Educația rescrie povestea. Fiecărui copil

October 27, 2017
SuperTeach

Articol de Mihaela Gălii, învățător Teach for Romania

poza marinela

 

 

Dacă nu cumva a trecut vreo Marinela prin viața ta, probabil că atunci când spui acest nume ai un chip nedefinit în gând. Apoi citești acest text și, alături de numele „Marinela”,  începi să asociezi o figură oacheșă, cu ochii mari și negri și o bărbie ascuțită. Sau, mai probabil decât figura, începi să asociezi numele cu un copil de 15 ani care se antrenează serios să mute niște munți.

Acea Marinela care face subiectul acestei povești a fost elevă a cinci profesori Teach for Romania în anul 2016-2017 în comuna Fundeni, jud. Călărași. Astăzi este elevă a Colegiului Silvic Theodor Pietraru din Brănești. Se prezintă discret, dar sigură pe ea și apoi purcede în a-mi spune toate visurile ei și tot planul de carieră pe următorii 10 ani: întâi termină liceul, apoi termină facultatea de Management, apoi se perfecționează pe limba turcă. Doi ani de zile are de gând să și-i aloce programului Teach for Romania ca profesor de turcă și, în cele din urmă, să se apuce de scris proiecte Erasmus+ pentru a-i ajuta pe copii să se dezvolte.

Atunci când suni un copil și te prezinți drept „Mina, profesor Teach for Romania”, te aștepți, din experiență, să se inhibe elevul-interlocutor și să îți răspundă sfios la întrebări. Marinela, sau „Mari” cum o numesc colegii noștri profesori, nu a fost unul dintre acele cazuri. Mi-a răspuns cu îndrăzneală și o deschidere care m-a cam inhibat pe mine, pe partea cealaltă. Îmi spune fără sfială că profesorii Teach for Romania i-au fost mai familie decât ceea ce avea acasă. Că familia ei, „tradițională” cu toate conotațiile pe care le circulăm intelectualicește, o iubea în felul ei, o întreba zilnic ce mai face, dar dacă se întâmpla ceva în viața ei și era afectată, familia ei avea toate șansele să nici nu observe.

Mi i-a prezentat pe cei cinci profesori drept niște oameni pe care nu-i înțelege. Pe care-i respectă profund, dar pe care nu se putea abține să nu se întrebe de ce și-au ales să vină să predea tocmai în Fundeni, când ar fi putut face atât de multe lucruri cu viețile lor. Se străduia să găsească toate sinonimele respectului (și sunt aproape sigură că deja inventase cuvinte noi pentru același cuvânt) atunci când îmi explica ce simte ea pentru acești oameni, în condițiile în care, până să îi cunoască pe ei, singurul sens pe care-l avea pentru acest cuvânt era de a spune „Bună ziua” când te întâlnești cu un profesor pe hol.

Mi i-a prezentat cu o voce măreață, pe care aș fi putut plânge cu brio dacă i-aș fi alăturat un Hans Zimmer. Mi-a spus că, după decepția de a nu fi observată emoțional în mediul de acasă, ajungea în clasă și existau acolo oamenii cărora le păsa: care o-ntrebau cu sinceritate în ochi și-n suflet dacă-i este bine. Sau dacă o pot ajuta cumva. Mari-mi spune că nu conta natura problemei: profesorii înșiși i-au oferit inclusiv ajutor material.

Dinspre povestea ei personală de succes, am condus-o spre generalități și, în special, spre ce rol crede ea că are școala în viața unui copil. M-a impresionat că a găsit să-mi dea chiar exemplele extrașcolare la care ea însăși a fost expusă: proiectul Erasmus+ pe care l-au scris profesorii noștri Teach for Romania și care i-a permis unui grup de XXXXXXXXXX copii să meargă în Spania într-un schimb de experiență. De altfel, în Spania și-a făcut și o prietenă care scrie proiecte Erasmus+ pentru a ajuta copiii să se dezvolte și i-a devenit model profesional declarat, așa cum menționam și în planul Marinelei de „mutat munții”.

Cum a transformat-o pe ea școala?

“Profesorii chiar mi-au schimbat viața. Eram la un nivel foarte scăzut, nu știam nimic, doar teorii, învățam mecanic. Înainte nu știam nici să mă comport ca om! Acum am note mai bune. Am înțeles mai multe aspecte ale vieții, am învățat să nu judec o carte după copertă. Profesorii au fost foarte prezenți în viața mea, tot ce am făcut până acum am făcut datorită lor. Am putut să vorbesc cu ei ca și cum aș vorbi cu prietenii mei… Acum simt că viața mea s-a schimbat. Simt că am devenit. Cu toate că încă sunt mică, visul meu este să fiu profesor la Teach for Romania și apoi să scriu proiecte Erasmus.”

Despre cum ar trebui să arate profesorii într-o școală ideală… n-a știut să-mi spună prea multe. „Să le pese de copii, să fie serioși dar și glumeți… Așa, ca orice profesor Teach for Romania.”

Cu o mână de profesori Teach for Romania, Marinela și-a scris viitorul. Iar în viitorul ei… vrea să ajute niște copii, la rândul ei, să-și scrie viitorul.

Marinela va fi alături de noi joi, la evenimentul Educația rescrie povestea.

Educația Rescrie Povestea, cea de a doua ediție a conferinței anuale de impact Teach for Romania, este organizată sub Înaltul Patronaj al Administrației Prezidențiale și în cadrul proiectului NEWTT – A New Way for New Talents in Teaching.

Detalii despre agendă și lista vorbitorilor: http://teachforromania.org/educatia-rescrie-povestea/

Despre NEWTT: www.teachforromania.org/newtt

 

 

TeachforRomania6

 Foto: Denis Jardan

No comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>