abia aşteptam să se facă seară ca să o luăm de la capăt cu poveşti şi concluzii.

De miercuri, agenda LSA-ului a intrat în zona de Teaching, aici lucrurile încep să devină serioase şi au şi de ce, pentru că Laura Agapin, Mirela Ștețco, Nicoleta Topoleanu, Georgiana Stoia sunt în formă maximă şi gata de acţiune. Se munceşte chiar şi până la 12 noaptea, se fac fişe, print-uri, planuri, se gândesc metode şi se pune suflet.

Vocea părinţilor este adusă în scenă de către Oana Moraru – Fondator Helikon School şi Cătălina Leucă. Fermă, pe poziții și cu zvâc, Oana Moraru îi învată pe profii Teach cum să aibă impact la clasă. Pentru că în misiunea în care au pornit, profesorii Teach for Romania trec de granița predării și ajung să își pună amprenta definitiv pe viețile unor copii care s-au născut fără șansă.

La lăsarea serii schimbăm macazul. Monica Anastase împreună cu Radu Ciobănaşu – ( Improvisneyland) îi transformă pe profi din nou în copii. Onomatopee ciudate se aud din săli, se râde mult si se iese din zona de confort.

Şi cu toate astea, încep să apară emoţii, temeri, frici şi totul se termină cu replica : „chestia asta chiar e pe bune”. Da, chiar e pe bune, pentru că în 40 de zile, 43 de oameni devin factori ai schimbării în şcoli deloc primitoare.

…………………………………………………………………………………………………

Oboseala s-a acumulat, parcă nici prăjiturile nu îşi mai fac efectul, cafeaua e pe post de apă, iar vitaminele se consumă din ce în ce mai repede. Revoluţie! Dormim în parcul Dendrologic. Înarmaţi cu pături, perne şi izoprene, șase viteji hotăresc să îşi petrească noaptea în aer liber. Dimineaţă se întorc cu forţe proaspete şi bagaje după ei, de parcă zici că au fost până în Vamă şi au prins trenul de dimineaţă.

Ne spunem “mulţumesc” şi ne îmbrăţişăm de fiecare dată când bateriile sunt pe terminate, ne împărtășim povești şi învăţăm să spunem,„te iubesc” chiar pentru lucrurile mărunte. Ne tolănim pe gazon cu planuri de lecţie în mâna şi creioane înfipte în par. Devenim o familie a schimbării şi e abia săptămâna a doua!

No comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>