download

Ce-am făcut cât am tăcut … și am scris o poveste din educație

December 11, 2017
SuperTeach

Deși a trecut mai bine de o lună de când Teach for Romania a organizat prima conferință din acest an școlar pentru directorii școlilor partenere, experiența trăită alături de acei oameni ne aduce la fel de multă emoție și bucurie. Și pentru că ne plac poveștile vă invităm să citiți o poveste ce are ca personaje principale oameni care speră și fac posibil un viitor mai bun pentru copiii României prin oferirea de contexte educaționale care să-i crească.

La început de noiembrie, pe o vreme care încă scoate oamenii afară din blocurile înalte și pierdute printre claxoane de mașini, pași grăbiți și soare care pare că nu vrea să piardă lupta cu vremea friguroasă, câțiva zeci de directori de școli se îndreaptă, fiecare din colțuri diferite ale orașului și ale țării către Biblioteca Universității Politehnica din București. E 1 noiembrie, ceea ce înseamnă că deschidem conferința Națională de Impact „Educația rescrie povestea” cu o întâlnire în care mulțumim pentru sprijin oamenilor ce fac să se întâmple experiențe educaționale cât mai apropiate de nevoile copiilor din comunitățile lor.

Călărași, Brașov, Constanța, Prahova sau Vrancea sunt doar câteva dintre județele din care directorii școlilor partenere în programul Teach for Romania au venit pentru a se și a ne cunoaște mai bine.

După perindări pe holuri care duc spre zeci de camere care mai de care mai întortocheate și mai ascunse ochilor ce întâlnesc pentru prima dată clădirea ajungem în sala în care aveam să petrecem în jur de 5 ore. E ora 15:00 iar oamenii încep să se adune, poveștile despre cum a fost drumul sau ce se mai întâmplă în școli sunt la tot pasul, interesul și grija pentru ce se întâmplă acasă, în școală, fiind prezente.

În timp ce grupul povestește fiind ajutat de cănile cu ceai sau de o cafea care să-i scoată din oboseala drumului, împreună cu Mădălina pregătim materialele pentru un mic atelier. În grabă, așezăm sub fiecare scaun câte un bilet ce va trezi, sperăm noi, încântare, descrețirea frunților și dorința de a împărtăși din experiența fiecărui om în parte. Mă uit la colega mea, e de ajuns să ne facem un mic semn și îi invităm pe oaspeți în sală. Pe unii dintre ei îi cunoaștem, cu alții ne-am auzit la telefon sau pe mail. Cu toții din staff avem emoții, iar la mine asta se vede în roșeața urechilor. Oricât de brav aș vrea să par urechile nu mă ajută, înroșindu-se ele sunt cele care dau semnalul că trăiesc alături de alte câteva zeci de oameni momente de bucurie pentru ceea ce suntem și facem cu toții pentru educația din România.

Începem să vorbim despre povestea Teach for România, ce ne aduce împreună astăzi aici și despre cum putem să aducem echitatea mai aproape de sistemul public de învățământ. În tot acest timp oameni noi intră pe ușă iar sala începe să se umple. Tragem cu cu ochiul la locurile pe care se așează nou veniții și îi rugăm să meargă mai în față pentru a putea fi parte la exercițiu. Și că veni vorba de exercițiu tre să spun că a fost poate una din cele mai surprinzătoare experiențe trăite de colegii din organizație în întâlnirile cu directorii școlilor partenere programului. După introducerea făcută de Corina, CEOul organizației, iau cuvântul, spun 2-3 vorbe și îi invităm pe oameni să-și ridice biletele prinse sub scaune. Dintr-o dată o sală întreagă se luminează la față, începe o forfotă care și atunci când eram învățător ca și acum îmi arată și ne arată tuturor că oamenii sunt curioși, plăcut surprinși de ce trăiesc. Sunt patru întrebări, printate în vreo 35 de bilete, ceea ce înseamnă că oamenii din sală se împart în 4 grupe și încep să răspundă la ele.

Fie că au vorbit despre ceea ce îi face fericiți, fie că au fost în postura de a gestiona o donație primită de școală sau de a transmite un mesaj încurajator profesorilor și învățătorilor din țară sentimentul a fost același: suntem alături de niște oameni care în ciuda tuturor provocărilor pe care le trăiesc zi de zi la școală nu uită să se bucure, să spere că există soluții, că există interes pentru îmbunătățirea unui sistem care uneori se arată neputincios. Alături de colegii din staff și de voluntari realizăm câtă putere se află în acești oameni, câte resurse care abia așteaptă să iasă la lumină și să miște lucrurile dăinuie în ei. Oameni care simt, trăiesc, gândesc și muncesc la fel ca noi – cu drag de educație, cu misiunea de a aduce un viitor mai bun copiilor cu care lucrează, de a transforma comunitățile din care vin astfel încât fiecare să-și poată găsi locul și menirea.

Ei sunt oamenii României pe care o apreciem și în care avem și vrem să avem încredere. Directori de școli având în spate o mână de oameni cu care fac tot ce le stă în putință să aducă învățarea mai aproape de nevoile și interesele copiilor. Directori de școli în care profesorii și învățătorii susținuți prin programul Teach for Romania își împlinesc potențialul oferind contexte de învățare relevante tuturor copiilor. Directori de școli care caută, se interesează, bat drumuri în stânga și în dreapta, își împărtășesc unii altora idei, proiecte, inițiative. Directori de școli care își doresc să audă în propriile comunități că se poate. Directori de școli cărora noi, cei de la Teach for Romania ne-am alăturat și lângă care arătăm că stă în puterea noastră să rescriem povestea educației. De la fiecare copil până la toți copiii!

 

Related Posts

No comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>