Barcelona, Potlogi is coming!

May 4, 2017
SuperTeach

Alături de patru adolescenți care provin din comuna dâmbovițeană Potlogi, situată la aproximativ 40 de km de București, am plecat într-un proiect european în Spania, unde, timp de 5 zile am avut parte de numeroase activități de cooperare, auto și inter-cunoaștere, alături de alți adolescenți din Polonia, Spania, Germania, Italia și Brazilia.

lavi 1

Am început cu două fete: Salomeea și Carmen, iar apoi ni s-au alăturat și doi băieți: Alex si Mihai. Ne-am pregătit mai bine de două luni pentru plecare, luând în calcul atât obiectele de care avem nevoie în bagaj, cât și emoțional, analizând cu grijă toate fricile noastre, de la un posibil șoc cultural, la zborul pentru prima dată cu avionul, până la ce facem dacă nu ne descurcăm acolo. Multe întrebări, dar și o doză mare de entuziasm. Multe potențiale probleme, exprimate cu sinceritate, dar și soluții care nu întârziau să apară, astfel încât la un moment dat rolul meu era doar să fiu acolo, să fiu prezentă și să facilitez comunicarea. Ei își spuneau fricile, problemele și tot ei veneau cu soluții. Fiecărui „dar dacă…?” îi urma „păi, atunci…, nu?”. Nimic anormal, doar asta e specific necunoscutului.

Faptul că se cunoșteau între ei a contat foarte mult, au cooperat încă de la început, s-au ajutat și au simțit ca pot avea încredere între ei și că se pot baza unul pe celălalt necondiționat, iar toate asta le-au exprimat înainte să plecăm din țară. De asemenea, sprijinul din partea părinților, susținerea și disponibilitatea lor a fost un alt factor cheie, pentru că uneori „dar dacă…?”-ul mai continua uneori și acasă.

Am ajuns în Barcelona luni, pe 17 aprilie, seara, târziu. Era noapte și mirosea a mare. Toți eram curioși, bucuroși că am ajuns cu bine și nerăbdători să vedem ce urmează să facem.

A doua zi a venit cu primele provocări. Dimineața a debutat cu un șir de lacrimi, care păreau că nu se mai opresc. Dorul de casă, dorul de părinți și frați, prima seară petrecută la mii de km distanță de casă – toate și-au spus cuvântul. Dificultatea de a înțelege și de a se exprima într-o limbă străină și în fața unui grup de oameni necunoscuți, care pe parcurs s-au dovedit a fi foarte înțelegători, prietenoși și dornici de cunoaștere, dar care la început erau străini, au făcut ca entuziasmul să scadă. După prima rundă de jocuri pe plajă, în care am râs, am căzut, am înghițit nisip, ne-am înțeles prin semne, am cooperat, ne-am stimulat creativitatea și spriritul ludic, în care am văzut că cei din jur sunt chiar persoane drăguțe și  deschise, entuziasmul a început să crească iar.

lavi 2

Zilele următoare au continuat cu o mulțime de jocuri și provocări. Cred că organizatorii și-au dat seama că o să ne placă să stăm cât mai mult pe plajă, astfel că majoritatea timpului l-am petrecut lângă mare, cu ochii și urechile ba la instrucțiuni și la persoanele din față, ba la marea care ne invita să ne bucurăm de ea. Olympic Games, jocuri de cooperare sau căutare de comori, cam așa ne-am bucurat noi pe și de plajă.

Toate activitățile pe care le-am făcut au fost în echipă. De fiecare dată altă echipă, alți oameni. După două zile deja știam cel puțin două lucruri despre fiecare persoană în parte: numele și țara de proveniență. Am fost peste 30 de persoane, deci cred că ne-am descurcat foarte bine la acest aspect!

În a patra zi am avut seara interculturală și Language Activities. Fetele s-au îmbrăcat în ii și ne-am descris țara, tradițiile și mâncarea, cum am știut noi mai bine. Bunica Salomeei a făcut un cozonac foarte bun care a primit multe aprecieri din partea celeorlalți. Muzica românească a primit, de asemenea, aprecieri, iar unii dintre copii au aflat atunci că Inna este de fapt româncă. De asemenea, cu puțin ajutor, aproape oricine poate să zică zacuscă, mămăligă, cozonac sau Un vultur stă pe pisc cu un pix în plisc.Am vrut să le descriem puțin și despre tradițiile noatre funerare, dar ne-am gîndit că s-ar putea speria, așa ca am căzut de acord să o lăsăm pe data viitoare.

