De ce existăm

Pentru un tânăr în România de astăzi, educația, cunoștințele pe care le dobândește și mediul în care crește sunt cruciale pentru oportunitățile la care are acces mai departe.

Calitatea educației pe care acesta o primește până la vârsta de 15 ani este determinantă pentru parcursul său ulterior în viață.

Untitled-2-copy

Motivatia elevilorMotivația elevilor

Conform evaluării PISA 2012, elevii români sunt cel mai puțin motivați dintre toți cei care provin din cele 65 de țări analizate în studiu.

Conform rezultatelor ultimilor ani din studiile internaționale realizate în domeniul educației, România se poziționează pe ultimele locuri, atât în Europa cât și la nivel internațional.

Rata abandonului școlar în România și în UE

rata de abandon scolar

bac-2013

Rata de promovabilitate a examenului de Bacalaureat

Dintre cei care rămân în școală până în clasa a XII-a, doar 56% au obținut o notă de trecere la examenul de Bacalaureat în 2013.

Doar 10 județe au avut o rată de promovare de peste 60%, iar în 9 județe mai puțin de 50% dintre elevi au obținut nota de trecere.

Considerând cifrele de mai sus, precum și studiile date publicității de către instituții guvernamentale și de organizații non-guvernamentale ce activează în zona educației, putem vorbi despre o problemă a lipsei educației de calitate, dar și a inechității accesului la aceasta.

Cauze

Deși cauzele ce duc la aceste rezultate sunt variate și formează un sistem complex, există o serie de factori cheie:

1. Condiții socio-economice
Educație/implicare limitată a părinților:

Este o relație cauză-efect care determină un cerc vicios: copii proveniți din școli dezavantajate devin părinți cu un nivel scăzut de educație, care, la rândul lor, nu își pot sprijini copii în procesul de învățare.

Acest lucru împiedică părinții în a ajuta și sprijini copiii cu temele, a insufla valoarea și a acredita importanța unei educații bune.

Părinții nu pot interacționa eficace cu profesorii acestora și nu au motivația necesară în a susține copiii în școală chiar renunțând astfel la posibilitatea aducerii unui venit suplimentar de către copil, sau la munca în gospodărie la care copiii de obicei contribuie în detrimentul prezenței la școală.

diagrama1
Sărăcie:

Deși școala în România este gratuită, o familie cheltuie în medie peste €400/an/elev. Acest aspect poate determina familia respectivă să solicite propriului copil  să lucreze în paralel cu studiile sale pentru a contribui la acoperirea cheltuielilor, reducând astfel timpul alocat învățării și pregătirii individuale. De multe ori se întâmplă chiar ca părinții să retragă elevul din școală.

saracie
2. Profesorii
Lipsa motivației:

Meseria de profesor a devenit o ultimă opțiune printre absolvenții de top. Salariul este printre cele mai mici dintre țările participante la evaluarea PISA. Acest lucru este pus în evidență de faptul că mai mult de 50% din cei care au dat examenul de titularizare în 2013 nu au obținut note de trecere (peste 7).

În comunitățile dezavantajate situația se agravează: profesorii evită astfel de zone, iar dintre cei care ajung totuși pe acele posturi, foarte puțini alocă un interes suficient pentru pregătirea și dezvoltarea elevilor, majoritatea fiind preocupați să meargă la școli mai prestigioase. Toate acestea duc la o motivație limitată în a lucra cu elevi dificili și „provocatori”.

Lipsa pregătirii adecvate:

Chiar și acei profesori care ajung să predea în școli așa-zise problemă sunt afectați în activitatea lor de lipsa pregătirii adecvate de a gestiona elevii din astfel de clase și comunități. Pregătirea de care aceștia beneficiază în cadrul modulului psihopedagogic este axată pe a le oferi profesorilor metode cu care să se adreseze populației de elevi în general și mai puțin către elevii neperformanți sau  care se confruntă cu situații dificile din punct de vedere social, familial etc.

titularizare1
Lipsa preocupării de a fi ei înșiși modele de viață pentru elevi:

Profesorii României de astăzi nu mai servesc ca modele pentru elevii lor, iar aceștia tind să caute modele în afara clasei (de multe ori preluând ca modele persoane care acumulează venituri fără să exceleze academic). De aici raportul profesor-elev tinde să fie unul exclusiv formal și care nu are la bază practici bazate pe încredere, și pe înțelegerea opțiunilor care derivă din performanța în educație. Elevii sunt demotivați, nu înteleg rolul educației în viața lor personală sau ulterior în cea profesională, nu înțeleg evaluarea bazată pe performanță. Nu există o comunicare adecvată și bazată pe feed-back constructiv, în așa fel încât un profesor să reprezinte nu doar un cadru didactic, ci să fie asimilat mai degrabă cu un îndrumator/model.

3. Atitudinea față de elevi
Așteptări scăzute de la elevi:

Așteptările cadrelor didactice din România față de elevii „cu probleme” tind să fie foarte scăzute, atenția fiind concentrată mai degrabă pe a menține elevii în clasă, decât pe performanța academică. Puși în fața acestor așteptări scăzute, elevii nu văd un motiv pentru a face un efort nici măcar de veni la școală, cu atât mai puțin de a învăța ceva, fiind astfel expuși riscului de a renunța la școală.

sleepy-student
Discriminare:

Prezența elevilor care provin din etnii sau din medii dezavantajate social duce deseori la segregare în clasă/școală (de exemplu, copii non-rromi sunt retrași din școlile/clasele respective și se ajunge chiar la segregare explicită, prin crearea unor clase speciale pentru elevi rromi). Astfel, chiar sistemul de învățământ dă ocazia exacerbării discriminării și chiar întărește stereotipurile și inegalitățile sociale.

discriminare2

Surse: PISA 2012Eurostat, Ministerul Educației, UNICEF, Români CRISS

E timpul să acționăm!