Unde e cea mai mare nevoie de noi. Prima interacțiune

July 31, 2016
SuperTeach

Sâmbătă, 30 iulie, am cunoscut două comunități în care cei 43 de profesori Teach for Romania vor aplica cele învățate timp de 4 săptămâni, în Academia de Leadership și Pedagogie. În primele zile din Academie, profesorii Teach for Romania aflau despre Teoria Problemei - adică ce încercăm să rezolvăm. Aflau despre discrepanța mare între accesul la educație, despre comunități aflate la doar câțiva zeci de kilometri de București în care educația nu este o prioritate nici pentru familii, nici pentru întreaga comunitate, în care copiii cu potențial abandonează școala deși au potențial, în care a avea grijă de frățiorii mai mici devine preocuparea dimineții în locul aranjatului ghiodzanului, în care violența școlară e parte din realitatea zilnică.

Prima întâlnire cu comunitatea a descoperit toate aceste probleme, plus… încă ceva tulburător: aici, în Potlogi și Românești, am descoperit… oameni frumoși care au mare nevoie de noi și nu ne permitem să îi dezamăgim.

Corina Puiu, CEO-ul nostru, a auzit la un moment dat cuvintele: „Doamna, ne-ați dat speranța”. Am început prin a dărui speranță și vom continua cu a oferi educație de calitate.

O lăsăm în continuare pe Mihaela, profesor Teach for Romania, să expună aici gândurile despre această primă zi.

 

„Românești, ce drag îmi ești!

Abia așteptam să ajung aici, la ziua de azi. Mă așteptam la un sat sărac, cu copii desculți și oameni cu haine jerpelite. Mă așteptam să fie violenți între ei sau răutăcioși, fiindcă așa știam povești dintr-un alt sat în care Teach for Romania a practicat anul trecut. Numai că… a ieșit cu totul din tiparele mele.

A doua parte interesantă a fost că am coborât în fața școlii din Românești. O parte dintre noi vor preda pentru aceste două săptămâni în acea școală. Ne-au întâmpinat 9 puști de clasa a 8-a. Ne-au fost prezentați drept voluntari și fiecare dintre ei a devenit ghid pentru o echipă de profesori.

Apoi, fiecare echipă de profesori (+staff) a primit o listă de task-uri de îndeplinit în două ore. De pildă, fiecare echipă trebuia să afle care e povestea balastierei din sat, povestea unui localnic, câteva cuvinte în rromani, semnificația tradițiilor „Foculețul”, „Brazda de Paști” și „Vasilca”, care e cel mai vândut produs de la magazinul „La Florian”, fotografii cu localnicii, un ritm și o melodie, diferențele dintre ortodocși și penticostali, să adunăm câte un fruct din fiecare pom fructifer pe care-l găseam în sat, dansul pinguinului în centru, etc.

Atunci când localnicii au văzut o mare de oameni îmbrăcați cu tricouri bleumarin care se plimbau prin satul lor, au devenit curioși; ne-au întrebat dacă suntem dintr-o sectă. Le-am spus cu mândrie că suntem profesori și vom ține școala de vară la care și-au înscris copiii. Unii dintre ei nu și-i înscriseseră la timp, dar se arătau foarte dornici să îi trimită la noi.

Am dat peste doamna Niculina, 81 de ani. Spunea că are 9 copii pe care i-a făcut începând cu 18 ani și are 25 de nepoți. Se plângea că nimeni nu o mai vizitează, că niciun nepot nu își amintește de ea și începuse chiar să plângă. Revenind la triunghiul Victimă-Persecutor-Salvator, eu și echipa mea migraserăm spre rolul de salvatori încercând să aflăm ce am putea face pentru ea. Până când au apărut în fața porții doi băiețandri pe care i-am întrebat „Cine sunteți?”. Au răspuns: „Nepoții ei.” Concluzia e că unii oameni se simt foarte confortabil în rolul de victimă iar pentru ceilalți e mai sănătos să se abțină din a se transpune în rolul de salvator. E simplu.

Am mai dat peste o doamnă care avea doi saci de celofan cu perdele. Erau superb brodate și am aflat că dânsa le cosea. Am descoperit în această croitoreasă de aproximativ 45 de ani foarte multă înțelepciune atunci când ne-a povestit despre diferențele dintre penticostali și ortodocși. Ne spunea că fiica ei este acum penticostală și că ei sunt mult mai conservatori cu principiile religiei lor, pe când ortodocșii le încalcă. Înțelepciunea și autenticitatea care m-au uimit s-au ivit și în momentul în care s-a dat drept exemplu negativ: „Eu fumez, bârfesc… Nu mă cred credincioasă. Ei sunt oameni buni”.