Fiecare participant, indiferent de naționalitate, știe să gătească o Paella de patatas. Oragnizați în 5 grupuri, fiecare grup având în componență un spaniol, am învățat să gătim o mâncare tradițională spaniolă. Concursul s-a numit MasterChef și având în vedere că, pentru unii dintre ei a fost prima dată când au dat drumul la aragaz și au curățat un cartof, am putea spune că toți s-au descurcat foarte bine.

lavi 3

O altă provoare a constat în a merge în Barcelona și a realiza un City Challenge. Împărțiți tot în echipe, am avut de dus la bun sfârșit provocări de genul: a schimba un creion pe ceva mai valoros, a îmbrățișa cinci persoane de naționalități diferite, de a găsi diferite locuri turistice, precum Sagrada Familia sau localul frecventat de marii scriitori, de pozat cu o cămilă, să convingem un cântăreț de pe stradă să ne cânte o melodie aleasă de noi, etc.. Ziua s-a încheiat cu cina la un restaurant în care am experimentat doar mâncare tradițională spaniolă. Apoi, ne-am grăbit să prindem trenul care ne ducea la bungalow. Am alergat la fiecare semafor la care era culoarea verde. Am zâmbit când întâlneam privirile curioase ale trecătorilor care vedeau alergând 30 de persoane și am mulțumit șoferilor care au avut răbdare ca toți să trecem strada, deși se schimbase demult culoarea la semafor. Indiferent de cunoștințele la engleză, acum sigur toți știu ce înseamnă: It’s green, come on, run, faster.

În cadrul reflection circle-ului, copiii au arătat că au învățat lucruri importante despre ei, precum importanța cooperării, necesitatea cunoașterii unei limbi străine, cum facem față antipatiilor, cum e bine să reacționam când ne înfurie o persoană, că ne putem adapta la orice situație, nevoia de a găsi soluții, etc..

Programul a fost destul de intens, însă cu toate astea, ne-am bucurat de peisajul pe care l-am avut, de oamenii de lângă noi, am învățat cuvinte în limbi străine pe care le-am dus cu nerăbdare acasă, dornici să le împărtășim și celorlalți, am văzut foarte mulți portocali, lămâi și somchini, am fost la un spectacol în care am văzut un turn format din oameni, ne-am bucurat de mare, de Barcelona, de soare, vremea ne-a fost prieten bun în timpul zilei, ne mândrim de bronzul nostru mediteranean și nu în ultimul rând, ne-am bucurat de noi înșine! Apoi ne-am întors cu bine acasă, unde părinții ne-au așteptat cu tot dragul, unde am simțit că „nimic nu se compară cu îmbrățiările mamei din seara în care am ajuns acasă!” (Salomeea, 15 ani).

Această experiență din Spania a fost pentru minunată, cel mai mult mi-a plăcut că am cunoscut oameni noi care mi-au devenit prieteni, mi-au plăcut activitățile, mai ales cele de pe plajă, iar mâncarea a fost de-a dreptul delicioasă. A fost minunat! Mi-ar plăcea să pot să mai repet această experiență, poate chiar să mă revăd cu persoanele pe care le-am cunoscut în această săptămână minunată. În încercarea de a-mi imagina cum o să fie în Spania, realitatea a fost cu mult peste așteptările mele, iar zborul cu avionul a fost mult mai bine decât auzisem, la dus am călătorit cu un avion mai nou și am stat foarte confortabil, nici n-am simțit când au trecut 3 ore. Îmi place mult să călătoresc cu avionul! (Carmen, 15 ani)

Această experiență pe care am trăit-o în Spania a fost destul de plăcută, mi-a fost greu la început fiind departe de familia mea. Înainte să plec mă gândeam că o să fie totul simplu, dar pe parcurs am întâmpinat mai multe bariere de care a trebuit sa trec, una dintre ele fiind primul zbor cu avionul. O experiență frumoasă, dar, fiind prima dată, mi-a fost foarte teamă. Mi-am făcut foarte mulți prieteni cu care voi ține legătura şi îmi doresc ca peste ani şi ani sa ne reîntâlnim. Cel mai greu mi-a fost să comunic cu cei din jur, nestiind prea bine limba  engleză . La finalul experienței acesteia îmi dau seama că trebuie să îmi îmbunătățesc engleza, ca pe viitor să pot repeta experienta de a pleca intr-o țară străină fără să am dificultatea de a vorbi în engleză. (Salomeea, 15 ani)

Experiența mea în Barcelona a fost de neuitat, deoarece acolo am învățat cum e să pleci pe cont propriu departe de casă . Acolo am învățat cum e să lucrezi în echipă, comunicarea între noi si multe altele. Mi-a făcut plăcere să vin în Barcelona și de câte ori o să mai am ocazia o s-o mai fac, cu siguranță! (Mihai, 15 ani)

În experiența aceasta am învățat să lucrez în echipă și am înțeles cât este de important să mă ajut cu cei din jurul meu. Cel mai frumos moment a fost atunci când am mers în oraș, în Barcelona și am făcut diferite provocări. Departe de casă m-am simțit bine și nu i-am dus dorul foarte mult și pot spune că nu am avut nicio frică. (Alex, 15 ani)

No comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>