În centrul satului, în fața pieței „La picior de Paris”, am întâlnit trei puști pe care i-am rugat să ne câte melodia lor preferată. Nu a trebuit să îi rugăm prea mult, fiindcă s-au strâns, și-au reglat ritmurile și ne-au făcut o demonstrație.

 

După ce s-au scurs cele două ore în care am reușit să învăț un puști pașii de bază de vals, am ajuns aproape de balastieră și am murit de cald, ne-am adunat în școala din celălalt sat, Potlogi. Aici ne-am adunat în plen și fiecare echipă și-a expus experiența din Românești, pe rând.

Unii dintre noi s-au plimbat cu căruța…

13667982_1114213015304520_7249023881893794094_o

Alții au găsit ferma de oi, unii dintre ei au găsit și ciobanul care le spunea că are 600 de oi și 50 de capre, iar competiția lui are abia 15 capre. Alții au ajuns la magazinul „La Florian”, iar acest Florian a cinstit vreo 2-3 echipe a câte 7-8 oameni cu suc sau apă, le-a povestit că cel mai vândut produs este apa plată (și nu alcoolul cum probabil toți ar crede), că a fost șofer de TIR pentru 30 de ani și acum e fericit cu ceea ce are. Alții au descoperit că de 7 ani de când niște oameni au decis să exploateze râul de balast, oamenii au rămas fără apă potabilă. O colegă spunea că a dansat cu o copilă care era fâstâcită, iar motivul…

 

„credeam că îți este scârbă să mă atingi”.

 

Altcineva a descoperit de la un copil că „Foculețul” nu e un joc, ci o tradiție de a pune foc la înmormântare. Alții au cerut o prună pentru colecție peste gardul unor oameni care i-a invitat în curte și le-a dat o sacoșă de prune și de toate fructele. Plus câte un pahar de țuică. Alții au dat peste oameni care s-au simțit jigniți când le-au fost cerute diferențele dintre ortodocși și penticostali, cu motivul cât se poate de moral:

„nu există nicio diferență între noi. Suntem toți oameni și ne avem bine.”

Una dintre voluntarele de clasa a 8-a (care locuia în Potlogi, deci satul cu mai mulți români – pe când Românești este aproape în întregime de rromi), fiind întrebată „Ce părere ai avut despre oamenii din Românești?” a răspuns

 

„Mereu am crezut că oamenii de aici sunt răi. Nu știam că sunt atât de mulți oameni buni aici, aproape de mine.”

Și a plâns. Iar aici… introduc termenul de comunitate pentru a treia oară.

Un aspect foarte interesant a fost acela că toată lista de task-uri și organizarea acestui „treasurehunt” a fost produsul celor 9 elevi de clasa a 8-a. Au avut în mâinile lor jocul pentru 50 de adulți (profesori + staff TfR, de toate vârstele). I-am încurajat cu toții să meargă înainte la liceu; Vali, băiatul care ne-a condus pe noi a fost acceptat la liceul din Titu (unde suntem noi acum cazați) și va studia înotul.

 

Palatul Brâncovenesc din Potlogi

13681799_1124622754250801_1159815273_o

Ca finalul să fie apoteotic, am făcut o vizită palatului din Potlogi, pe care Brâncoveanu în utiliza ca popas pentru drumurile sale la Târgoviște.

Unul dintre colegi a întrebat la finalul turului: „Brâncoveanu avea sclavi romi?”, iar ghidul a spus „Da. Iar când au fost eliberați s-au stabilit în Românești”. Cumva, mi-a crescut respectul pentru oamenii peste care am dat astăzi după ce am descoperit informația asta.

13839790_1124622624250814_898268606_o

 

Oamenii au un licăr de speranță, de bunătate și de bine în inimile lor, oricine sau oriunde ar fi ei. Doar dacă și tu aduci un licăr de bunătate, de toleranță și de speranță spre ei. Și pentru că ne-am învățat unii pe ceilalți cum stă treaba cu aceste licăre, mai las aici o dată cuvântul comunitate.

Pe colegi i-am auzit din cameră râzând întruna în ultimele patru ore de când am început să scriu. Am auzit apoi și bass-ul din sala de mese; au dansat. I-am ratat astă-seară, dar doar atât. Mi-e prea dragă această comunitate deja. Se strâng grupurile foarte ușor; îmi ziceau că unul dintre ei ieșise cu un scaun să fumeze și a mai venit unul, încă unul și… după regula șarpelui de pe Nokia 1310, a ieșit asta.

Povești mai urmează. Mai sunt doar două până terminăm Academia, dar fac pariu că vor fi și mai intense.”

13621760_1124624594250617_1625249885_o

 

 

No comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>